Art.86 alin.5 din Legea nr. 188/1999.
În aplicarea art.86 alin.5 din Legea nr. 188/1999 se poate dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment dacă împotriva sa s-a început urmărirea penală şi de pe poziţia funcţiei sale ar putea influenţa cercetarea penală. Dispoziţia de mutare temporară trebuie să justifice îndeplinirea ambelor condiţii.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr.1185/R/CA/04 noiembrie 2008
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.286/97/2008 din 21.01.2008, precizată, reclamanta M. L. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului H. şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună anularea art.1 şi art.2 ale Dispoziţiei nr. 19/2008 emisă de pârât, şi obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre veniturile aferente funcţiei de conducere director executiv – consilier grad profesional superior treapta de salarizare I şi veniturile aferente funcţiei de execuţie consilier, grad profesional superior treaptă de salarizare I de la data de 09.01.2008 şi până la reintegrarea reclamantei în funcţia de director executiv – consilier, grad profesional superior din cadrul Direcţiei Economice, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esenţă, că dispoziţia atacată a fost emisă cu încălcarea disp.art.86 al.5 din Legea nr.188/1999 republicată care arată că în situaţia în care se începe urmărirea penală şi poate influenţa cercetarea penală se impune mutarea temporară a funcţionarului public într-o altă funcţie.
S-a mai susţinut că, prin postul pe care-l ocupa reclamanta nu ar fi putut influenţa în nici un mod cercetarea penală, iar pe de altă parte în cuprinsul deciziei nu s-a trecut perioada pentru care aceasta a fost trecută pe alt post.
Prin Sentinţa 1331/CA/2008 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamantei, reţinând că dispoziţia nr. 19/2008 a Primarului Municipiului H. este legală, în acord cu dispoziţiile art. 86 din Legea 188/1999, deoarece împotriva reclamantei s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul nr. 1763/P/2007 prin Rezoluţia din 18.12.2007, iar în calitatea sa de Director Executiv în cadrul Direcţiei Economice, reclamanta ar fi putut influenţa cercetările penale, căci prin natura funcţiei, reclamanta ar fi o persoană căreia i-ar fi repartizate cererile organului de cercetare penală pentru efectuarea cercetărilor.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta M.L., solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei şi anulării art. 1 şi 2 al Dispoziţiei 19/2008 cu plata drepturilor băneşti şi a cheltuielilor de judecată la fond şi recurs.
La termenul din 4 noiembrie 2008, reclamanta şi-a precizat recursul urmare a emiterii deciziei nr. 2872/22.09.2008 de repunere a sa în funcţia publică de conducere avută anterior şi plata sumei de 8141 lei reprezentând drepturi băneşti. Astfel, reclamanta susţine că cererea sa privind acordarea drepturilor băneşti a rămas fără obiect, dar apreciază că instanţa trebuie să analizeze legalitatea Dispoziţiei nr. 19/2008, care a fost emisă prin încălcarea dispoziţiilor art. 86 alin 5 din Legea 188/1999 aplicate greşit de prima instanţă prin aceea că dispoziţia nu indica limita de timp a măsurii de mutare temporară şi nu motiva în ce ar consta influenţarea cercetărilor penale.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat solicită respingerea recursului, apreciind că Dispoziţia 19/2008 a fost emisă cu respectarea condiţiilor art. 86 alin 5 din Legea nr. 188/1999, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. Susţine că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect în totalitate.
Recursul reclamantei este fondat în următoarele limite:
Acţiunea reclamantei pentru anularea Dispoziţiei nr. 19/2008 şi plata drepturilor băneşti a rămas fără obiect prin emiterea Dispoziţiei 2872/22.09.2008 a Primarului Municipiului H. care a dat efect ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara.
Prin această dispoziţie s-a decis repunerea reclamantei în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor aferente.
Prin urmare, instanţa nu ar mai putea dispune anularea Dispoziţiei 19/2008, ale cărei efecte au încetat din momentul intrării în vigoare a Dispoziţiei 2872/22.09.2008.
Însă, analiza legalităţii Dispoziţiei 19/2008 se impune pentru a stabili dacă cererea reclamantei pentru plata cheltuielilor de judecată în prima instanţă este fondată sau nu.
Astfel, instanţa de recurs apreciază că Dispoziţia 19/2008 a fost adoptată, deşi pârâtul nu a justificat decât îndeplinirea uneia din cele două condiţii impuse de prevederile art. 86 alin 5 din Legea nr. 188/1999.
Astfel, potrivit art. 86 alin 5 din Legea nr.188/1999: „de la momentul începerii urmăririi penale, în situaţia în care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridic a autorităţii ori instituţiei publice”.
Pentru a dispune mutarea temporară a funcţionarului public trebuiau îndeplinite două condiţii: să fie începută urmărirea penală împotriva sa, iar de pe poziţia funcţiei sale anterioare să poate influenţa cercetarea penală.
În ce priveşte prima condiţie, aceasta, aşa cum a reţinut instanţa de fond, a fost îndeplinită în cauză, căci Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara a dispus începerea urmăriri penale împotriva reclamantei prin Rezoluţia din 18.12.2007 în dosarul 1308/P/2008.
Însă a doua condiţie trebuia, în măsura în care era îndeplinită, să fie şi justificată în concret în dispoziţia de mutare.
Instanţa de recurs apreciază că Dispoziţia 19/2008 era nelegală întrucât pârâtul nu a arătat cum ar putea influenţa reclamanta, din funcţia sa, cercetările penale, dar şi pentru că din actele dosarului (organigrama instituţiei publice şi actul Poliţiei Municipiului Hunedoara 19661/14.12.2007 transmis pârâtului spre rezolvare) rezultă că pârâtul Primarul Municipiului H. a dispun d-nei N.M. din Compartimentul de Control al Primarului şi Intern să furnizeze toate informaţiile necesare desfăşurării anchetei penale şi nu Directorului Executiv (sau altei persoane subordonate acestuia) din Direcţia Economică.
Ori, Compartimentul de Control amintit nu este subordonat decât Primarului, astfel că reclamanta putea fi menţinută în funcţie până la finalizarea cercetărilor fără riscul de a influenţa aceste cercetări.
O atare analiză a legalităţii Dispoziţiei 19/2008, chiar dacă acţiunea în anularea actului a rămas fără obiect, este necesară pentru a stabili culpa procesuală a părţilor din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată şi având în vedere că acţiunea sa era fondată, însă a rămas fără obiect prin încetarea efectelor actului ca urmare a emiterii Dispoziţiei 2872/2008, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă se impunea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei, în sumă de 2975 lei reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanţe la dosar.
În consecinţă, s-a admis recursului reclamantei conform art. 312 alin 2 raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă, s-a modificat hotărârea atacată în sensul că acţiunea reclamantei s-a respins ca rămasă fără obiect şi pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
