ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 167
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
– –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna -, sat, nr. 94, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1531 din 17 august 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC Română, cu sediul în Câmpina,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC Română SA, reprezentată de , conform împuternicirii nr. 6748 din 16 decembrie 2009, lipsă fiind recurentul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru intimata pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei pârâte prin apărător, în combaterea recursului.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă SC Română Câmpina solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond prin care s-a menținut decizia de sancționare nr.17/5.02.2009 emisă de pârâtă.
Arată intimata pârâtă că nu poate fi susținută lipsa personalului din subordine la data de 20 ianuarie 2009, deoarece potrivit regulamentului pe schimb trebuiau să fie trei persoane conform graficului de pe luna ianuarie, dar unul din aceștia era în concediu medical iar volumul de muncă era scăzut, întrucât nu aveau materie primă și în această situație nu se mai lucra la capacitate maximă.
Mai arată intimata pârâtă că potrivit art. 5.14. prin Contractul colectiv de muncă pe unitate se prevede că angajatorul va lua măsuri pentru a se funcționa în schimburi și formații de lucru complete în condițiile funcționării la parametrii normali de producție și în coroborare cu art. 5.6, angajatorul va asigura organizarea rațională pentru fiecare lor de muncă, astfel încât să asigure utilizarea integrală și eficientă a timpului de lucru, în conformitate cu art.40 alin.1 din Codul muncii, ori în speță, ori în speță, nu se lucra la capacitate maximă, volumul de muncă era scăzut întrucât nu aveau materie primă.
Astfel, prin probatoriul administrat s-a făcut dovada că vinovăția recurentului reclamant este evidentă, deoarece a refuzat îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fără a prezenta motive temeinice care să justifice refuzul de îndeplinire a acestora, astfel că decizia de sancționare este legală.
Pe cale incidentală, sancționarea nu este abuzivă astfel cum a susținut reclamantul, recurentul reclamant nu a făcut plângere în scris împotriva situației din secție, astfel că refuzul nejustificat de a-și îndeplini sarcinile de serviciu a fost sancționat potrivit legii.
Solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică și în consecință păstrarea deciziei de sancționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul G chemat în judecată pe pârâta SC ROMÂNA SA CÂMPINA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de sancționare nr. 17/5.02.2009 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul arătat că la data de 20.01.2009, în jurul orei 15,00 când intrat in schimbul 2 în calitate de șef schimb rampă, primit dispoziție de la șeful de secție să aducă în rampă cazanele goale spre fi încărcate cu păcură pentru intern, sarcină pe care îndeplinit-o, aducând in același timp la cunoștință conducerii secției că nu este posibil ca în același timp să poată fi încărcate și vagoanele cu motorină pentru intern, întrucât nu dispunea decât de un singur încărcător pe schimb care încărca motorină pentru export.
A susținut reclamantul că informarea conducerii secției cu situația de fapt expusă cu care s- confruntat în data de 20.01.2009, fost apreciată drept un refuz nejustificat de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, fapt pentru care a fost sancționat cu “avertisment” prin decizia contestată.
mai arătat reclamantul că, potrivit organigramei instalației “amestecare-finisare produse expediție” din care face parte și rampa unde îndeplinește funcția de sef de schimb, trebuia ca numărul de persoane pe schimb să fie de patru, dar în realitate la data de 20.01.2009 au fost prezente la serviciu decât două persoane, acesta și un încărcător, treia persoană fiind în concediu medical, iar cea de- patra nu fusese încă desemnată de conducerea unității.
S- mai arătat de către reclamant că în condițiile în care trebuit să asigure încărcarea vagoanelor cu motorină pentru export, operație care s-a derulat pe toata durata schimbului doi, aplicarea sancțiunii disciplinare cu “avertisment” este nelegală, atitudinea sa neputând echivala cu un refuz nejustificat de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, cum susține pârâta, fiind numai imposibilitate de realiza această operațiune, fapt care l- adus la cunoștința conducerii secției.
In drept, reclamantul și- întemeiat cererea pe dispozițiile art.263-268 din Codul Muncii.
In dovedirea acțiunii, reclamantul depus la dosar copie de pe fișa postului, copia deciziei nr. 17/5.02.2009 emisă de pârâtă, copia contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Pârâta SC Română SA Câmpina formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de sancționare disciplinara reclamantului.
