ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 586
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
–
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul domiciliat în P,-, -.A,. 2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 12 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație SC – România SRL cu sediul în B,-, sector 6.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea intimatei în contestație SC – ROMÂNIA SRL B să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL anularea deciziei nr.18328/26.09.2007, repunerea părților în situația anterioară, plata drepturilor salariale până la reluarea efectivă a activității de către contestator și plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei.
În motivarea contestației se arată că prin decizia contestată s-a decis suspendarea contractului său individual de muncă, începând cu 27.09.2007 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată ca urmare a plângerii penale formulate de angajator.
Mai arată contestatorul că și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, că măsura luată vizează, în realitate înlăturarea sa din societate și că suspendarea contractului său de muncă apare ca fiind abuzivă în raport de durata mare a unui proces penal, în condițiile în care contestatorul are o familie d e întreținut și obligații la instituții de creditare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației având în vedere disp. art. 52 alin.1 Codul muncii, faptul că nu s-a dorit înlăturarea angajatului și că nu s-a generat nici o dintre cele prev. de art.5 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.12 din 7 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului, care ocupa funcția de supervizor depozit, plângere înregistrată sub nr.3903/P/I/2007 la IPJ P – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
A mai reținut instanța de fond că în cauză sunt incidente disp. art.52 alin.1 Codul muncii, dispoziții ce nu contravin prezumției de nevinovăție și sunt de natură a proteja salariatul. De asemenea, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada existenței vreunui caz de discriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Susține recurentul că, în mod greșit, tribunalul nu a constatat că și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, fără abateri.
Se mai arată că, prin măsura dispusă de societate prin decizia atacată, s-a încălcat principiul nediscriminării consacrat de Codul muncii și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
De asemenea, susține recurentul, suspendarea contractului său de muncă este abuzivă deoarece, în realitate, societatea intimată a urmărit înlăturarea sa din societate și îi creează o situație dificilă având în vedere durata mare a unui proces penal, în condițiile în care contestatorul-recurent are o familie d e întreținut și obligații la instituții de creditare.
Se mai susține că angajatorul nu a făcut proba că menținerea în funcție a angajatului este incompatibilă cu ancheta penală, mai ales că, în situații similare, societatea nu a luat măsura suspendării contractelor de muncă pentru alți salariați.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, recurentul deține funcția de supervizor depozit în cadrul societății intimate și, împotriva sa, angajatorul a formulat plângere penală înregistrată sub nr.3903/P/I/2007 la IPJ P – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile disp. art.52 alin.1 lit.c Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Ori, în speța de față, angajatorul a formulat o plângere penală împotriva recurentului, pentru delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, plângerea înregistrată la IPJ P – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Nu se poate vorbi de o încălcare a prezumției de nevinovăție, deoarece, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin decizia 24/2003, angajatorul, în cazul suspendării contractului individual de muncă, nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției salariatului și nici asupra răspunderii sale penale.
În realitate, măsura suspendării contractului individual de muncă în ipoteza prev. de art.52 alin.1 lit.c Codul muncii reprezintă o măsură de protecție a salariatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive.
Nu se îngrădește nici dreptul la muncă al salariatului, deoarece acesta nu este împiedicat să se angajeze într-o altă funcție, chiar la o altă societate.
Corect a reținut instanța de fond că nu există nici discriminare, raportat la prevederile art.5 din Codul muncii, mai ales că nu s-au precizat de către recurent criteriile ce au fost avute în vedere la emiterea deciziei contestate și care ar fi determinat discriminarea.
Decizia de suspendare a contractului individual de muncă nu poate fi analizată decât prin prisma condițiilor expres prevăzute de textul de lege: existența unei plângeri penale a angajatorului împotriva salariatului și o faptă penală incompatibilă cu funcția deținută de salariat.
Ori, în cauza de față aceste condiții sunt îndeplinite, angajatorul formulând plângere penală împotriva recurentului pentru fapte ce sunt determinante pentru funcția deținută de acesta.
Nu se analizează în cauza de față conduita anterioară a salariatului, circumstanțele săvârșirii sau nu a faptelor pentru care s-a formulat plângere, acestea constituind obiectul cercetării penale sau, eventual al unei acțiuni disciplinare.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul domiciliat în P,-, -.A,. 2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 12 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație SC – România SRL cu sediul în B,-, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
– – – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
3 ex./20.05.2008
f- Tribunalul Prahova
