Nu are relevanţă faptul că partea are oficiu juridic şi salariat, întrucât dreptul la apărare este un drept constituţional, legea neinterzicând societăţilor cu oficiu juridic să fie reprezentate şi apărate în proces de un avocat.
Prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, în baza art. 246 C. pr. civ., a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei S.C. “R.” – S.R.L. Bucureşti la acţiunea formulată împotriva pârâtei S.C. “S.” – S.A. Bucureşti.
în baza art. 246 alin. 2 C. pr. civ., reclamanta a fost obligată la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâtă.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, considerând că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată (reprezentând onorariu de avocat) este nelegală, deoarece pârâta are oficiu juridic şi consilier juridic salariat.
Curtea a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 246 alin. 2 C. pr. civ., faţă de împrejurarea că renunţarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată.
S-a considerat că nu are relevanţă faptul că intimata are oficiu juridic şi consilier juridic salariat, întrucât dreptul la apărare este un drept constituţional, legea neinterzicând societăţilor cu oficiu juridic să fie reprezentate şi apărate, în baza contractului de asistenţă juridică, de un avocat. (Judecator Georgeta Tilimpea)
