LITIGIU DE MUNCĂ. PRIME DE VACANŢĂ.
Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996,
magistraţii şi celelalte categorii de personal beneficiază pe
perioada concediului, de o primă egală cu indemnizaţia brută
din luna anterioară plecării în concediu.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3
alin.2 din O.U.G. nr.33/2001, începând cu anul 2001 până
la data de 1 ianuarie 2002, prelungirea continuând până la 31
decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001)
(Decizia civilă nr.213/R-CM din 31 mai
2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti)
Reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul
Justiţiei, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, calcularea şi plata
drepturilor reprezentând prime de vacanţă începând cu anul 2001 până în
prezent şi achitarea sporului de vechime în muncă începând cu ianuarie 2001,
până la rămânerea definitivă a hotărârii precum şi pe viitor, actualizate la
indicele de inflaţie, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în
carnetele de muncă şi obligarea celui de-al treilea pârât să aloce sumele
necesare efectuării plăţilor solicitate.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.239/CM din 24 martie
2005, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe primii doi pârâţi să plătească
reclamanţilor prima de concediu pe anii 2001-2002, actualizată la data plăţii
efective, sumele fiind prevăzute în dispozitivul hotărârii.
În considerente s-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata
primei de concediu solicitate, potrivit O.G. nr.83/2000, art.411 alin.1, chiar
dacă prin art.3 alin.3 din O.U.G. nr.33/2001, plata acesteia s-a suspendat
până la data de 1 ianuarie 2002.
S-a mai reţinut că prin Legea nr.386/2001, de aprobare a O.U.G.
nr.33/2001, s-a prevăzut că art.3 alin.3, va avea următorul cuprins: pe
perioada suspendării aplicării prevederilor legale menţionate la alin.1 şi 2,
redevin aplicabile dispoziţiile legale în materie, existente la data intrării în
vigoare a Legii nr.88/1999 şi O.G. nr.83/2000.
Prin Legea nr.743/2001 (art.12), termenele prevăzute la art.3 din
O.U.G. nr.33/2001, au fost prelungite până la data de 31 decembrie 2002.
Ulterior, aceste termene au fost prelungite până la data de 31
decembrie 2003, conform art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002.
Prin O.U.G. nr.177/2002, art.50, au fost abrogate atât art.11, cât şi
celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi
personalului de specialitate juridic asimilat.
Aşa fiind, rezultă că această din urmă ordonanţă intrată în vigoare
la data de 1 ianuarie 2003, nu mai prevede pentru magistraţi dreptul la primă
pe perioada concediului de odihnă, neaplicarea ori suspendarea acesteia fiind
numai până la data de 1 ianuarie 2003.
Începând cu această dată, încetează orice suspendare ori
neaplicare şi poate fi plătită, în concluzie reclamanţii fiind îndreptăţiţi să o
primească.
În privinţa solicitării calculării şi plăţii sporului de vechime în
muncă, în conformitate cu prev.art.33 din Legea nr.50/1996, de 25%, calculat
la salariul de bază brut corespunzător timpului lucrat, s-a motivat în sensul că
art.3 alin.3 din acelaşi articol menţionează că acest spor de vechime nu se
aplică magistraţilor, pentru activitatea desfăşurată, aceştia având drepturi
potrivit O.U.G. nr.177/2002 (art.3 alin.1), la o indemnizaţie de încadrare
brută lunară, stabilită pe funcţii în raport de nivelul instanţelor, parchetelor şi
vechimea în magistratură.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, a declarat recurs, antamând motivul
prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, referitor la aplicarea greşită a legii şi
încălcarea acesteia.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.213/R-CM din 31 mai
2005, a admis recursul, cu consecinţa modificării sentinţei, iar pe fond a
respingerii acţiunii.
În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că potrivit art.41 alin.1
din Legea nr.50/1996, magistraţii şi celelalte categorii de personal beneficiază
pe perioada concediului, de o primă egală cu indemnizaţia brută din luna
anterioară plecării în concediu.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3 alin.2 din
O.U.G. nr.33/2001, începând cu anul 2001 până la data de 1 ianuarie 2002,
prelungirea continuând până la 31 decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legea
nr.743/2001).
Aşa fiind, rezultă că într-adevăr solicitarea acordării primei de
vacanţă pe perioada 2001-2002, este neconformă cu legea, care nu o mai
prevedea, aplicarea acesteia fiind suspendată, iar hotărârea instanţei prin care
reclamanţii au beneficiat de plata sumelor cu acest titlu este nelegală.
În consecinţă, recursul a fost admis în temeiul art.312 alin.1 Cod
pr.civilă, raportat la art.304 pct.9 din acelaşi cod.
N.A. – Soluţia adoptată de completul specializat pentru litigii de
muncă şi asigurări sociale, este în contradicţie cu practica altor instanţe din
ţară, prin urmare practica se va uniformiza în urma soluţionării recursului în
interesul legii, cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată.
