ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 404/2010-
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O,-, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 107/LM din data de 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul contestator personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 25.05.2009, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, nu s-a răspuns de către recurenta intimată la adresa emisă de instanță, după care:
Reprezentantul recurentului contestator arată că nu mai insistă a se reveni cu adresă la recurenta intimată, renunță la această probă, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administra alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului declarat de contestator astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în parte hotărârii recurate în sensul obligării recurentei intimate la recalcularea pensiei contestatorului retroactiv din data de 28.07.2005, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, respingerea recursului declarat de recurenta intimată ca nefondat și nelegal.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 107/LM din data de 12.01.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulata de contestatorul domiciliat in O,-, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul in O,-, județul B și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr.-/14.05.2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului și obligă intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A respins restul pretențiilor.
A obligat intimata in favoarea contestatorului la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/2007 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: “sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului,maistru chimist in cadrul Diviziei -fosforice,încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015” la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 21-25, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006 si anexa nr.4 din legea nr.19/2000, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
În temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă instanța a obligat intimata să achite contestatorului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte sentinței în sensul obligării la recalcularea pensiei din 28.07.2005 și intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs, contestatorul recurent a invocat că s-a anulat decizia de recalculare nr. -/14.05.2007, fără a se preciza data de la care să fie recalculate drepturile, ori, aceasta este din 28.07.2005 având în vedere că acțiunea s- înregistrat la 28.07.2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3 din 167/1958, art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin motivele de recurs, intimata recurentă Casa Județeană de Pensii Bai nvocat că intimatul fost înscris la pensie în baza Legii nr. 3/1977, este în eroare instanța cu privire la interpretarea HG nr. 1550/2004 art. 2 alin. 1, opinând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de Legea nr. 3/1977 ce reglementa o vechime în muncă necesară înscrierii la pensie de 30 de ani la bărbați și 25 ani la femei, ci un alt număr de ani conform Legii nr. 226/2006.
Nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006 întrucât se aplică doar începând cu 01.04.2001, deci celor pensionați în baza legii nr. 19/2000, neexistând o dispoziție de aplicare retroactivă, iar conform art. 6 aceasta se completează cu Legea nr. 19/2000 nu cu alte legi. Nu sunt îndeplinite cumulativ nici cele două condiții impuse de Legea nr. 226/2006, angajatorul nefiind inclus în anexa 2, normele de aplicare impunând anumite proceduri în acest sens.
Pe de altă parte, intimatul nu a realizat stagiul de cotizare impus de art. 3 – 25 de ani în grupa I de muncă, având doar 22 de ani -, s-a făcut trimitere la anexa 4 Legii nr. 19/2000 ce însă se aplică doar după o procedură stabilită clar de legiuitor în funcție de perioada înscrierii la pensie și stagiile de cotizare realizate, vârstă, astfel că utilizarea unui număr de 25 de ani la recalculare, ar însemna o aplicare greșită a legii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului declarat de contestator întrucât s-a formulat o cerere nouă în recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului contestator i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr. -/30.09.1997 cu începere din 01.10.1997, în baza Legii nr. 3/19977, realizând o vechime totală în muncă de 44 ani din care, 22 ani în grupa I, 6 ani, 6 luni, 10 zile în grupa a II-a și 3 ani, 17 zile în grupa a III- de muncă.
Din copia xerox a carnetului de muncă – filele 25 – 44 dosar fond – se reține că recurentul a avut funcția de operator chimist, maistru chimist – de lacuri și vopsele Transilvania O, Fabrica de Produse Chimice Sinteza O, Chimică Sinteza – 22 ani.
Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale a prevăzut că începând cu 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, însă, art. 2 alin. 2 stabilit că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă, criticile recurentului intimat în sensul că nu se aplică Legea nr. 226/2006 celor pensionați anterior anului 2001, sunt nefondate.
