Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1167
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în municipiul B,-, – 17,. A,. 4,. 14, sector 6, împotriva sentinței nr. 1035 din09 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași – Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit pârâtul recurent și reprezentanții reclamantei intimate Universitatea ” ” din
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că la dosar se află cerere de renunțare la judecarea acțiunii, formulată de reclamanta-intimată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Iași înregistrată sub nr. 1614 din 22 martie 2007, contestatoarea Universitatea ” ” din Iac hemat în judecată pe intimatul solicitând anularea deciziei nr. 254 din 1 septembrie 2006 de încetare a contractului individual de muncă și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că decizia contestată nu îndeplinește condițiile de validitate ale actului juridic prevăzut de art. 948 Cod civil. Astfel, sub aspectul capacității angajatorului persoană juridică, a susținut reclamanta că Universitatea apare reprezentată prin, în calitate de decan al Facultății de Psihologie. Or, acesta nu are calitatea de a reprezenta Universitatea ” ” în cadrul nașterii, modificării sau stingerii unui raport juridic de muncă, având în vedere disp. art. 35 din Decretul nr. 31/1954, art. 68 din Legea nr. 128/1997, art. 1162din Legea 84/1995 modificată prin Legea nr. 480/2006 și art. 95 alin. 2 și art. 98 din Carta Universității ” ” din
A mai arătat contestatoarea că decizia contestată este nulă și ca urmare a faptului că nu a fost valabil exprimat consimțământul părților, în sensul că acesta nu a fost dat cu intenția de a produce efectele juridice specifice unei încetări efective a contractului individual de muncă. Astfel, odată cu emiterea deciziei nr. 254/01.09.2006, între intimată și a fost încheiat un alt contract individual de muncă, ceea ce arată că intenția părților a fost de a produce un înscris pe care l-a considerat util într-un litigiu de muncă.
Totodată, a mai arătat faptul că decizia contestată este un înscris produs “pro causa” având în vedere faptul că pe rolul Tribunalului Iași se află înregistrată o cauză având ca obiect anularea contractului individual de muncă încheiat între intimat și, contract ce face obiectul deciziei nr. 254 din 01.09.2006.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că universitatea nu a avut rector validat prin ordin al Ed. și că angajatul a exprimat o voință validă de a nu mai continua raportul de muncă ce decurge din respectivul contract. Astfel, chiar dacă s-ar aprecia că respectivul act juridic nu este valabil ca încetare a contractului de muncă prin acordul părților, acesta este cu siguranță valabil ca act juridic unilateral al angajatului.
Prin sentința civilă nr. 1283/29.06.2007 pronunțată de Tribunalul lașiau fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității de reprezentant a lui și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Universitatea ” ” din lași în contradictoriu cu pârâta, pe excepția lipsei de interes reclamantei în formularea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 709/27.11.2007 a Curții de Apel lași a fost admis recursul, s-a respins excepția lipsei de interes și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cauza fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.1614./99/03.12.2007.
La termenul de judecată din 09.01.2008, intimatul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1162 din Legea nr. 84/1995 raportat la disp. art. 16 și art. 32 din Constituția României.
Prin decizia nr. 518/08.05.2008 pronunțată de Curtea Constituțională a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1162 din Legea nr. 84/1995.
Tribunalul Iași – prin sentința nr. 1035 din 9 iulie 2008 a admis contestația formulată de Universitatea ” ” din I în contradictoriu cu intimatul, a anulat decizia nr. 254 din 01.09.2006 și a obligat intimata să achite contestatoarei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că, intimatul a fost salariatul contestatoarei Universitatea ” ” din lași, iar prin decizia nr. 254/01.09.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei, începând cu data de 01.09.2006, în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, ca urmare a acordului părților.
Decizia nr. 254/01.09.2006 a fost semnată de către intimat, în calitate de salariat, și de către decanul Facultății de Psihologie și Asistență Socială din cadrul Universității ” ” din lași, numitul.
Potrivit disp. art. 55 lit. b Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea. Actul juridic prin care părțile pun capăt raportului de muncă trebuie să îndeplinească toate condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic, fiind necesar ca acestea să-și materializeze acordul de voință printr-un consimțământ care să întrunească cerințele art. 948 Cod civil. Astfel, consimțământul părților trebuie să fie valabil exprimat, să fie serios și explicit și să excludă orice echivoc.
Conform disp. art. 35 din Decretul nr. 31/1954, “persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale”.Dispozițiile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, prevăd că instituția de învățământ superior este condusă de senatul universitar prezidat de rector, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, conducerea operativă a instituției de învățământ superior este asigurată de biroul senatului al cărui președinte este rectorul. În art. 1162 din Legea nr. 84/1995 prevede că structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare, atribuțiile, modul de constituire, durata mandatelor și limitele de vârstă ale cadrelor didactice sunt stabilite de carta universității. Potrivit disp. art. 74 din Carta Universității ” ” din lași, președintele instituției reprezintă, împreună cu rectorul, universitatea în relațiile cu terții Astfel, față de toate aceste dispoziții legale, se reține de către instanță că reprezentantul legal al universității este rectorul, acesta având atribuții de reprezentare și la încheierea actelor juridice.
Totodată, instanța a mai reținut și faptul că, în speță, contestatoarea, reprezentată legal prin rector, nu și-a exprimat consimțământul pentru încetarea contractului individual de muncă al intimatului în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, prin acordul părților. De asemenea, nici nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că decanul Facultății de Psihologie și Asistență Socială, a fost mandatat de către contestatoare pentru a proceda la încetarea contractului individual de muncă al intimatului.
De asemenea, a mai arătat că încetarea contractului individual de muncă constatată de către decanul unei facultăți din cadrul Universității ” ” nu poate fi considerată ca producând efecte juridice, astfel încât decizia nr. 254/01.09.2006 este nelegală.
Împotriva sentinței pârâtul a declarat recurs, iar la termenul de astăzi instanța a constatat că printr- cerere scrisă depusă la dosar de către reclamanta-intimată Universitatea din I (fila 12), aceasta înțelege să renunțe la judecată în prezenta cauză, respectiv dosarul nr- al Curții de APEL SUCEAVA.
Așa fiind, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art.246 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se lua act de exprimarea de voință a reclamantei-intimate.
De urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința recurată și în baza art. 246 Cod procedură civilă, urmează a se lua act că reclamanta a renunțat la judecata acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea reclamantei Universitatea ” ” I, la judecarea acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
ex.2/21.10.2009
