ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 257/
Ședința publică din 11 martie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Piețelor Tg. M, cu sediul în Tg. M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1506 din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei de timbru.
Se constată depus la dosar din partea recurentei răspuns la întâmpinare, iar din partea intimatului reclamant o cerere prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că recurenta și intimatul au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța față de actele și lucrările dosarului reține cauza în vederea pronunțării.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1506 din 9 septembrie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Piețelor Tg-M și a anulat decizia nr.76 din 25 iulie 2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr.76 din 25 iunie 2008 emisă de pârâtă s-a decis, în temeiul prevederilor art.264 lit.f Codul muncii, începând cu data de 25 iulie 2008, încetarea contractul individual de muncă al reclamantului.
S-a reținut că, potrivit art.268 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare, cum este și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă la care se referă art.264 lit.f Codul muncii, printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar potrivit art.268 alin.2 Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu printre altele: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (lit.a), precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat (lit.b), instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată (lit.f).
Astfel, în decizia contestată nu s-a descris în nici un fel fapta care constituie abatere disciplinară, nu s-au precizat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil precum și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, menționându-se doar că s-a constatat încălcarea prevederilor Regulamentului intern al serviciului public Administrația Piețelor, ale Contractului colectiv de muncă, fără a se descrie fapta ce constituie abatere disciplinară, fără a se preciza prevederile din regulamentul intern încălcate și fără indicarea instanței competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Piețelor Tg-M, solicitând modificarea sentinței atacate în senul respingerii contestației intimatului și menținerea deciziei de desfacere a contractului de muncă ca legală și temeinică.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.299 și urm, coroborat cu art.304 ind.1 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, reclamantul a fost convocat în nenumărate rânduri pentru a-și prelua funcția deținută anterior însă acesta a refuzat condiționând preluarea funcției de prezentarea fișei postului. În această situație, convocarea din 15.07.2008 a fost făcută în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile. Potrivit disp.art.267 alin.3 Codul muncii neprezentarea salariatului la convocarea făcută dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În procesul verbal nr.1593 din 16.07.2008 sunt evidențiate toate elementele care au condus la concluzia desfacerii contractului de muncă iar în decizia de sancționare se face referire la Regulamentul intern precum și la Contractul colectiv de muncă menționându-se temeiul legal al sancțiunii, termenele e de comunicare și de contestare a deciziei. Față de aceste aspecte recurenta a apreciat că în decizia de sancționare propriu-zisă nu era necesară o reiterare a descrierii faptelor fiind astfel respectate dispozițiile legale.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare arătând că decizia atacată nu este altceva decât rezultatul unor acțiuni șicanatoare din partea recurentei pârâte și că aceasta este de rea credință.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr- reclamantul a atacat decizia nr.76 din 25 iulie 2008 emisă de pârâta Administrația Piețelor Tg-M, decizie prin care față de reclamant s-a luat măsura încetării contractului individual de muncă începând cu data de 25 iulie 2008.
Prima instanță a analizat sub aspect formal mențiunile cuprinse în decizia atacată prin prisma disp.art.268 alin.2 Codul muncii, constatând că în cuprinsul acestei decizii nu a fost descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, nu s-au precizat prevederile din Statut, Regulament sau Contractul colectiv de muncă aplicabil, și nu s-a indicat instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii sancționează cu nulitate absolută lipsa acestor mențiuni fără ca textul de lege să permită angajatorului să acoperă această nulitate prin întocmirea anterioară sau concomitentă a altor înscrisuri în care să fie cuprinse aceste elemente.
Cu alte cuvinte împrejurarea invocată de recurentă potrivit căreia elementele prev. de art.268 alin.2 Codul muncii sunt cuprinse în procesul verbal nr.1593/16.07.2008 nu are relevanță întrucât, așa cum arătam, sancțiunea nulității absolute vizează actul atacat, respectiv, decizia prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Piețelor, cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1506 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr., fiind
plecată în concediu,semnează
plecată în concediu,semnează
președintele instanței
–
GREFIER
ptr.,fiind
prim grefier
Red.
Tehnored.
2 exp.
09.07.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
