Articolul 11 din care enumera atribuţiile judecătorului-sindic în cadrul procedurii insolvenţei nu are caracter exhaustiv, ci doar exemplificativ, dând posibilitatea judecătorului-sindic să soluţioneze orice altă cerere care are legătură cu procedura insolvenţei sau menită să mărească averea debitorului.
C.A. Galaţi, dec. nr. 505 din 17 iunie 2011, nepublicată
Prin sentinţa nr. 302 din 15 februarie 2011 Tribunalul Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi dc administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei funcţionale a judecătorului-sindic ca ne-fiind fondată, şi a respins acţiunea în constatare nulitate act, formulată de reclamanta SC E. SRL, prin administrator judiciar M.R.L. Iaşi S.P.R.L., împotriva pârâţilor SC E.B. SA România, Sucursala Alba Iulia, R.C. şi R.M. pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei funcţionale a judecătorului-sindic, că împotriva debitoarei SC E. SRL a fost deschisă procedura insolvenţei prin sentinţa nr. 291 din 2009 a Tribunalului Galaţi, fiind numit administrator judiciar M.R.L. Iaşi S.P.R.L. – reclamanta din prezenta cauză – care în această calitate a înţeles să solicite anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 9923/2005 la BNPA.N., a actului adiţional autentificat sub nr. 923 din 19 octombrie 2005 şi a actului adiţional nr. 942 din 26 martie 2007 şi că în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006, competenţa soluţionării prezentei cauze revine judecătorului-sindic, învestit cu soluţionarea dosarului în care a fost deschisă procedura insolvenţei. Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, ridicată din oficiu de judecătorul-sindic, prima instanţă a reţinut următoarele: prin sentinţa comercială nr. 516 din 27 aprilie 2010, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea SC E. SRL Galaţi formulată prin administratorul judiciar M.R.L. Iaşi S.P.R.L., ca nefondată, iar prin decizia civilă nr. 689 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul debitoarei formulat prin administratorul judiciar, ca nefondat. S-a reţinut că autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătoreşti şi este reglementată de art. 1201 C. civ. ca o prezumţie legală, absolută şi irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, „res indicata pro veritate habetur”, şi de art. 166 C. proc. civ., drept o excepţie de fond, peremptorie şi absolută. Pentru a exista autoritate de lucru judecat sunt necesare, pe de o parte, întrunirea triplei identităţi de elemente: părţile, obiectul şi cauza şi, pe de altă parte, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care a dezlegat fondul cauzei şi că părţile din prezentul litigiu se judecă cu privire la anularea unui contract, contractul de credit 019/05/2005 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. 923 din 18 octombrie 2005 şi a actelor adiţionale la aceste contracte; că litigiul s-a purtat între aceleaşi părţi, cu privire la aceleaşi contracte de ipotecă şi de credit, împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, reclamanta SC E. SRL,
prin administrator judiciar M.R.L. Iaşi S.P.R.L., a declarat recurs invocând nelegalitatea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 5 şi art. 304′ C. proc. civ.
