(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 5199/F/17 noiembrie 2010, nepublicată)
Prin acţiunea civilă înregistrată reclamanta CMC a chemat în judecată pe pârâta S.C. TC SRL Bistriţa solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante în cuantum de 5.063 lei aferente perioadei 1 martie 2009 – 31 august 2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine faptul că reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de operator mase plastice în perioada 1.07.1997 – 31.08.2009, raporturile de muncă având la baza contractul individual de muncă nr. 30254/20.08.1999 şi încetând în baza dispoziţiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, urmare a restrângerii activităţii pârâtei, aşa cum rezultă dispoziţia nr. 752/28.08.2009 de concediere a reclamantei.
Conform actului adiţional la contractul individual de muncă, încheiat la data de 1.10.2007, începând din momentul încheierii actului adiţional – 1.10.2007 – salariul lunar al reclamantei a fost stabilit la suma de 1.000 lei, plătibil la data de 15 a lunii, conform contractului individual de muncă încheiat.
La dosarul cauzei, pârâta nu a depus în condiţiile art. 163 alin. 1 din Codul muncii vreo dovadă a plăţii drepturilor salariale pe perioada 1 martie 2009 – 31 august 2009 (state de plată semnate de reclamantă, orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit), ci dimpotrivă, prin adresa nr. 1721/19.10.2010 a recunoscut datoria, făcând menţiunea că plata se va efectua în 3 tranşe începând cu data de 29.10.2010.
Potrivit statelor de plată depuse în copie la dosar pârâta datorează reclamantei suma totală netă de 5.083 lei, din care 943 lei net pe luna martie 2009, 903 lei net pe luna aprilie 2009, 956 lei net pe luna mai 2009, 902 lei net pe luna iunie 2009, 619 lei net pe luna iulie 2009 şi 757 lei net pe luna august 2009.
Având în vedere pe de o parte faptul că pârâta nu a achitat drepturile salariale cuvenite reclamantei pe perioada 1 martie 2009 – 31 august 2009, iar pe de altă parte că reclamanta a solicitat doar plata sumei de 5.063 lei, deşi conform statelor de plată i se cuvine suma de 5.083 lei, tribunalul constată că se impune obligarea pârâtei la plata sumei solicitate, de 5.063 lei cu titlu de drepturi salariale restante, aferente perioadei 1 martie 2009 – 31 august 2009, instanţa neputând acorda mai mult decât s-a solicitat.
Nu are vreo relevanţă în cauză faptul că pârâta a învederat că va efectua plata drepturilor salariale în 3 tranşe, atâta timp cât potrivit art. 161 alin. 1 din Codul muncii plata salariului se face lunar.
Pârâta este obligată să achite drepturile salariale restante de îndată, acceptarea plăţii în tranşe rămânând la latitudinea reclamantei.
În baza considerentelor exprimate şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 161, 163, 269 din Codul muncii, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantei suma netă de 5.063 lei, cu titlu de drepturi salariale restante pentru perioada 1 martie 2009 – 31 august 2009.
