Dosar nr. 3064/280/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 1105/R
Şedinţa publică de la 22 Iunie 2010
S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat de reclamantul F.V.V.,
împotriva sentinţei civile nr.2931 din data de 30.03.2010, pronunţată de Judecatoria Piteşti
în dosarul nr.3064/280/2010, intimată-pârâtă fiind M.A.R..
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: recurentul-reclamant,
personal şi asistat de avocat C.V., şi intimata-pârâtă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata-pârâtă depune la dosar sentinţa civilă nr.662 din 22.01.2010, pronunţată
de Judecatoria Pitesti în dosarul nr.644/280/2010, purtând menţiunea conform cu
originalul.
Avocatul recurentului-reclamant solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar şi cele
pe care le depune la acest termen de judecată şi din care comunică un exemplar intimatei-
pârâtă. Arată că nu are alte probe de solicitat.
Intimata-pârâtă arată că nu are alte probe de solicitat.
Tribunalul, în baza art.305 Cod procedură civilă, încuviinţează ambelor părţi proba
cu înscrisuri.
Tribunalul, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată cauza în stare de
judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, aşa cum a fost
formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar şi pe care le susţine, cu cheltuieli de
judecată fond şi recurs. Solicită reintegrarea în domiciliul comun al soţilor, aflat în
indiviziune. Arată că pe rolul instanţei de fond se află în curs de soluţionare dosarul de
partaj bunuri comune. Se recunoaşte că între părţi au fost stări tensionate, dar arată că
acestea au fost provocate de comportamentul intimatei-pârâtă. Arată că la acest moment
recurentul locuieşte cu chirie, deşi veniturile nu-i permit şi solicită reintegrarea sa în
imobilul bun comun până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj. Mai arată că de
la data plecării din domiciliul comun, minora are probleme de sănătate şi solicită
reintegrarea în spaţiu pentru a fi aproape de minoră şi a se ocupa de aceasta. Arată că
reintegrarea este posibilă şi solicită admiterea recursului. Arată că nu solicită cheltuieli de
judecată în recurs.
Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea
sentinţei de fond ca legală şi temeinică potrivit concluziilor scrise pe care le depune la
dosar. Arată că se opune la reintegrarea recurentului-reclamant în domiciliul comun,
datorită comportamentului violent al acestuia. Arată că a dovedit comportamentul violent
al recurentului-reclamant prin certificatele medico-legale depuse la dosar şi amenzile de
circulaţie ale acestuia, datorită consumului de alcool. Solicită respingerea recursului ca
neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constata ca, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de
17.02.2010, reclamantul F.V. a chemat in judecata pe pârâta M. A., solicitând instanţei
reintegrarea sa în locuinţa situată în Pitesti, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că acţiunea în evacuare formulată de către
pârâtă a fost admisă, prin sentinţa civilă nr. 662/22.01.2010 pronunţată în Dosar
644/280/2010 dispunându-se evacuarea sa din domiciliul comun situat la adresa
menţionată anterior. S-a solicitat reintegrarea sa întrucât plăteşte rate la o unitate bancară,
apartamentul fiind dobândit prin credit bancar, astfel cum rezultă din contractul nr. P/336
la data de 08.02.2007, situaţia de fapt fiind expusă în mod greşit de către pârâtă în cadrul
acţiunii în evacuare, în sensul că măsura nu prezenta urgenţă, nefiind creată o stare de
pericol pentru fosta soţie, reclamantul fiind persoana vătămată, astfel cum rezultă din
certificatul medico legal nr. 1498 eliberat de SML Argeş la data de 24.12.2009. S-a precizat
că reintegrarea sa are caracter urgent, întrucât în prezent nu are unde să locuiască, iar
pârâta nu mai locuieşte în imobilul menţionat.
In drept, reclamantul a invocat art. 581 C.pr.civ.
Prin sentinta civila nr.2931/30.03.2010 Judecatoria Pitesti a respins actiunea
reclamantului.
Pentru aceasta, analizând materialul probator al cauzei, judecatoria a apreciat ca,
deşi nu contestă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii, respectiv al caracterului
vremelniciei dreptului pretins de reclamant pe calea specială a ordonanţei preşedinţiale, al
urgenţei şi neprejudecării fondului dreptului în cauză, acţiunea formulata nu este
intemeiata .
În acest sens, art. 581 C. proc. Civ., deschide calea ordonanţei preşedinţiale
condiţionat de necesitatea luării unor măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube
iminente, instanţa reţinând că reclamantul a afirmat, în considerentele de fapt ale cererii,
că evacuarea sa din domiciliul comun avut cu pârâta îi cauzează grave prejudicii, întrucât
nu are unde să locuiască
Or, materialul probator administrat în cauză a relevat o situaţie de fapt care nu
corespunde susţinerilor reclamantului.
Faţă de susţinerile părţilor şi actele depuse la dosarul cauzei, instanţa a constatat că
imobilul din care se solicită evacuarea pârâtului are caracter de bun comun, fiind dobândit
în timpul căsătoriei părţilor. Prin sentinţa civilă nr. 999/15.02.2008 pronunţată de
Judecătoria Piteşti, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei între părţi, în prezent fiind
înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti acţiunea civilă nr. 1947/280/2008, având ca obiect
ieşirea din indiviziune a părţilor asupra bunurilor comune. Instanţa a constatat că
aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei civile nr.
662/22.01.2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosar 644/280/2010, prin care s-a
dispus evacuarea sa din imobilul situat în Piteşti, nu pot fi analizate decât prin intermediul
căilor de atac prevăzute de legislaţia în vigoare, iar nu prin prezenta acţiune.
Instanţa de fond a recunoscut dreptul reclamantului de a locui la locuinţa
menţionată, cu atât mai mult cu cât dreptul persoanei la viaţa de familie, astfel cum este
reglementa de disp. art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului creată în
aplicarea acestor dispoziţii , recunoaşte dreptul foştilor soţi de a locui în locuinţa comună
până la finalizarea procedurilor judiciare de sistare a stării de indiviziune. Însă, în speţa
dedusă judecăţii, având în vedere şi interesul superior al copilului instanţa a apreciat că
reintegrarea reclamantului în imobil afectează dezvoltarea fizică şi psihică a minorului
rezultat în timpul căsătoriei, F. D. Astfel, din declaraţia martorului S. D. audiat în cauză,
care se coroborează cu evaluările psihologice şi medicale efectuate asupra minorei,
diagnosticată cu tulburări de reactivitate cauzate de situaţia conflictuală din familie, s-a
constatat că părţile nu pot locui în acelaşi imobil cu minora. În acest sens, reţine că prin
sentinţa de divorţ minora a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei, iar aceasta s-a
mutat în imobilul în care se solicită reintegrarea reclamantului după punerea în executare a
hotărârii de evacuare. Totodată, potrivit certificatelor medico-legale1524/29.12.2009,
196/04.03.2008, 581/25.05.2006 emise de Institutul de Medicină Legală Argeş şi depus la
dosarul cauzei, ordonanţei nr. 1242/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Piteşti şi proceselor verbale de contravenţie seria AX nr. 2031333/01.06.2006, seria AX
nr. 1675243/09.06.2006, seria AP nr. 0847188/29.05.2009 s-a constatat că pârâta a făcut
dovada comportamentului violent al reclamantului în cadrul relaţiilor de familie. Sub alt
aspect, chiar dacă este în interesul copilului, dar şi al părintelui de a avea o viaţă de familie,
deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi
fără nicio ingerinţă, instanţa a apreciat că în prezent aceasta nu se poate realiza în mod
efectiv şi fără consecinţe iremediabile asupra dezvoltării psihoemoţionale a minorei prin
locuirea părţilor în acelaşi imobil.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea formulată de către
reclamantul F. V.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, reclamantul
F.V.V., solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii cererii sale si a reintegrarii in
locuinta din Pitesti, pana la solutionarea dosarului nr.1947/280/2008 al Judecatoriei
Pitesti. Hotararea a fost criticata pentru urmatoarele motive:
-nu s-a avut in vedere ca recurentul nu are unde sa locuiasca, existand urgenta in luarea
masurii reintegrarii, deoarece acesta locuieste pe la prieteni. Situatia financiara nu ii
permite sa locuiasca la un hotel sau sa inchirieze un imobil, intrucat achita rate la banca
tocmai pentru imobilul din care a fost evacuat.
-instanta de fond nu a avut in vedere certificatul medico-legal depus la dosar, tinand cont
doar de spusele paratei. Ori, aceasta a expus gresit situatia de fapt in cererea de evacuare,
intrucat recurentul nu reprezinta un pericol pentru parata si copil, el fiind de fapt cel
vatamat. In procesul de evacuare nu a putut sa isi formuleze aparari, nefiind legal citat.
-nu exista nici un act emis de organele de cercetare penala care sa ateste ca recurentul este
un om violent.
-actele medicale depuse de intimata-parata privind starea sanatatii copilului sunt acte
intocmite pro causa, aceasta incercand sa se foloseasca de copil pentru a-l evacua pe
recurent din imobilul bun comun.
Tribunalul a incuviintat ambelor parti proba cu inscrisuri.
Analizand recursul declarat in cauza, tribunalul apreciaza, in raport de
criticile formulate, ca acesta nu este fondat.
Astfel, principala observatie ce se impune a se face este aceea ca, desi recurentul
sustine nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile nr.2931/2010, in realitate motivele de
recurs, ca de altfel si motivele invocate in sustinerea actiunii de reintegrare, privesc solutia
pronuntata de Judecatoria Pitesti prin sentinta civila nr.662/22.01.2010, in dosarul
nr.644/280/2010, prin care, pe cale de ordonanta presedintiala, s-a dispus evacuarea
recurentului M.V.V. din imobilul apartament nr.-, situat in Pitesti.
Ori, asa cum a aratat si instanta de fond, nemultumirile legate de solutia pronuntata
de aceasta instanta nu pot fi analizate decat prin exercitarea caii de atac prevazuta de lege,
cale pe care recurentul a si urmat-o. Astfel, prin decizia civila nr.46/RMF/29.03.2010
Tribunalul Arges a respins recursul declarat de recurentul din prezenta cauza, inlaturand
ca nefondate toate criticile expuse de acesta (f.16). Ori, in conditiile in care instanta de
recurs a constatat ca fiind corecta aprecierea instantei de fond cu privire la situatia dintre
parti, retinand necesitatea de a se dispune masura evacuarii din imobilul-bun comun in
scopul apararii integritatii corporale, sanatatii si a vietei pesonale a intimatei-parate si a
minorei, fiica partilor, nu mai pot fi supuse atentiei instantei, de data aceasta printr-o
cerere de reintegrare, aspectele legate de comportamentul recurentului si al intimatei.
In aceste conditii, motivele de rcurs vizand, indirect, solutia pronuntata in sentinta
civila nr.662/2010 a Judecatoriei Pitesti, nu pot fi primite.
Reintegrarea recurentului in imobilul din care a fost evacuat se poate dispune in
cazul in care au aparut imprejurari noi, uletrioare pronuntarii evacuarii, de natura a
conduce instanta la concluzia ca masura solicitata se impune cu urgenta, pentru apararea
unor drepturi grav vatamate ale recurentului.
Singura imprejurare ce nu a fost antamata in procesul finalizat cu evacuarea
recurentului este cea privind lipsa unei locuinte a acestuia. Insa, asa cum a relevat si
instanta de fond, aceasta situatie nu este de natura a impune reintegrarea recurentului in
familie. Atat instanta sesizata cu actiunea in evacuare, cat si cea sesizata cu prezenta cauza
au pus in balanta drepturile si intereselor persoanelor implicate, ajungand la concluzia
justa ca este in interesul superior al minorei ca parintii sai sa nu mai locuiasca impreuna,
starea conflictuala dintre acestia, ce a degenerat in multe ocazii in violente fizice, afectand
grav dezvoltarea psihica a copilului. In conditiile in care intimatei-parate, care nu detine
nici ea o alta locuinta, i-a fost incredintat copilul, se impune ca si in continuare cele doua
sa locuiasca in imobilul dobandit de soti in timpul casatoriei, pana la solutionarea
partajului aflat pe rolul judecatoriei Pitesti.
Imprejurarea ca recurentul achita ratele la apartamentul in care solicita reintegrarea
nu influenteaza solutia din cauza, ci reprezinta un aspect ce urmeza a fi invocat si analizat
in actiunea de partaj.
In consecinta, nici aceasta critica nu este fondata.
Pentru aceste considerente, constatand ca instanta de fond a pronuntat o sentinta
legala si temeinica, in temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F.V.V., impotriva sentintei civile
nr.2931/30.03.2010 a Judecatoriei Pitesti, intimata fiind pârâta M.A.R., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 22.06.2010, la Tribunalul Argeş-Secţie Civilă.
Preşedinte,
Judecător,
Judecător,
Grefier,
1