Sigur că art. 1 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 a prevăzut și o altă condiție, ca angajatorul să obțină avizele pentru încadrarea în condiții speciale, pentru a fi inclus în anexa nr. 2, însă, în speță, faptul că unitățile la care lucrat contestatorul nu au făcut astfel de demersuri, nu-i poate fi imputat acestuia, altfel s-ar crea o între el și ceilalți asigurați ce au lucrat în aceleași condiții însă au avut șansa ca unitățile să se regăsească în anexa nr. 2. aplica rigid dispozițiile Legii nr. 226/2006 ar însemna o evidentă discriminare, inechitate, ce ar contraveni nu doar Constituției României ci și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cetățenii sunt egali în fața legii, fără discriminare. dar și practicii constante în materie a Curții de APEL ORADEA – doar nr-, -, -, a practicii Curții Europene A Drepturilor Omului – cauza Driha / României – contestatorul raportat la hotărârile pronunțate în situații similare, având legitimă de dobândire a unui bun în sensul art. 1 alin. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al CEDO.
Intimatul, într-adevăr a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă doar de 22 ani, iar art. 3 din Legea nr. 226/2006 alin. 1 prevedea un stagiu necesar în acest sens de 25 de ani, însă, s-a făcut aplicarea art. 4 conform căruia beneficiază de dispoziția legală enunțată, asiguratul ce a realizat stagiul total de cotizare impus de anexa 4 Legii nr. 19/2000, anexă conform căreia stagiul de cotizare necesar a fi realizat în condiții speciale este doar de 20 de ani, raportat și la dispozițiile Legii nr. 3/1977 în baza căreia s-a pensionat, ce prevedea un stagiu de doar 20 de ani necesar ieșirii la pensie pentru cei ce au lucrat în grupa I de muncă. Față de cele expuse, criticile recurentei intimate sunt nefondate, în mod corect instanța de fond făcând aplicarea art. 5 din Legea nr. 226/2006.
Din cererea de chemare în judecată nu se poate reține faptul că recurentul contestator ar fi solicitat indicarea datei de la care se recalculează drepturile ce vor fi acordate, însă, neindicarea acestui aspect prejudiciază ambele părți, cel îndreptățit necunoscând din ce dată i se vor aplica dispozițiile instanței, iar intimata, cea obligată la recalculare, nu va ști de când să aplice cele arătate în dispozitiv, fiind necesare lămuriri, explicații, noi cereri, ori, instanța este obligată a preîntâmpina astfel de situații fără a se pune problema că a acordat plus petit.
Legea nr. 226/2006 în art. 6 prevede că se completează cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, ori, conform art. 169 alin. 3 drepturile recalculate se acordă doar din luna următoare solicitării, nefiind astfel aplicabil termenul general de prescripție impus de art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Din analiza dosarului de fond, se reține că s- formulat cerere de recalculare la data de 30.06.2008 – filele 7 – 8 dosar fond prin mandat poștal -, astfel că, drepturile se acordă doar din luna următoare – 01.07.2008 – aspect ce se impune conform celor expuse, menționate.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA pentru că la data promovării litigiului 26.11.2007, intimatul contestator avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului – cauzele, Driha / României.
Decizia pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupele I, II de muncă li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă, în considerentele acesteia s-a arătat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 – 30 ani la bărbați, 25 ani la femei -, au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă nu se impune a fi aplicat tocmai datorită celor expuse mai sus până la publicarea în Monitorul Oficial, 20.05.2009.Cei ce au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul – art. 11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la art. 14, la art. 1 din Protocolul nr. 1, nr. 12.
Față de cele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 226/2006, art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în baza art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondate ambele recursuri, va modifica în parte sentința în sensul că va indica că, drepturile stabilite se acordă începând cu 01.07.2008, menținând în întregime celelalte dispoziții, neacordând în recurs cheltuieli de judecată, dată fiind lipsa culpei părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile civile formulate de recurentul contestator cu domiciliul în O,-, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 107/LM din data de 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite se acordă din 01.07.2008.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – – 08.03.2010
– judecători fond -,
– dact. gref. – 08.03.2010 – 4 ex.
– emis 2 com. – 08.03.2010 -, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
