DECIZIA CIVILĂ nr. 1774/2009
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 387 județul B, împotriva sentinței civile nr. 4/LM/2009 din 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalului Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru,că recurenta intimată a depus la dosar completare la motivele de recurs, prin registratura instanței la data de 02.12.2009, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4/LM/2009 din 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalului Bihor în dosar nr-, a fost admisă contestația formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 91000/05.03.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 91000/30.10.1984, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 37 ani, 8 luni și 4 de zile, din care 20 de ani, 2 luni și 3 zile în condiții speciale de muncă.
Prin decizia nr. 91000/30.06.2005 s-a procedat la recalcularea drepturile de ale contestatorului în temeiul Legii nr. 19/2000, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul nr. 91000/24.12.2004.
S-a reținut că acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatorului s-a făcut cu începere de la data de 01.07.2005, respectiv că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatorului la data de 05.03.2008, stagiul de cotizare înscris în această decizie fiind tot cel de 30 de ani.
Examinând contestația formulată prin prisma dosarului de pensie al contestatorului și a actelor normative incidente în materie, tribunalul a constatat că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei contestate este greșit.
În aceste sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 1984 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatorului, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”. Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.
Conform art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000 se înscriu în categoria locurilor de muncă în condiții speciale unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Din dosarul de pensie a contestatorului rezultă că acesta a desfășurat activitate în subteran o perioadă de peste 20 de ani.
Prin urmare, contestatorul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 al. 1 din Legea 19/2000 și art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Conf. art. 77 al. 2. din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Ori, art. 43 al. 1 din Legea 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, încălcând astfel dispozițiile art. 77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 1 și art. 20 lit. a din Legii 19/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că reclamantul a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 3/1977. Este în eroare instanța cu privire la interpretarea prevederilor legale, nu erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, ci ale Legii nr. 3/1977, dispozițiile HG nr. 1550/2004 fiind clare în acest sens, articolul 2 stabilind că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Legea nr. 3/1977 a stabilit o vechime totală în muncă de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile enunțate.
Dispozițiile din Legea nr. 19/2000, la care instanța de fond a făcut trimitere, se referă strict la cei pensionați în baza acesteia. Legea nr. 19/2000 nu poate modifica cu efect retroactiv legislația anterioară.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8, 9 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000.
Deși legal citat, intimatul contestator nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința și încheierea recurate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie, pentru munca depusă și limită de vârstă, cu începere din anul 1984, având o vechime totală în muncă de peste 38 de ani, din care 20 de ani în condiții speciale-subteran.
Într-adevăr, legea în vigoare la data deschiderii drepturilor acestuia a fost Legea nr. 3/1977, însă Curtea de Apel în sute de cauze similare a făcut aplicarea principiului – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, prevăzut de OUG nr. 4/2005 – exemplu dosarele -, -, -. respectiv a aplicat dispozițiile Legii nr. 19/2000 la recalcularea pensiilor și celor ce au lucrat în condiții speciale, anterior intrării în vigoare a acesteia, pentru a înlătura orice formă de creată între pensionarii ce au lucrat în aceleași condiții, dar s-au pensionat in baza unor acte normative diferite.
La articolul 20 din Legea nr. 19/2000 aliniatul 1 litera a, s-a inclus în condiții speciale, munca desfășurată cel puțin 50% din activitatea lunară în subteran, iar articolul 43 aliniatul 1 și articolul 77 prevăzut în astfel de situații un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, aspect corect reținut de instanța de fond, care nu s-a aflat în eroare și nici nu a interpretat greșit dispozițiile legale enunțate.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, pentru că la data promovării litigiului – 13 august 2008, intimatul avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului – cauzele, /României.
Decizia pronunțată in recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și au lucrat in grupele 1-2 de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de articolul 14, însă în considerentele acesteia s-a arătat că instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de articolul 8 – 30 ani la bărbați, 25 de ani la femei, au procedat corect, articolul 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă, nu a fost aplicată tocmai datorită celor expuse mai sus. Până la publicarea în Monitorul Oficial, 20 mai 2009, cei ce au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații, în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul – articolele 11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la articolul 14, articolul 1 din Protocolul nr. 1, nr. 12.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 387 județul B, împotriva sentinței civile nr. 4/LM/2009 din 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalului Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– — – – –
decizie: /10.12.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: ID /16.12.2009
2 comunicări cu:
