SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3864
15 Noiembrie 2013
INSTANŢA:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 21.10.2013 şi înregistrată sub nr. __/2013, reclamantul G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.S., ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună încuviinţarea intrării în imobil situat în mun. Tulcea, _____ obligarea pârâtei să îi permită locuirea în apartament şi inventarierea bunurilor aflate în interior.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este divorţat de pârâtă din anul 2005 şi nu a ajuns la o înţelegere cu fosta soţie în ceea ce priveşte împărţirea bunurilor comune printre care şi imobil situat în mun. Tulcea, ____
A mai arătat reclamantul că fosta soţie a schimbat uşa de la intrare şi yala cu scopul de a nu-i mai permite accesul în locuinţă şi de la divorţ, ea foloseşte în mod abuziv atât imobilul cât şi bunurile comune din casă. De la data divorţului este lipsit în totalitate de dreptul de folosinţă al bunurilor sale.
În dovedirea cererii reclamantul a depus copii de pe înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998-1001 C.proc.civ.
Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul G.V. şi pârâta A.S. sunt proprietarii imobilului situat în mun. Tulcea, str. _____, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr. ____.1991.
Prin Sentinţa civilă nr.___ pronunţată în dosarul nr. ___/2004, Judecătoria Tulcea a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi din vina pârâtului, reţinând faptul că pârâtul a părăsit domiciliul comun.
În drept, potrivit art. 996 Cod de Procedură Civilă „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială de judecată, care poate fi anterioară deschiderii judecării în fond a litigiului sau incidentă unei judecăţi de fond.
Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se poate aborda însuşi fondul litigiului, dar examenul sumar al cauzei, cercetarea aparenţei dreptului, „pipăirea” fondului este nu numai admisibilă, ci chiar necesară, pentru asigurarea temeiniciei şi a legalităţii măsurii luate.
Pe lângă condiţiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune conform art. 996 C.proc.civ., îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii speciale, precum urgenţa ce justifică folosirea acestei proceduri, caracterul vremelnic al măsurii luate de instanţă şi neprejudecarea fondului.
În ceea ce priveşte urgenţa, instanţa apreciază că această condiţie nu este îndeplinită.
Astfel, din susţinerile reclamantului rezultă că nu mai locuieşte în imobil de aproximativ 8 ani, timp în care ar fi putut face demersurile legale necesare pentru partajarea imobilului şi a celorlalte bunuri comune.
De asemenea, instanţa constată că reclamantul nu justifică nici un drept pentru păstrarea căruia se impune emiterea unei ordonanţe preşedinţiale şi nici paguba iminentă care i s-ar putea produce şi nu ar mai putea fi reparată.
Din contră, din formularea cererii, rezultă mai degrabă că reclamantul doreşte să se întoarcă în locuinţa comună pe care a părăsit-o de bună voie în urmă cu aproximativ 8 ani, fără a face dovada nevoii în care se află şi a refuzului pârâtei de a-i permite accesul în locuinţă.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apartamentul este debranşat de la energie electrică, iar în dosarul nr. ___/2005 a fost efectuată o expertiză merceologică având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a bunurilor mobile aduse la masa de partaj.
Motivele invocate de reclamant, cu privire la faptul că urgenţa măsurii este dată de necesitatea inventarierii bunurilor comune, nu pot constitui temei pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, având în vedere perioada mare de timp scursă de la momentul când reclamantul nu a mai avut posesia bunurilor comune pretinse.
De asemenea, nici condiţia vremelniciei măsurii nu este îndeplinită în cauză, reclamantul nefăcând dovada faptului că pe rolul instanţelor se află înregistrată cererea de partaj a bunurilor comune.
Concluzionând asupra condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, având în vedere considerentele expuse, instanţa apreciază că cererea reclamantului de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale nu este admisibilă.
Având în vedere motivele mai sus arătate, instanţa va respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială.
