ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/2010-
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Galeș Maria vicepreședintele instanței
– – – judecător
– – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul domiciliat în comuna Popești, satul, nr. 617, județul B și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 291 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator – personal și reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale din 15.06.2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B la data de 20.11.2009, prin registratura instanței a depus la dosar note de ședință iar la data de 14.12.2009 a depus copia deciziilor nr. – din 07 mai 2008, respectiv din 17 noiembrie 2009 și buletinele de calcul din 27.07.2005 respectiv 06.11.2009, după care:
Se comunică cu reprezentanta recurentului contestator un exemplar din înscrisurile depuse la dosar pentru acest termen de judecată de recurenta intimată.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului contestator învederează că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de recurenta intimată, aceasta din urmă a modificat decizia de pensionare a contestatorului și a pus în plată sentința atacată, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B ca fiind lipsit de obiect, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 291/LM din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în, nr. 617 în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, jud. B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/07.05.2008 emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligt intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea retroactivă a drepturilor astfel stabilite cu începere de la data de 01.12.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatorului.
Intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele: Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/1997, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 46 de ani, din care, 27 de ani, 8 luni și 29 de zile în grupa de muncă, respectiv 4 ani, 10 luni și 14 zile în grupa a III- de muncă.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de ale contestatorului, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus la fila 34 dosar.
Totodată s-a reținut că acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatorului s-a făcut cu începere de la data de 01.12.2005, respectiv că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatorului la data de 07.05.2008, stagiul de cotizare înscris în această decizie fiind tot cel de 30 de ani.
Analizând copia carnetului de munca al contestatorului, rezultă că acesta și-a desfășurat cea mai mare parte din activitatea sa profesională ca mecanic de locomotivă, funcție care îl plasează pe contestator în categoria personalului cu responsabilități în domeniul siguranței circulației îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 226/2006.
Înainte de a se stabili în ce măsură activitatea desfășurată de contestator în domeniul siguranței circulației este de natură a determina o reducere a stagiului complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului, este necesar a se clarifica în prealabil problema actului normativ în raport de care trebuia determinat stagiul complet de cotizare aplicabil în situația contestatorului.
În aceste sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 1995 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatorului, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării nr.OUG 4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”. Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea nr.OUG 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință, prin raportare la considerentele mai sus expuse, că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în unul din locurile de muncă ce se regăsesc în Anexa la Legea 226/2006.
Potrivit art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1,la punctul 7 din această anexă fiind stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015″ la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare”.
Art. 5 (1) din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Potrivit art. 4 din Legea nr. 19/2000 “asigurații care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporționala a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 5 (2) din același act normativ stipulează că “în situația asiguraților prevăzuți la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.
Ori, în prezenta speță, perioada în care contestatorul a îndeplinit funcția de mecanic de locomotivă, funcție care era încadrată în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare și care face parte din categoria celor care privesc siguranța circulației, complinită cu perioada în care acesta a desfășurat activitate pe alte funcții și în alte condiții de muncă, este de natură a atrage incidența prevederilor art. 4 și 5 din Legea nr. 226/2006.
Față de ansamblul considerentelor mai sus expuse, instanța în temeiul art. 4 coroborat cu art. 5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte prezenta contestație și în consecință a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea retroactivă a drepturilor astfel stabilite cu începere de la data de 01.12.2005, sens în care a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatorului.
Totodată s-a reținut că solicitarea contestatorului de aplicare în cazul său a unui stagiu de cotizare de 20 de ani este total nefondată în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu poate fi încadrată în categoria celor avute în vedere de prevederile art. 20 alin 1 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care, sub acest aspect contestația a fost respinsă ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, ambele părți.
Recurentul contestator a solicitat modificarea parțială a sentinței atacate în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de 20 ani în loc de 25 ani.
Prin motivele de recurs recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru greșita aplicare a prevederilor Legii 226/2006, arătând faptul că legiuitorul nu a intenționat să micșoreze pensia ci a urmărit să înlăture discriminările dintre pensionari cu privire al cuantumul pensiei rezultate din date diferite de ieșire la pensie, iar în ceea ce-l privește, singura clarificare a acestui act normativ este faptul că-l plasează în categoria personalului cu responsabilități în domeniul siguranței circulației.
Totodată recurentul arată că a fost angajat în cadrul Miniere ca mecanic de locomotivă, în grupa I-a de muncă peste 27 ani, și i se cuvine stabilirea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și 25 de ani cum greșit s-a decis prin sentința recurată.
