DECIZIA CIVILĂ NR. 1789/R/2009
Ședința publică din 7 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat derecurenta intimatăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O- județul B,în contradictoriucu intimata contestatoare – ca moștenitoare a defunctului, cu domiciliul în nr. 144 județul B,împotriva sentinței civile nr. 293/LM/2009din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimata contestatoare a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 04.12.2009 concluzii scrise și că recurenta intimată a depus la dosar în 07.12.2009 prin registratură completare la motivele de recurs, solicitându-se în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei în lipsă,după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 293 din 18 februarie 2009 Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-O și în consecință a dispus anularea deciziei nr. 20344/03.01.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să reactualizeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005 sens în care s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare în favoarea contestatorului. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut căintimatul contestator a fost înscris la pentru depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. 20344/19.07.1988.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art.1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, precum și a prevederilor nr.OUG4/2005.
Din aceste texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000. Prin urmare, cu toate că contestatorul a fost înscris la pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1984, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, drepturile acestuia se calculează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000.
Tribunalul constată că nu este vorba despre retroactivitatea legii civile prin aplicarea Legii 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci, este vorba de aplicarea principiului “aplicării imediate a legii noi”, deoarece recalcularea pensiilor se realizează cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr.4/2005.
De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii 19/2000.
În concluzie, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr.19/2000.
Conform art. 43 al.3 din Legea nr.19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Conform art.20 lit.b din Legea nr.19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.
Din adeverința nr.425/13.02.2009 emisă de Compania Națională a, B rezultă că activitatea desfășurată de contestator în perioada 01.08.1971-01.08.1988, se încadrează în zona I radiații, condiții speciale de muncă în procent de 100%. Prin urmare, contestatorul îndeplinea condițiile prevăzute de art.43 al.3 din Legea nr.19/2000 și art.20, lit. b din Legea nr.19/2000.
Conform art.77 al.2 din Legea nr.19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art.43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Or, art. 43 al. 3 din Legea 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de expunere la radiații.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului și implicit pensia acestuia prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani încălcând astfel dispozițiile art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. b din Legii 19/2000.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. b din Legea nr.19/2000, instanța va admite contestația și va dispune anularea deciziei nr.20344/03.01.2008, emisă de intimată, pe seama contestatorului și va obliga intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea totală a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, sunt invocate următoarele:
-în cauză sunt incidente prevederile Legii nr.3/1977, instanța de fond găsindu-se în eroare cu privire la interpretarea prevederilor legale, aceasta făcând trimitere la faptul că recurenta nu a aplicat la recalcularea pensiei reclamantei prevederile Legii nr.19/2000;
-instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, legiuitorul stabilind clar care sunt cele două categorii de stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, soțul contestatoarei fiind pensionat sub Legea nr.3/1977 fiindu-i aplicabile aceste prevederi, stagiul de cotizare fiind de 30 de ani pentru bărbați, art.14 ain.4 al acestei legi acordă doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat 15 ani nu și 20 de ani în grupa a-II-a;
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2006, Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000.
Prin completarea la motivele de recurs înregistrate la 07.12.2009 recurenta susține că pensia a fost calculată corect și că în situația în care stagiul de cotizare este sub 30 ani nu-i vor fi aplicate intimatei dispozițiile OUG 100/2008, din calculele efectuate de recurentă rezultând că pensia majorată conform ordonanței ar fi mai mică decât prin utilizarea stagiului de cotizare de 15 ani.
Este de menționat că pe parcursul procesului în recurs, respectiv la data de 16 aprilie 2009intimatul contestator a decedat, fiind introdusă în cauză soția supraviețuitoare a acestuia, acțiunea fiind continuată de aceasta.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică bazată pe aprecierea corectă a stării de fapt și de drept.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit deciziei nr. 20344/03.01.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B, contestatorului i-a fost recalculat dreptul de pensie conform nr.OUG 4/2005, utilizându-se la determinarea punctajului mediu anual stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.3/1977, intimatul beneficiind de pensie pentru limită de vârstă stabilită în baza prevederilor 3/1977 prin decizia nr. 20344/19.07.1988.
Din înscrisurile existente la dosar, respectiv copia carnetului de muncă și adeverința nr. 425/13.02.2009 emisă de Compania Națională a SA B, rezultă că defunctul contestator a desfășurat activitate ca miner în zona I de radiații în procent de 100% o perioadă de peste 15 ani, activitatea acestuia încadrându-se în grupa I de muncă, respectiv în condițiile speciale prevăzute de art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000.
Este de netăgăduit împrejurarea că, contestatorul s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr.3/1977, iar potrivit nr.HG1550/2004 art.2 alin.3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat, era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume nr.OUG4/2005, prevede expres la art.1 și 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, dar actualul act normativ în materie – Legea nr.19/2000 – statuează la art.43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.”b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Este cert că contestatorului i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr.3/1977, însă la stabilirea și recalcularea pensiei, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20,43,77 alin.2 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri,dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie,elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr.4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că “vizează interesul public și constituie situații de urgență”. Conform art.2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, “cu respectarea prevederilor Legii nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare”, precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public,iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă,fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin.1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -13.11.2007-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 293/LM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – – – –
red.dec.în concept –
18.12.2009
jud. fond –
dact. /18.12.2009/ 4 ex.
2 com– Casa Județeană de Pensii B-
21.12.2009 –
