În condiţiile în care un creditor şi-a exercitat dreptul de contestaţie împotriva tabelului preliminar şi i-a fost respinsă cererea, fiindu-i consemnată creanţa în mod definitiv, acesta nu mai poate cere rectificarea tabelului creanţelor decât potrivit art. 75 din şi pentru împrejurări excepţionale, respectiv pentru situaţii de dol, fals, eroare sau descoperire de titluri noi.Pronunţarea ulterioară a unei ordonanţe de instituire sechestru asigurător asupra bunurilor unui reprezentant legal al debitoarei nu are relevanţă asupra tabelului definitiv, neputând fi asimilată împrejurărilor de excepţie prevăzute la art. 75 din Legea insolvenţei şi nu poate echivala în niciun caz cu o garanţie reală împotriva debitoarei care să schimbe ordinea creanţei.
Secţia comercială, maritimă şi fluvial, Decizia nr. 457 din 28 august 2009
Prin sentința comercială nr. 174/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1536/113/2007 s-a respins ca nefondată contestația formulată de creditorul B.N.I.
De asemenea, s-a respins ca rămasă fără obiect contestația formulată de creditoarea Inspectoratul Teritorial de muncă Brăila.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin contestațiile formulate în cauză, contestatorii B.N.I. și Inspectoratul Teritorial de Muncă Brăila s-au arătat nemulțumiți de cuantumul creanțelor înscrise în tabelul preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar.
Astfel, creditorul Inspectoratul Teritorial de Muncă Brăila a contestat suma cu care a fost consemnat, arătând că aceasta este de 3.484 lei și nu 966 lei cum greșit s-a trecut.
Creditorul B.N.I. înscris la poziția 26 a arătat că creanța sa este o creanță garantată fiindcă a fost instituit sechestrul asupra imobilului debitoarei situat în Brăila, str. 1 Decembrie 1918, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București. De aceea a solicitat modificarea tabelului definitiv și consemnarea sa ca și creditor garantat.
Legal citat, administratorul judiciar a depus raport de activitate în care a arătat că este de acord cu rectificarea tabelului în sensul majorării creanței ITM, iar în privința contestației creditorului B.N.I. a opinat în sensul că creanța acestuia nu poate fi considerată garantată deoarece ordonanța parchetului este ulterioară deschiderii insolvenței.
Față de împrejurarea că administratorul judiciar a procedat la rectificarea tabelului în sensul consemnării creanței majorate a ITM Brăila, contestația acestuia a rămas fără obiect.
în privința contestației creditorului B.N.I. s-a reținut că:
Acest creditor a formulat contestație la tabelul preliminar care a fost respinsă la data de 12.06.2008, hotărârea instanței nefiind recurată, astfel încât creanța sa a fost consemnată în tabelul definitiv la poziția 26 creditori negarantați.
Dat fiind faptul că acest creditor și-a exercitat dreptul de contestație împotriva tabelului preliminar și i-a fost respinsă cererea, fiind consemnat în mod definitiv, acesta nu mai poate contesta decât potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2006 doar în condiții extreme, respectiv pentru situații de dol, fals, eroare sau descoperire de titluri noi, ceea ce nu este cazul în speță.
Ordonanța parchetului din 30.06.2008 nu prezintă relevanță în cauză, fiind un act ulterior deschiderii insolvenței și care nu poate crea unei părți o situație privilegiată față de a celorlalți creditori.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs contestatorul B.N.I., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Contrar celor reținute de prima instanță,ordonanța parchetului constituie un titlu nu pentru stabilirea creanței, ci pentru garantarea acesteia.
De vreme ce prin ordonanța în discuție s-a instituit sechestru asigurator asupra unui bun imobil aparținând debitoarei pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat lui B.N.I., iar sechestrul asigurator „are caracterul de garanție”, se impunea admiterea contestației sale astfel cum a fost formulată.
Celelalte părți, legal citate și prezente în instanță, au pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Recursul contestatorului a fost apreciat de curte ca nefondat, fiind respins ca atare, pentru următoarele considerațiuni de fapt și de drept :
Sechestrul asigurator este o măsură asiguratorie, adică o măsură de indisponibilizare și conservare, de natură să împiedice pe proprietarul unui bun (mobil sau imobil) ca, în timpul procesului, să distrugă sau să înstrăineze bunul care formează obiectul litigiului. Rațiunea unei astfel de măsuri este diferită de ideea de garanție reală a executării unei obligații, sechestrul asigurator neputând fi asimilat gajului ori ipotecii.
Așa fiind, curtea a concluzionat că în mod legal s-a procedat de către prima instanță la calificarea ca nefondată a contestației prin care se solicita schimbarea caracterului unei creanțe, respectiv din chirografară în garantată în baza unei ordonanțe de instituire sechestru asigurator, apărarea contestatorului neputând fi subsumată ipotezelor de la art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Neconstatând vreun alt temei de reformare a hotărârii în discuție nici cu ocazia examinării din oficiu a cauzei, sub toate aspectele, astfel cum impun dispozițiile art. 3041C.proc.civ., curtea a dat eficiență în cauză dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. referitoare la respingerea recursului.
