Nu toţi oamenii ne vor binele. Unii se gândesc că putem fi folosiţi astfel încât să câştige de pe urma noastră. Deoarece copiii sunt fragili, ei nu se pot apăra la fel de bine ca „oamenii mari”. Câteodată, copiii sunt folosiţi de către persoane adulte, uneori chiar de propriii părinţi, pentru a cerşi. Banii pe care aceştia îi strâng din cerşit sunt luaţi de persoanele care-i exploatează, astfel încât copiii nu au resurse suficiente nici pentru traiul zilnic: hrană şi îmbrăcăminte.
Comportamentul oamenilor mari se încadrează întro faptă prevăzută şi pedepsită de legea penală, numită „trafic de persoane” sau, mai precis, ceea ce numim „trafic intern de persoane”. Dacă există un trafic intern de persoane, cu siguranţă există şi unul extern, atunci când persoana traficată este scoasă în afara graniţelor ţării. Toţi paşii care se fac din momentul convingerii persoanei care urmează a fi victimă, până când traficantul obţine un folos material de pe urma acesteia, într-o ţară străină, sunt parte a infracţiunii numită „trafic de persoane”..
Câteodată persoana este convinsă, consimţind ea singură să plece, alteori este ameninţată, intimidată, bătută sau chiar răpită. Pericolul traficului se poate ascunde în ofertele tentante de
muncă (dansatoare, cântăreţe, dansatoare în baruri), în anunţurile din ziare şi chiar în propunerile de căsătorie făcute de lover boys fără scrupule. Dată fiind gravitatea acestor fapte, traficul de persoane, traficul de minori şi exploatarea cerşetoriei au fost introduse în Noul Cod Penal.