Un ultim motiv invocat este Decizia 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, care-i conferă, în opinia sa, stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Prin motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, instanța fiind în eroare în ceea ce privește interpretarea prevederilor legale, invocând în pronunțarea hotărârii prevederile Legii 19/2000 când de fapt în cauză sunt incidente prevederile art. 8 din Legea 3/1977, astfel cum stipulează și HG. 1550/1004 la art. 2 al.1, respectiv faptul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie; ori în cazul de față, drepturile de pensie ale contestatorului s-au deschis sub imperiul Legii 3/1977, iar vechimea este cea stabilită de art. 3 din acest act normativ și anume 30 de ani, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile legale mai sus menționate.
Recurenta invocă de asemenea faptul că nu este aplicabilă în speță Legea 226/2006 deoarece contestatorul s-a pensionat anterior Legii 19/2000.
Prin notele de ședință recurenta intimată Casa Județeană de Pensii invocă neretroactivitatea Legii 226/2006, în condițiile în care prima instanță i-a acordat dreptul de pensie retroactiv contestatorului din anul 2005.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004, Legea 3/1977, Legea 19/2000 și Legea 226/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile formulate de contestatorul prin recursul declarat, privind stagiul complet de cotizare, nu sunt întemeiate, în condițiile în care din înscrisurile de la dosar, nu rezultă că ar fi desfășurat activitate ca miner subteran la Întreprinderea Minieră, ci doar muncitor necalificat, mecanic de suprafață și mecanic de locomotivă. Ori, tocmai datorită activității desfășurată ca mecanic de locomotivă, instanța a fost în măsură să-i aplice prevederile Legii 226/2006, această activitate fiind evidențiată în anexa I pct.7 la acest act normativ.
Deși a invocat Decizia 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, aceasta nu este favorabilă recurentului, astfel cum rezultă din dispozitivul acesteia și trebuie remarcat că i s-a admis acțiunea pentru stagiu complet de 25 de ani, reținându-se legitimă la data introducerii acțiunii – 14 august 2008 – deci anterior publicării recursului în interesul legii, raportat la practica constantă a Curții de Apel Oradea.
În aceste condiții, recursul formulat de contestator apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul formulat de Casa Județeană de Pensii, se rețin următoarele:
Corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea prevederilor Legii 226/2006, activitatea desfășurată de contestator – mecanic de locomotivă – înscriindu-se în anexa I la acest act normativ.
Potrivit prevederilor articolului 1 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7 și anume activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora “asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă”, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 226/2006 însă, aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 – conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă – reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia de a se lua în considerare un stagiu de cotizare mai mic de 30 de ani, are fundament legal, dar, doar pentru 25 de ani și nicidecum 20 de ani cum a solicitat acesta.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I, II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -14.08.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, Driha c/a României.
Ceea ce a dispus însă greșit instanța de fond a fost stabilirea datei acordării drepturilor din anul 2005, deși în primul rând Legea nr. 226 intrat în vigoare doar din luna iulie 2006, iar pe de altă parte conform art. 6, acest act normativ se completează cu Legea nr. 19/2000 conform căreia – art. 169 alin. 3 -, drepturile recalculate se acordă doar din luna următoare solicitării, nefiind o recalculare dispusă în baza OUG nr. 4/2005 ci în baza acestei legi speciale. Data solicitării recalculării, în speță este 14.08.2008 astfel că se impune modificarea sentinței în sensul indicării datei corecte de la care trebuie acordate drepturile de pensie, contestatorului – 01.09.2008 – în loc de 01.12.2005 cum greșit s-a dispus.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, se impune așadar admiterea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii, modificarea în parte a sentinței în sensul că drepturile de pensie de pensie stabilite prin sentință se acordă contestatorului începând cu data de 01.09.2008, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Instanța va respinge cererea recurentului contestator privind acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind incidente prevederile art. 274 Cod procedură civilă, întrucât recursul acestuia a fost respins ca nefondat, constatând totodată că recurenta Casa Județeană de Pensii nu a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în comuna Popești, satul, nr. 617, județul B, împotriva sentinței civile nr. 291 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite în favoarea contestatorului vor fi acordate începând cu data de 01.02.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – – – – –
Red.dec.- /15.01.2010
Jud.fond. –
Dact./15.01.2010
Ex.2
2 com./11.02.2010
1. recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B,
2. recurentul contestator domiciliat în comuna Popești, satul, nr. 617, județul