S- arătat de către pârâtă că la data de 20.01.2009 reclamantul, în calitate de angajat al acesteia, având funcția de sef formație-schimbul II- la Instalația Expediție, primit dispoziție scrisă și telefonică să încarce păcură INSA, încărcare începută de la schimbul I, și păcura de interne la care urma să înceapă încărcarea la schimbul II.
A susținut pârâta că, întrucât reclamantul refuzat să efectueze încărcarea pe motiv că schimbul nu este complet, fiind în schimb doar un salariat, și că nu are atribuții în acest sens, șeful de instalație și seful de secție au întocmit referatul nr. 601/22.01.2009 solicitând conducerii ca acesta să fie sancționat disciplinar pentru nerespectarea dispozițiilor primite cu diminuarea salariului cu 5 % pe o lună de zile, conform art.8 pct.5 pct. d din Contractul Colectiv de Muncă.
A precizat pârâta că prin raportul de serviciu încheiat la schimbul II din cadrul Instalației expediție, s- consemnat chiar de către reclamant că serviciul era asigurat la data de 20.01.2009 de un singur salariat la schimb, fapt ce s- datorat perioadei dificile din punct de vedere economico-financiar prin care aceasta trece de la începutul anului 2009, ceea ce a impus încheierea Protocolului nr. 899/30.01.2009 cu Sindicatul Independent, prin care s-au modificat unele prevederi în ceea ce privește programul de lucru, în sensul că “fiecare loc de muncă își va desfășura activitatea după un grafic de lucru care să asigure desfășurarea normală programului pentru instalațiile aflate in funcțiune și cu personalul de zi pentru instalațiile oprite cu asigurarea securității cu un salariat la schimb”
Pe linia susținerilor sale, pârâta depus la dosar copia deciziei nr. 17/2009, referatul cu propunerea pentru sancționarea disciplinară reclamantului emis de șeful secției și șeful de instalație, raportul de serviciu încheiat de reclamant la data de 20.01.2009, copia dispoziției scrise șefului instalației, copia de pe registrul interne privind dovada de primire deciziei de sancționare, copia fișei postului reclamantului, copia contractului individual de muncă și cărții de muncă reclamantului și copia graficului de lucru al lunii ianuarie.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1531 din 17 august 2009, respins acțiunea formulată de reclamantul G, ca neîntemeiată, reținând că potrivit Protocolului nr. 899/30.01.2009 încheiat între SC Română SA Câmpina și Sindicatul Independent, având drept scop stabilirea unor măsuri organizatorice ca urmare situației economice a societății, s- convenit de comun acord, printre altele, în ceea ce privește programul de lucru, ca în cursul lunii februarie 2009 numărul orelor efectiv lucrate de salariați să fie de maximum 112 ore / salariat, iar fiecare loc de muncă să își desfășoare activitatea după un grafic de lucru care să asigure desfășurarea normală programului pentru instalațiile aflate în funcțiune și cu personalul de zi pentru instalațiile oprite cu asigurarea securității cu un salariat pe schimb.
In conformitate cu fișa postului, reclamantul având funcția de șef formație – schimbul II la Instalația Expediție, avea ca atribuții de serviciu organizarea activității personalului din subordine și participarea efectivă în scopul reducerii la minimum riscului apariției unor perturbării în funcționarea utilajelor și pierderilor de produse; controlul personal stării întregii instalații pe durata schimbului și luarea unor măsuri operative de remediere, coordonarea și participarea la operațiunea de descărcare cazanelor de chimicale și îndeplinirea tuturor atribuțiilor stabilite de șeful ierarhic sau prin decizii ale conducerii societății.
Totodată, în fișa postului s- menționat că reclamantul își desfășoară activitatea conform pregătirii și instruirii sale, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, având competența să organizeze activitatea astfel încât instalația să funcționeze în condiții de siguranță.
Așa cum rezultat din actele de la dosar și răspunsul la interogatoriu al pârâtei ( la întrebarea nr. 8), pentru volumul de activitate atribuit schimbului II din data de 20.01.2009 era suficient personal și nu se impunea suplimentarea forței de muncă.
Actele depuse la dosar au relevat faptul că în situații similare s-a efectuat încărcarea și/sau descărcarea simultană două produse, așa cum a reieșit din rapoartele de serviciu din data de 15.11.2008 și din data de 21.11.2008 când, pe lângă încărcarea unui produs s- descărcat țiței, activitate mult mai complexă decât cea de încărcare păcură din data de 20.01.2009.
