5.- ordonanţă preşedinţială-sistare lucrări inexistente.
SENTINŢA CIVILĂ NR. 940
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra cererii de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. /198/2009, reclamantul P.I., a chemat în judecată pe pârâţii C.M. şi C.A., pentru ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună sistarea lucrărilor începute la gardul ce desparte proprietatea sa de drumul de acces şi calea publică, respectiv str. Al.I.Cuza, până la soluţionarea în mod irevocabil a cauzei ce formează obiectul dosarului /198/2009.
În motivarea cererii, reclamantul arată că este proprietarul unui imobil situat în C., str. Al.I.Cuza, nr., din anul 1975, imobil compus din două case, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 390 m.p., ce se învecina pe una dintre laturi cu str. Al.I.Cuza.
Arată reclamantul că terenul său a căpătat caracter de loc înfundat datorită abuzurilor celor doi pârâţi, fiind împiedicat în mod frecvent de aceştia să folosească drumul de acces, iar în prezent aceştia au început edificarea unui gard cu postament şi fundaţie de beton pe limita proprietăţii lui cu drumul de acces.
Precizează reclamantul că , în urmă cu cca 2 ani au apărut neînţelegeri între el şi pârâţi cu privire la drumul de acces pe care-l practica el şi sora sa , de la care au cumpărat pârâţii.
Astfel, arată că a promovat o acţiune în revendicare, însă acţiunea i-a fost respinsă prin sentinţa civilă nr./2008 pronunţată de Judecătoria Brezoi şi a fost nevoit să promoveze o nouă acţiune având ca obiect servitute de trecere, ce are termen de judecată la data de 20.10.2009.
În final, menţionează reclamantul că pârâţii îl împiedică să folosească drumul de acces prin edificarea gardului, astfel că este necesară o măsură urgentă şi vremelnică privind sistarea lucrărilor până la soluţionarea dosarului privind servitutea de trecere.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copie sentinţa civilă nr. /19.12.2008, copie plan de amplasament, copie plan de situaţie, copie raport de expertiză , copie contract de vânzare cumpărare şi copie acţiune servitute de trecere.
Pârâţii, au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că nu au început nici un fel de lucrări la limita dintre proprietăţile lor sau la limita proprietăţii reclamantului cu drumul de acces.
Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, un martor şi solicitarea de relaţii de la Poliţia Oraşului C., iar pârâţii au solicitat proba cu înscrisuri, un martor şi cercetare locală.
Instanţa a admis proba cu înscrisuri, proba cu solicitare de relaţii de la Poliţia C. şi cercetare locală şi a respins proba cu martori.
La data de 15.10.2009 s-a efectuat, în prezenţa părţilor şi a apărătorilor acestora, cercetarea la faţa locului, întocmindu-se proces verbal.
S-au depus la dosarul cauzei relaţiile solicitate de la Poliţia C. şi pârâţii au depus la dosar concluzii scrise.
Instanţa a dispus amânarea pronunţării pentru ca pârâţii să depună la dosar concluzii scrise .
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pârâţii pentru a fi obligaţi aceştia să sisteze lucrările începute la gardul ce desparte proprietatea sa de drumul de acces.
Reclamantul a arătat că este proprietarul unui imobil compus din două case şi teren de 390 m.p. din anul 1975 şi împreună cu sora sa, ce a vândut pârâţilor, a practicat drumul de acces spre calea publică, respectiv str. Al.I.Cuza.
A arătat că de cca. doi ani au apărut discuţii între el şi pârâţi cu privire la drumul de acces astfel că a promovat o acţiune în revendicare împotriva acestora, acţiune ce i-a fost însă respinsă.Astfel, pârâţii refuză să-i mai permită accesul la calea publică pe drumul de acces şi au început edificarea unui gard pe postament de beton la limita dintre proprietatea sa şi drumul de acces.
A menţionat reclamantul că a promovat o acţiune pentru servitute de trecere ce se află pe rolul instanţei sub nr. /198/2009.
Părţile au depus la dosar înscrisuri, iar instanţa a solicitat relaţii de la Poliţia C. privind conflictul dintre părţi şi a efectuat o cercetare locală.
Cu ocazia cercetării la faţa locului instanţa a constatat că imobilele proprietatea părţilor au o curte comună, din care o parte este folosită ca drum de acces la strada Al.I.Cuza.
Între proprietăţile părţilor există gard, cu excepţia porţiunii de deschidere spre curtea comună, respectiv drumul de acces la calea publică.
În această porţiune de cca 2 m lăţime, ce reprezintă limita proprietăţii reclamantului, potrivit schiţei anexă la raportul de expertiză(f.8), instanţa a constatat că nu există gard şi totodată, nu există nici un fel de lucrări începute pentru edificarea vreunui gard.Astfel, nu există săpături, cofraje, sau materiale de construcţii.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, reclamantul a precizat că pârâţii au avut intenţia de a construi gard întrucât au adus materiale de construcţii şi muncitori însă el nu le-a permis.
Pârâţii, pe de altă parte, au susţinut că într-adevăr au adus materiale şi muncitori însă pentru a edifica un gard la limita proprietăţii lor spre vest şi spre strada Al.I.Cuza şi nicidecum în punctul în litigiu.
Din materialul probator trimis de Poliţia C. (f.50 şi urm.) rezultă că pârâţii au edificat un gard în spatele casei lor , la limita de vecinătate cu B.E. şi au avut o serie de neînţelegeri cu aceasta asupra amplasamentului gardului. În aceeaşi perioadă, reclamantul i-a ameninţat şi a formulat reclamaţii la organele de poliţie pe motiv că pârâţii ar dori să-i închidă drumul de acces, însă nici un moment nu s-a constatat de organele de poliţie începerea unor astfel de lucrări. I s-a pus în vedere reclamantului să-şi rezolve problemele pe cale legală.
Faţă de toate acestea, instanţa constată că în speţă pârâţii nu au început nici o lucrare de edificare a unui gard pe amplasamentul indicat de reclamant, astfel că cererea acestuia de obligare a sistării lucrărilor este neîntemeiată.
Simpla intenţie a pârâţilor de a începe în viitor edificarea unui astfel de gard nu poate justifica pronunţarea unei hotărâri de sistare a unor lucrări inexistente.
Pentru toate aceste motive, instanţa va respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art.274 cod procedură civilă, va fi obligat reclamantul la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.
