La data de 25 noiembrie 2008. între părţi s-a încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect construirea şi amenajarea unei hale industriale în suprafaţă de 2500 mp. amenajată pe un teren aflat în proprietatea pârâtei. Valoarea lucrărilor ce urmau a fi efectuate de către reclamantă era de 2.000.000 Ici, cu începere la data de 10 decembrie 2008. şi urma a fi finalizată şi predată pârâtei la data de 10 decembrie 2009.
Lucrarea s-a dovedit a fi imposibil de realizat din cauza pârâtei, care, fiind proprietara terenului pc carc trebuia ridicată construcţia, are probleme juridice cu titlul de proprietate, neputându-se executa obligaţia de a pune la dispoziţie amplasamentul, nici pentru începerea lucrărilor şi nici măcar după trecerea unui termen de două luni de la semnarea contractului. Ca atare, riscul aparţine în totalitate societăţii pârâte, iar aceasta, în deplină cunoştinţă de cauză la semnarea contractului, şi l-a asumat prin inserarea în contract a unei clauze penale care are următorul conţinut: „în caz de cu întârziere, defectuoasă sau parţială a obligaţiilor contractuale, partea în culpă va plăti celeilalte părţi daune în valoare de 500.000 lei”.
Dcoarecc societatea reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile izvorâte din contract, acţiunea a fost admisă aşa cum a fost formulată şi pârâta a fost obligată la plata cu titlu de daune contractuale a sumei de 500.000 lei către reclamantă, consecinţă a desfiinţării de plin drept a contractului dintre părţi, urmare a aplicării în cauză a pactului comisoriu expres prevăzut la art. 15 din contract.
Sentinţa arbitrată nr. 234 din 20 octombrie 2009
