DECIZIA CIVILĂ NR: 330/2010 –
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
Pe rol fiind recursului civil formulat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – – cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator – domiciliat în com., sat, nr. 94, județ B, împotriva Sentinței civile nr. 655/LM/2009 pronunțată la 9 aprilie 2009 de Tribunalul Bihor, în dosarul cu numărul sus menționat, având ca obiect contestație la decizia de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei deduse judecății, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre judecare.
CURTEA D APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 655/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihora fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și, în consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 18.12.2008, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 89910/11.03.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța apreciază că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă contestatorului este Legea 19/2000. Prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 arată că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] “
Art. 44 din Legea 19/2000 prevede că “asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) si d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 43, beneficiază de pentru limita de vârstă, cu reducerea proporționala a vârstelor standard de pensionare, in condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse in anexele nr. 4 si 5”.
Art.77 alin.3 prevede că “În situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau in considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute in anexele nr. 4 si 5”.
Conform anexe nr.4 din Legea 19/2000 la un stagiul de cotizare realizat in condiții speciale cuprins între 18 și 20 ani stagiul total de cotizare necesar este de 21 ani, cu condiția realizării unui stagiu de cotizare realizat în alte condiții de muncă.
Contestatorul dovedește o vechime în grupa I de de 18 ani și 14 zile,iar în grupa a III a de muncă de 6 ani și o zi.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.44 din Legea 19/2000 coroborat cu art.77 alin.3 din Legea 19/2000, a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare din 01.03.2005 este inserata mențiunea: “în situația in care în termen de 3 ani de la data de 01.03.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi au fost acordate de la data de 01.03.2005,”aceste drepturi s-ar fi putut acorda de la această dată.
Însă întrucât contestatorul a formulat cererea de chemare în judecată doar la data de 18.12.2008, cu depășirea termenului de trei ani, aceste drepturi au fost acordate retroactiv doar de la această dată întrucât după expirarea termenului de trei ani punctajul mediu anual rezultat prin aplicarea procedurilor de recalculare devine definitiv.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta faptul că intimatul a dovedit doar o perioadă de 18 ani și 12 zile în grupa I de muncă, nefiind făcută dovada unei vechimi de minim 20 de ani în grupa
Subliniază în continuare recurenta că din moment ce drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea 3/1977.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1984, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr. 89910 emisă de Casa Județeană de Pensii B.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă o perioadă de 18 ani și 14 zile, iar în condiții normale 6 ani și 1 zi, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de legea 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din legea 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza legii 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradea, a fost constantă în a considera că persoanele pensionate în baza legii 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea 19/2000 și nu cel prevăzut de legea 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că,într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor. (a se vedea in acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea 19/2000 astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Prima instanță în mod greșit a procedat la recalcularea pensiei cu stagiul de 20 de ani, în condițiile în care intimatul nu a dovedit desfășurarea unei activități pe o perioadă minimă de 20 de ani în subteran, ci doar 18 ani și 14 zile, situație în care devin incidente dispozițiile art. 44 din Legea 19/2000.
Prim urmare, cum contestatorul a realizat stagiul total de cotizare necesar de 20 de ani prevăzut de anexa 4 legii, la un stagiu total de cotizare de minimum 18 ani realizat în condiții speciale, se impune admiterea recursului sub acest aspect în temeiul dispozițiilor art. 312 al 1 Cod procedură civilă, urmând a modifica în parte sentința conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, admite ca fondat recursul introdus de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – – cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator – domiciliat în com., sat, nr. 94, județ B, împotriva Sentinței civile nr. 655/LM/2009 pronunțată la 9 aprilie 2009 de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că obligă intimata să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 21 ani.
Înlătură dispoziția instanței de fond privind obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu stagiul de 20 de ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
Judecători fond: /
redactat: judecător februarie 2010
dactilografiat: februarie 2010
4 exemplare
2 comunicări: azi, februaruie 2010
