În motivarea cererii sale reclamantul a aratat ca a intrat în posesia autoturismului în litigiu în luna august 2012 , în urma unei operatiuni de schimb cu numitul B.V..
Ulterior, dupa ce a esuat încercarea reclamantului de a încheia contract de vânzare cumparare cu adevaratul proprietar al autoturismului aflat în Italia, autoturismul a fost ridicat de lucratorii de la I.P.J. Ialomita, motivat de faptul ca autoturismul a fost declarat ca furat si introdus în bazale de date INTERPOL.
Desi reclamantul a formulat cerere de restituire catre pârât, s-a respins aceasta cerere, solutie mentinuta de Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia si Judecatoria Slobozia (dosar 6121/312/2012).
Socotindu-se nedreptatit, reclamantul a formulat prezenta cerere în fata instantei de administrativ, invocând nelegalitatea masurii de retinere a autoturismului al carui proprietar, de buna credinta, se considera.
Se invoca în sustinerea cererii dispozitiile Legii nr. 554/2004, art. 42 din Constitutia României, art. 14, 169 si 170 Cod procedura penala, art. 937 si urmatoarele Cod civil.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata, potrivit chitantei nr. 9549919 din 3 ianuarie 2013.
Desi legal citat, pârâtul nu a formulat aparari în cauza.
Din actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele :
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii introductive, exceptie ridicata din oficiu, tribunalul, pronuntându-se cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, urmeaza a o admite ca fondata, pentru considerentele de mai jos:
Din înscrisurile depuse la dosar, rezulta ca autoturismul în discutie a fost ridicat de organele de politie potrivit procesului verbal din 14 septembrie 2012, în vederea cercetarilor în conditiile art. 96 Cod procedura penala.
Împotriva acestei masuri luate de organele de urmarire penala, reclamantul a formulat cerere de restituire a autoturismului ridicat de catre pârâtul din prezenta cauza, cerere respinsa prin rezolutia din 24.09.2012, în procedura reglementata de art. 169 Cod procedura penala.
Împotriva acestui act de urmarire penala în procedura reglementata de art. 275 si urmatoarele Cod procedura penala, reclamantul s-a adresat cu plângere la Prim – procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia, plângere respinsa ca neîntemeiata.
Ulterior, potrivit sustinerilor reclamantului din cererea introductiva, s-a înaintat cerere si la Judecatoria Slobozia (dosar nr. 6121/312/2012), aceasta fiind respinsa ca inadmisibila.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instantei de contencios administrativ orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ.
Pe de alta parte, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din aceeasi lege, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica , în regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Restituirea autoturismului, al carui proprietar de buna credinta se considera reclamantul, se poate face ca urmare a anularii actelor de procedura penala efectuate în legatura cu acesta, aratate mai sus.
Ori atât operatiunea de ridicare a autoturismului cât si rezolutiile pronuntate fata de cererile efectuate de reclamant, nu sunt acte administrative în sensul celor reglementate de Legea 554/2004, ci acte de natura procesual penala ce nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ ( în acest sens, într-o cauza ce poate prezenta interes pentru solutia în speta, semnalam ca un precedent judiciar Decizia nr. 687 din 9 februarie 2012 a I.C.C.J. – Sectia Contencios Administrativ si Fiscal), motiv pentru care cererea reclamantului apare ca inadmisibila.
Pe de alta parte, chiar daca am trece peste aceste considerente si am retine ca masura de ridicare a autoturismului ar putea constitui obiect al actiunii judiciare în fata instantei de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 fraza a II – a din Legea nr. 554/2004, actiunea reclamantului apare ca fiind tot inadmisibila, întrucât astfel de masuri sunt supuse unei proceduri speciale reglementata de art. 169 si 275 si urmatoarele Cod procedura penala, iar art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, caracterizeaza astfel de actiuni ca fiind inadmisibile.
Asa fiind, pentru aceste considerente urmeaza a admite ca fondata exceptia ridicata din oficiu si în consecinta urmeaza a respinge ca inadmisibila cererea formulata de reclamantul G.I.A. împotriva pârâtului Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia.
