DECIZIA CIVILĂ nr. 662/2009-
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestator, cu domiciliul în nr. 209 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1022/LM/2008 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1022/LM/2008 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 24916/12.06.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să-i recalculeze pensia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță aconstatat următoarele:
Prin decizia nr. 24916/12.06.2008 a fost recalculată pensia contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.48921 puncte,stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază sotul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința depuse de contestatoare în probațiune nr. 2496 din 23.06.2008 rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. b și art. 3 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin. 1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 24916/12.06.2008, obligând intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare. Întrucât in conținutul deciziei este inserata clauza potrivit căreia dacă in termen de 3 ani de la data de 01.07.2005 vor fi prezentate acte doveditoare de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.07.2005, instanța a obligat intimata să acorde drepturile stabilite începând cu data de 01.07.2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a fost înscrisă la pensie de urmaș în temeiul Legii nr. 3/1977.
S-a găsit în eroare instanța de fond referitor la interpretarea art. 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât Legea nr. 19/2000 nu conține nici o dispoziție ce să impună aplicarea prevederilor sale la situații juridice anterioare adoptării ei, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, deci, în cazul intimatei nu pot fi aplicate dispozițiile articolului 20 litera b și articolului 43 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000. Voința implicită a legii noi de a se aplica la situații anterioare nu poate fi dedusă din circumstanțe echivoce ci trebuie expres prevăzută.
După opinia instanței se poate conchide că emiterea HG nr. 1550/04 nu-și mai avea rostul cât timp s-a dispus prin OUG nr. 4/2005 aplicarea principiului – la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii în pensie, cu toate că o hotărâre de Guvern este un act juridic prin care se stabilesc norme conform legii în executarea ei.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de ani nerespectând un stagiu de cotizare ci beneficiul (reducerii vârstei de pensionare), ar însemna o greșită aplicare a legii, existând astfel chiar contradicții între considerente și dispozitiv.
Există o contradicție între termeni întrucât, deși se recunoaște că articolul 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 se aplică intimatei, s-au coroborat cu acele înscrise în articolul 20 litera b și articolul 43 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8 și 9 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Deși legal citată, intimata contestatoare nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurentă sunt neîntemeiate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea justă a probelor administrate și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile.
intimatei, G, i s-a deschis dreptul la pensie în temeiul Legii nr. 3/1977. Prin decizia nr. 24916/12.06.2008 a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ignorându-se activitatea desfășurată de antecesorul acesteia în condiții speciale ca miner subteran în zona I de expunere la radiații și prevederile OUG nr. 4/2005, emise de Guvern tocmai în ideea echității, care a consacrat principiul “la condiții egale de pensionare, pensie egală indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Astfel, articolul 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual iar cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, corect instanța de fond a concluzionat că se aplică dispozițiile articolelor 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiul enunțat. Chiar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, neaplicarea acestuia ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu pentru cei care au avut “neșansa” obținerii dreptului la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, aspect ce ar contraveni nu doar Constituției României, ce proclamă egalitatea de tratament, ci și al prevederilor legale internaționale în materie.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ ulterior HG nr. 1550/2004, a fost aprobat prin Legea nr. 78/2006, are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că prevederile articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 au fost abrogate tacit întrucât nu puteau fi interpretate într-un mod ce să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Conform actelor de la dosar, soțul intimatei a lucrat în condiții deosebite de muncă, radioactive grupa I zona I de radiații, situație față de care chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare, iar articolul 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de asigurați și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani grupa I-a și 20 ani grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din Legea nr. 19/2000.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut decât să pună în practică prevederile legale în materie situației intimatei, dispoziție mai favorabilă, în caz contrar s-ar fi ajuns la o nejustificată raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat în baza Legii nr. 27/1966 sau a Legii nr. 3/1977, care îndeplineau de altfel aceleași condiții, motive față de care instanța de fond a interpretat corect, nu greșit, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termeni, criticile fiind neavenite.
Cât privește data la care s-au acordat drepturile în favoarea reclamantei, s-au avut în vedere chiar propriile mențiuni ale recurentei înscrise în decizia de recalculare și, totodată, dispozițiile articolului 1 aliniatul 1 din HG nr. 550/2004, articolului 3 aliniatul 1 și articolului 7 punctul 4 și 5 din OUG nr. 4/2005 – republicată, cu privire la etapele de recalculare și la data acordării drepturilor recalculate sau revizuite, criticile fiind nefondate. Adeverința emisă de Compania Națională a doar confirmă o situație anterioară ce trebuie avută în vedere la recalculare conform celor de mai sus.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestator, cu domiciliul în nr. 209 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1022/LM/2008 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
decizie: PA/22.04.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /22.04.2009