Actele depuse la dosar au relevat faptul că în situații similare s-a efectuat încărcarea și/sau descărcarea simultană două produse, așa cum a reieșit din rapoartele de serviciu din data de 15.11.2008 și din data de 21.11.2008 când, pe lângă încărcarea unui produs s- descărcat țiței, activitate mult mai complexă decât cea de încărcare păcură din data de 20.01.2009.
Așa cum a rezultat din raportul de serviciu din 20.01.2009, încheiat de reclamant la schimbul II, acesta în calitate de șef de formație la instalația Expediție, primit dispoziție scrisă și telefonică să încarce păcură INSA, încărcare începută de la schimbul și păcură de interne la care urma să înceapă încărcarea la schimbul II, refuzând să efectueze încărcarea pe motiv că personalul din schimb nu este complet (fiind doar un salariat), si că nu are atribuții în acest sens, fapt pentru care șeful de instalație cât și șeful de secție au întocmit referatul nr. 601/22.01.2009 prin care au solicitat conducerii sancționarea sa disciplinară pentru nerespectarea dispozițiilor primite conform prevederilor art.8.5 pct. din Contractul Colectiv de Muncă.
Apreciind că prin probele administrate în cauză s- făcut dovada de către pârâtă că reclamantul refuzat îndeplinirea sarcinilor de serviciu cu privire la încărcarea cazanelor cu păcură în data de 20.01.2009, instanța respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că sancțiunea avertismentului aplicată reclamantului fost bine individualizată, ținând seama de gravitatea faptei și de abaterea disciplinară săvârșită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul G, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că instanța de fond nu a făcut o justă apreciere a probelor.
Susține recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că instalația unde lucra necesita prezența a 4 salariați și numai a două persoane, așa cum s-a întâmplat în ziua în discuție. Se mai arată că societatea nu a luat măsuri pentru buna desfășurare a activității, ci a considerat că recurentul refuză îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
De asemenea, recurentul precizează că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, că nu a putut realiza activitatea ce i se impută deoarece nu avea personal suficient.
Se mai arată că protocolul de care face vorbire tribunalul în motivarea sentinței a fost încheiat ulterior incidentului considerat abatere disciplinară și nu poate fi aplicat acestuia.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Recurentul, având funcția de șef formație – schimbul II la Instalația Expediție, avea ca atribuții de serviciu organizarea activității personalului din subordine și participarea efectivă în scopul reducerii la minimum riscului apariției unor perturbării în funcționarea utilajelor și pierderilor de produse; controlul personal stării întregii instalații pe durata schimbului și luarea unor măsuri operative de remediere, coordonarea și participarea la operațiunea de descărcare cazanelor de chimicale și îndeplinirea tuturor atribuțiilor stabilite de șeful ierarhic sau prin decizii ale conducerii societății.
Totodată, în fișa postului este menționat, așa cum corect a reținut instanța de fond, că reclamantul își desfășoară activitatea și conform cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, având competența să organizeze activitatea astfel încât instalația să funcționeze în condiții de siguranță.
Așa cum rezultat din probele administrate, pentru volumul de activitate atribuit schimbului II din data de 20.01.2009 era suficient personal și nu se impunea suplimentarea forței de muncă.
Așa cum a rezultat din raportul de serviciu din 20.01.2009, recurentul primit dispoziție scrisă și telefonică să încarce păcură INSA, încărcare începută de la schimbul și păcură de interne la care urma să înceapă încărcarea la schimbul II.
Recurentul a refuzat să efectueze încărcarea pe motiv că personalul din schimb nu este complet (fiind doar un salariat), si că nu are atribuții în acest sens.
Art.5.14 din se referă la situațiile în care activitatea societății se desfășoară în parametrii normali, ori în perioada dedusă judecății, activitatea societății era sub capacitatea normală.
Tribunalul a făcut o justă apreciere a probelor și a constatat în mod corect că recurentul nu a îndeplinit toate atribuțiile ce-i reveneau conform fișei postului.
Referirea la Protocolul nr. 899/30.01.2009 încheiat între SC Română SA Câmpina și Sindicatul Independent s-a făcut pentru evidențierea situației economice în care se afla societatea și nu s-au invocat prevederile acestuia ca fiind aplicabile incidentului din 20.01.2009.
Față de aceste considerente, curtea va constata că soluția instanței de fond este corectă, că recurentul a săvârșit abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele personale ale recurentului.
Pentru cele arătate, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna -, sat, nr. 94, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1531 din 17 august 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC Română, cu sediul în Câmpina,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
– – – – – –
Grefier,
Red. /BA
4 ex./19.02.2010
f- Trib.
R
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