In dezvoltarea criticilor aduse sentinţei, recurenta a susţinut referitor la exccpţia necompetenţei funcţionale: că în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa nr. 516 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Galaţi, prin care cererea de chemare în judecată, ce a avut ca temei legal dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, a fost soluţionată de judecătorul-sindic conform
art. 11 din Legea nr. 85/2006. In speţă, cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. 4766/121/2010 al Tribunalului Galaţi şi în care s-a pronunţat sentinţa ce formează obiectul recursului dc faţă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1774 C. civ. Prin urmare, actul juridic dedus judecăţii având un caractcr comercial, soluţionarea cauzei nu intră în sfera atribuţiilor pc care legea i le conferă judecătorului-sindic. S-a susţinut că ju-decătorul-sindic a încălcat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin faptul că nu a motivat respingerea excepţiei necompetenţei funcţionale a judecătorului-sindic, motivarea reducându-se doar la invocarea art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta, referitor la exccpţia autorităţii de lucru judecat ridicată din oficiu de judecătorul-sindic, a susţinut că nu există autoritate de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 1201 C. civ. S-a susţinut că între acţiunca pendinte şi cea care a format obiectul dosarului de pe rolul Tribunalului Galaţi, Secţia lichidări judiciare nu există identitate în privinţa niciunuia din cele trei elemente. Recurenta a precizat în ceea ce priveşte părţile că reclamanta în dosarul pendinte este SC E. SRL, prin administrator judiciar M.R.L. Iaşi S.P.R.L., iar în dosarul 4632/121/2009 reclamanta a fost M.R.L. Iaşi S.PR.L. în calitate de administrator judiciar al SC E. SRL, calitate conferită de art. 79, art. 80 din Legea insolvenţei (titularul acţiunii fiind administratorul judiciar care se judecă în contradictoriu cu debitoarea SC E. SRL), că între cele două cereri nu există nici identitate de părţi. Referitor la obiectul cauzei, a precizat că obiectul reprezintă atât pretenţia formulată prin cerere, cât şi dreptul subiectiv invocat. în ceea ce priveşte cauza, acesta este fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, temeiul juridic al cere-
rii. In speţă, acţiunea pendinte are ca obiect constatarea nulităţii absolute a două acte încheiate de SC E. SRL, întemeiată pe dispoziţiile art. 1744 C. civ., fiind o acţiune în constatare ce vizează o nulitate absolută şi care rezidă în nerespectarea dispoziţiilor art. 1774 C. civ. Pe când acţiunca care a format obiectul dosarului 4632/121/2009, soluţionat de judecătorul-sindic, a avut ca obiect anularea aceloraşi actc închciate dc debitoare, temeiul juridic fiind, însă, dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din Legea insolvenţei.
Prin întâmpinare, intimata SC E.B. SA România a solicitat respingerea recursului ca nefiind fondat, motivat de faptul că cele două excepţii au fost corect soluţionate de prima instanţă şi că pe fondul cauzei recurenta nu are niciun drept de proprietate asupra imobilului în cauză.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Critica din primul motiv de recurs nu este întemeiată, deoarece art. 11 din Legea nr. 85/2006, care enumeră atribuţiile judecătorului-sindic în cadrul procedurii insolvenţei, nu are caracter exhaustiv, ci doar exemplificativ. Prin urmare, dă posibilitatea judecătorului-sindic să soluţioneze orice altă cerere care are legătură cu procedura insolvenţei sau menită să mărească averea debitorului. Potrivit art. 1201 C. civ. „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată arc acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi la dispoziţiile legale mai sus-citate, prima instanţă a dat o rezolvare eronată exccpţiei autorităţii de lucru judecat ridicată din oficiu, pronunţând astfel o hotărâre criticabilă. Cele trei condiţii referitoare la părţi, obiect, cauză trebuie îndeplinite cumulativ.
în speţă, există identitate de părţi, neavând relevanţă că în cererea dc chemare în judecată ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa nr. 516 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Galaţi reclamantul a fost lichidatorul judiciar M.R.L. Iaşi S.P.R.L. al debitorului SC E. SRL Galaţi, iar în cauza cc formează obicctul dosarului 4766/121/2010 al Tribunalului Galaţi în care s-a pronunţat sentinţa nr. 302 din 15 februarie 2011, reclamantă a fost SC E. SRL Galaţi, prin administrator judiciar M.R.L. Iaşi S.P.R.L. In ambele cereri de chemare în judecată a figurat acelaşi debitor aflat în procedura insolvenţei, respectiv SC E. SRL prin acelaşi administrator judiciar sau lichidator M.R.L. Iaşi S.P.R.L., iar în calitate de pârâţi în ambele dosare au figurat SC E.B. România SA, R.C. şi R.M., situaţie în care este îndeplinită condiţia privind „părţile” prevăzută de art. 1201 C. civ., cum corect a reţinut prima instanţă.
în ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată, în primul dosar l-a constituit anularea contractului de crcdit nr. 19 mai 2005 şi a amendamentelor aduse acestuia; anularea contractului dc ipotecă autentificat sub nr. 923 din 18 ianuarie 2005 şi a actelor adiţionale cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar în dosarul nr. 4766/121/2010 obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie nulitatea absolută a contractului dc ipotecă autentificat sub nr. 923 din 18 octombrie 2005 la BNPA.N. şi radierea ipotecii de rang 1 înscrise în partea a IlI-a a CF nr. 2098 a municipiului Galaţi, a actului adiţional la contractul de ipotecă autentificat sub nr. 923 din 19 octombrie 2005 la BNPA.N. a actului adiţional la contractul dc ipotccă
autentificat sub nr. 942 din 26 martie 2007 la BNP L. In subsidiar, reclamanta a solicitat constatarea ca nul absolut, în parte, a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 923 din 18 octombrie 2005 la BNPA.N. numai în ceea
ce priveşte imobilul teren în suprafaţă de 4143,26 mp situat în Galaţi, str. S. nr. 11, urmând a se dispune şi radierea ipotecii de rang 1 înscrise în partea a IlI-a a CF nr. 2098 a municipiului Galaţi; constatarea ca nul absolut, în parte, a contractului dc ipotecă autentificat sub nr. 923 din 18 octombrie 2005 la BNP A.N. numai în ce priveşte imobilul clădire „Casa de cultură a ştiinţei şi tehnicii pentru tineret” în suprafaţă de 4143,26 mp situat în Galaţi, str. S. nr. 11, urmând a se dispune şi radierea ipotecii de rang 1 înscrise în partea a IlI-a a CF nr. 2098 a municipiului Galaţi; constatarea ca nulă absolut a clauzei potrivit cu care „dreptul de ipotecă se întinde şi asupra ser-vituţilor, precum şi asupra tuturor amelioraţiunilor ce se vor aduce bunului după constituirea ipotecii din contractul dc ipotecă autentificat sub nr. 923 din 18 octombrie 2005 la BNP A.N., ultimul paragraf.
Analizând prin comparaţie dispozitivul sentinţei nr. 516 din 27 aprilie 2010 prin care a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anulare contract de ipotecă nr. 923/2005 şi petitul cercrii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat nulitatea absolută a aceluiaşi contract de ipotecă nr. 923 din 18 octombrie 2005, rezultă că scopul final urmărit de reclamantă, prin lichidator judiciar, este identic. Prin urmare, corcct a reţinut prima instanţă
că este îndeplinită condiţia referitoare la „acelaşi obiect”. Insă, în ceea ce priveşte condiţia referitoare la „cauză”, prima instanţă nu a observat că nu este îndeplinită, deoarece în primul dosar temeiul de drept l-au constituit art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, iar în cel de al doilea dosar, cererea de chemare în judecată a avut ca temei de drept art. 1774 C. civ. In cea de a doua cerere de chemare în judecată, situaţiei de fapt expusă i-a fost dată o altă calificare juridică. Dacă în prima cerere de chemare în judecată administratorul judiciar al reclamantei a susţinut că aceasta a înţeles să contracteze un credit în frauda creditorilor, deoarece capitalul nu a fost împrumutat de la bancă pentru a servi debitoarei, ci pentru a se efectua investiţii într-un imobil aparţinând unor terţi, în cea de a doua cerere de chemare în judecată acelaşi administrator judiciar a susţinut că „imobilul teren nu a fost localizat de o manieră care să satisfacă exigenţele art. 1774 C. civ.”, imobilul ipotecat nefiind corcct localizat din punct de vedere topografic, precum şi că numărul cadastral nu a fost corect stabilit. Prin urmare, elementul „cauza acţiunii” nefiind îndeplinit, în mod greşit a apreciat prima instanţă că există autoritate de lucru judecat.
în raport de ccle expuse mai sus, recursul declarat de reclamantă fiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. în referire la art. 304 alin.(l) pct. 9 C. proc. civ., instanţa a admis recursul cu consecinţa casării sentinţei recurate şi a trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea cauzei în fond.
