DECIZIA CIVILĂ NR: 331/2010 –
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul – cu domiciliul în O,-, – 17,. 32, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – – cu sediul în O,-, județul B, împotriva Deciziei civile nr. 1643/R/23 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei deduse judecății, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 555/LM din 20 martie 2009, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. -/08.12.2005 a fost recalculată pensia contestatorului și potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 care prevede că “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” rezultă că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de al contestatorului, instanța de fond constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, el activând ca mecanic agricol, mecanic, tehnician principal muncitor necalificat.
De asemenea,tribunalul a apreciat că in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006 contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă in funcția de mecanic la Agentia (peste 22 ani in grupa a II de munca), la SC SA (peste 5 ani in grupa a II a de ), funcții care nu se regăsesc in anexa nr.1 la Legea nr. 226/2006.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a respins contestația formulată ca neîntemeiată, constatând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței, admiterea acțiunii, modificarea deciziei de pensionare prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual, acordarea retroactivă a drepturilor la restante de la data de 30.11.2005, data emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Prin Decizia civilă nr. 1643/R/2009 s-a admis respins ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva Sentinței civile nr. 555/LM din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr.-/08.12.2005 a fost recalculată pensia contestatorului și potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Din cuprinsul actelor de la dosar reiese că, contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă in funcția de mecanic la Agentia (peste 22 ani in grupa a II de munca), la SC SA (peste 5 ani in grupa a II a de munca ), funcții care nu se regăsesc in anexa nr.1 la Legea nr. 226/2006.
Legea nr. 3/1977 în baza căreia i s-a deschis drepturile la pensie recurentului, prevedea o vechime integrală în muncă pentru bărbați de 30 de ani și 25 de ani pentru femei, iar prin faptul că a lucrat în grupa a II- de muncă, conform art. 13 – 14 din acest act normativ, i s-a dat dreptul de-a beneficia de reducerea vârstei de pensionare, pentru fiecare an lucrat în grupa a II-a adăugându-i-se încă 3 luni de zile, aspecte ce se rețin și din considerentele deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.
Așadar, din cele expuse, nu se poate reține faptul că recurentul ar fi lucrat în subteran sau în condițiile speciale, prevăzute de art. 19 – 20 din Legea nr. 19/2000, Legea nr. 3/1977 nu reglementa un stagiu complet de cotizare ci doar o vechime în muncă necesară ieșirii la pensie, cum corect a reținut instanța de fond, criticile aduse fiind nefondate.
Corect a apreciat instanța de fond că reclamantului nu îi sunt incidente și nu se poate face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, pentru că, nu a desfășurat o perioadă de 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de acest act normativ, pentru care acesta ar fi beneficiat de posibilitatea utilizării unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual,activitatea desfășurată la fosta Întreprindere invocată în recurs fiind doar puțin peste 5 ani.
De altfel, conform întâmpinării, depusă de intimată, recurentul va beneficia de aplicarea OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008, Legea nr. 218/2008 la recalcularea pensiei, situație favorabilă celor ce au lucrat în grupa I, II de muncă și nu au beneficiat de beneficiul unor legi speciale anterior.
Luând în considerare cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul, solicitând admiterea cererii, casarea deciziei atacate și, în fond admiterea contestației formulate, respectiv obligarea intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de revizuire invocă dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, practica contradictorie și neunitară a instanței și recursul în interesul legii promovat de Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Decizia civilă nr. 40/22 septembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20 mai 2009.
Menționează că a desfășurat activitate în grupa a II-a timp de 28 de ani și 13 zile la de din O, în cadrul Atelierului Central, în funcția de, conform adeverinței nr. 109/27.04.2009 precum și la Fabrica de, în funcția de mecanic și tehnician conform adeverinței nr. 1001 din 17.04.2009, fiind pensionat conform deciziei de pensionare nr. -/17.06.1997, sub imperiul Legii 3/1977 astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din lege stagiul complet de cotizare ce urmează a fi avut în vedere la recalcularea drepturilor sale de pensie este de 25 de ani.
Arată că acest stagiu de cotizare i se cuvine și în conformitate cu dispozițiile art. 20 al. 2 din Legea 19/2000, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3 și 5 din Legea 226/2006.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 3 și 5 din Legea 226/2006, art. 1 și 2 din OUG4/2005 și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a României nr. 40/22.09.2008.
Legal citată intimata Casa Județeană de Pensii Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând în acest sens că dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, în dezvoltarea cererii de revizuire revizuentul invocând apărări de fond.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 115 și 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Examinând decizia atacată prin prisma temeiurilor de fapt invocate în susținerea cererii de revizuire, instanța reține următoarele:
În speță revizuentul atacă decizia nr. 1643/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în recurs, decizie prin care s-a respins recursul formulat de acesta în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, împotriva Sentinței civile nr. 555/LM/20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, sentință care a fost menținută în întregime, astfel că prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă cererea de revizuire formulată este inadmisibilă.
Deși revizuentul invocă în drept dispozițiile art. 322 pct.7 Cod procedură civilă, motivele invocate de acesta nu se încadrează în conținutul dispozițiilor legale mai sus enunțate, nefiind invocate două hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, revizuentul invocând doar practica neunitară a instanței, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, instanța va analiza cererea revizuentului pe baza motivelor de revizuire invocate în susținerea cererii și raportat la obiectul cererii, încadrarea în drept a unei cereri fiind în competența instanței. În consecință raportat la considerentele mai sus expuse și în condițiile în care se atacă o decizie pronunțată în recurs instanța apreciază că este competentă în soluționarea acestei cereri, conform dispozițiilor art. 323 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs este admisibilă atunci când hotărârea evocă fondul.
În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor astfel că hotărârile prin care se resping căile de atac păstrându-se situația de fapt nu sunt susceptibile de revizuire.
Așa cum mai sus s-a reținut, hotărârea atacată în prezenta cale extraordinară este o hotărâre care nu evocă fondul, fiind respins recursul și menținută hotărârea instanței de fond astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă cererea de revizuire este apreciată a inadmisibilă urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul – cu domiciliul în O,-, – 17,. 32, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – – cu sediul în O,-, județul B, împotriva Deciziei civile nr. 1643/R/23 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
Judecători fond: /
Judecători recurs: /
redactat: judecător 02 martie 2010
dactilografiat: 02 martie 2010
4 exemplare
2 comunicări: azi, 02 martie 2010
1. revizuentul – cu domiciliul în O,-, – 17,. 32, județul B,
2. intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – – cu sediul în O,-, județul
