DECIZIA CIVILĂ NR.639/2009-R
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
– – – – – JUDECĂTOR 3: Trif
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de contestator domiciliat în,str. -, nr. 27, -.49,. 3, jud., în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.961/LM din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurentul contestator -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Avocat, lipsă fiind intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator, învederează instanței că a anexat la recurs adeverința nr.2721 din 11.11.2008 emisă de SC SA O, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și obligarea intimatei la recalcularea pensiei avându-se în vedere aplicarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani, retroactiv din 30.06.2005, data emiterii penultimei decizii nr.-/2005, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs. În esență solicită a se constata că, recurentul contestator și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, la secția – la de O, activități ce sunt prevăzute în locuri de muncă în condiții speciale, conform pct.19, 20 ale Anexei nr.2. la Legea nr.226/2006, conform adeverinței nr.2721 din 11.11.2008, eliberate de SC SA
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.961/LM din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/21.03.2007 a fost recalculată pensia contestatorului și potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări,prima instanță a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de al contestatorului, instanța de fond a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de mecanic, in cadrul O, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța de fond a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea, in speță s-a mai apreciat de tribunal că nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare, neputându-se face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu s-au reținut ca si aplicabile in speță de prima instanță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată intimata la recalcularea pensiei avându-se în vedere aplicarea unui stagiu de cotizare de 20 ani în principal sau de 25 ani în subsidiar, retroactiv din 30.06.2005.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-recurentul și-a desfășurat activitatea la de din O, ca la secția de calcinare și filtrare, activități care sunt prevăzute în locuiri de muncă în condiții speciale, conform art.19 b și pct.20 ale anexei la Legea nr.226/2006;
-recurentul a dovedit o vechime de 25 ani 11 luni și 23 zile în grupa II, îndeplinind astfel condiția de vechime prevăzută de art.11 și 14 din Legea nr.3/1977.
În drept sunt invocate dispozițiile art.11 și 14 din Legea nr.3/1977, art.19, 20, 43 și 77 din Legea nr.19/2000, pct.19 b și 20 din anexa la Legea nr.226/2006. Intimata pârâtă, legal citată, nu și-a comunicat poziția față de recursul formulat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele următoarele:
Drepturile la pensie ale recurentului au fost stabilite prin decizia nr. – din 26.08.1990, având un stagiu de cotizare realizat de 42 ani 3 luni și 23 zile, din care, 25 de ani 11 luni și 23 zile în grupa a II-a de muncă. În perioada 20.02.1959-30.09.1963 recurentul și-a desfășurat activitatea la. ca mecanic de întreținere la instalații gazogene, iar în intervalul 1969-1990 în calitate de la Întreprinderea Prin adeverința nr.2721 din 11.11.2008 emisă de SC SA O, depusă în recurs, s-a menționat că recurentul a lucrat la Secția Albă și din cadrul Întreprinderii de O,
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 19 și 20, respectiv activitatea de calcinare și filtrare. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora “asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă”, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 – reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod greșit instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite corect și că solicitarea acestuia de a se utiliza la calcularea punctajului mediu anual 25 de ani, nu ar avea fundament legal, fiind astfel ignorate de către tribunal normele de drept enunțate mai sus.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatele 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite contestația și va dispune obligarea pârâtei să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu total de cotizare de 25 de ani, retroactiv din 1.11.2007, având în vedere data la care s-a cerut recalcularea, iar în conformitate cu dispozițiile articolului 274 din Cod, intimata, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator domiciliat în,str. -, nr. 27, -.49,. 3, jud. în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 961/LM din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul domiciliat în,str. -, nr. 27, -.49,. 3, jud. în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII,-, județul B.
Obligă intimata să recalculeze pensia stabilită prin decizia nr.- din 3 iulie 2007 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Obligă partea intimată Casa Județeană de Pensii B să plătească părții recurente suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie – –
Data:10.04.2009
Jud.fond / Fl.
dact.
data:13.04.2009
2 ex.
