Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive – art. 300 ind.1 C.p.p


Pe rol solutionarea verificarii, din oficiu, a legalitatii si temeiniciei arestarii preventive cf.art.3001 C.p.p a inculpatilor S. M., S. C., S. I. trimisi în judecata în stare de arest prin rechizitoriul nr. 533/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara, pentru savârsirea infractiunilor prev. de prev. de art. 180 al.1 C.p., art.193 al.1 C.p., art.189 al.1,2 C.p., art. 20 C.p. rap la art.189 al.1,2 C.p.

La apelul nominal facut în camera de consiliu la ora 12,00 s-au prezentat inculpatii, în stare de arest, asistati de avocat ales, C. G.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care:

Instanta aduce la cunostinta inculpatilor motivul prezentarii în fata instantei si anume  verificarea  legalitatii si temeiniciei arestarii preventive conform art.300 1 C. p.p., având în vedere ca au fost trimisi în judecata în stare de arest prin Rechizitoriul nr. 533/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara, pentru savârsirea infractiunilor susmentionate.

Instanta, aduce la cunostinta inculpatilor ca au dreptul de a fi asistati de un avocat ales, de a nu face nici o declaratie, iar în cazul în care consimt sa dea declaratie, acestea pot fi folosite atât în favoarea lor cât si împotriva lor.

Inculpatii S. M., S. C. mentioneaza ca nu doresc sa dea declaratie în fata instantei, iar S. I. mentioneaza ca doreste sa dea declaratie, declaratiile fiind consemnate si atasate la dosar, dupa citirea acestora si declarând ca nu stiu sa scrie si sa citeasca inculpatii au semnat prin punerea amprentei de la degetul mare al mâinii drepte.

Nemaifiind alte cereri, instanta pune în discutie  legalitatea  si temeinicia  arestarii preventive.

Reprezentantul Parchetului arata ca inculpatii au fost retinuti 24 de ore, iar prin încheierea din 24.03.2010 s-a dispus arestarea preventiva a acestora, pe termen de 29 de zile, pâna la data de 21.04.2010, ora 2,00 pentru infractiunile pentru care au si fost trimisi în judecata în stare de arest. La formularea propunerii de arestare preventiva a inculpatilor, parchetul a avut în vedere dispozitiile art. 148 lit. f C.p.p., respectiv ca acestia au savârsit infractiuni pentru care pedeapsa prevazuta de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si ca acestia prezinta pericol concret, având în vedere situasia de fapt, circumstantele personale ale acestora si urmarile produse prin savârsirea faptelor. Ulterior, prin rechizitoriul din 16.04.2010, cei trei inculpati au fost trimisi în judecata pentru savârsirea infractiunilor descrise acestora pentru care s-a dispus arestarea, împreuna cu D. A. M. Apreciaza ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive se mentin si în prezent, în sensul ca acestia au savârsit infractiuni pentru care pedeapsa prevazuta de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si ca acestia prezinta pericol concret, care este mai mult decât dovedit, având în vedere consecintele produse, impactul asupra societatii care a fost pusa în pericol prin actiunile inculpatilor, locuitorii din comuna întelegând sa sunt în periol daca prin actiunile lor inculpatii au luat o persoana ziua în amiaza mare de pe strada, în prezenta altor persoane. În concluzie, apreciaza ca temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii se mentin, aceasta fiind legala, astfel ca solicita mentinerea acestei masuri.

Aparatorul ales al inculpatilor, av. C. G., solicita revocarea masurii arestarii preventive si cercetarea în libertate a inculpatilor, impunându-li-se obligatia de a nu parasii tara. Arata ca arestarea inculpatilor s-a dispus în conditiile în care dosarul era în cercetare penala si atunci, probabil aceasta masura era motivata, întrucât erau acte de cercetare de efectuat si exista temerea ca lasarea în libertate a acestor prezenta pericol concret pentru ordinea publica. Arestarea a fost dispusa în temeiul art. 148 lit f C.p.p., care prevede îndeplinirea a doua conditii cumulative, respectiv aceea de a se savârsi o fapta penala pentru care pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani si sa existe probe ca lasarea în libertate a acestora prezinta pericol concret pentru ordinea publica. În ceea ce priveste prima conditie, arata ca aceasta este îndeplinita, inculpatii recunoscând faptele si bucurându-se totodata de prezumtia de nevinovatie. În privinta celei de a doua conditii, arata ca pericolul concret nu se confunda cu pericolul social al faptei, iar la dosar nu exista probe din care sa rezulte acest lucru, chiar incuilpatii declarând ca daca ar scapa nu ar mai face asa ceva, iar daca ar exista probe certe nu s-ar impune liberarea acestora. Arata ca cercetarea este terminata, iar la modul de evaluare a pericolului concret sa se aiba în vedere pozitia acestora sincera de recunoastere a faptelor, faptul ca au copii minori care au nevoie de ajutorul lor, ca lasarea în libertate nu prejudiciaza cercetarea judecatoreasca, ca sunt din Onesti si nu au cum sa ia legatura cu cei din Sarulesti. Arata ca la mijloc este o neîntelegere care a stat la baza savârsirea faptelor ce reprezinta o chestiune de obicei la nivelul etniei lor, inculpatii nefiind stiutori de carte, actionând ca niste copii, întrucât a rezultat din convorbirea telefonica purtata cu cuscrul lui Stanescu Ciprian ca acesta este un om influent si inculpatii nu sunt niste gangsteri, dovada ca faptele au fost savârsite în timpul zilei, altfel ar fi pus la cale un plan organizat, ideea de luare a acelei persoane, venindu-le la instrarea în comuna. Solicita sa se aiba în vedere dispozitiile art. 23 din Constitutie si art. 5 lit. c din CEDO, în sensul ca cercetarea în stare de arest reprezinta exceptia, iar în libertate starea normala. În plus inculpatii trebuie sa beneficieze de aceeasi egalitate de tratament cu celalalt inculpat cercetat în stare de libertate.

Având ultimul cuvânt inculpatul S. C. solicita cercetarea în stare de libertate, aratând ca are copii.

Având ultimul cuvânt inculpatul S. M. solicita cercetarea în stare de libertate, aratând ca are copii.

Având ultimul cuvânt inculpatul S. I. solicita cercetarea în stare de libertate, aratând ca a facut si nu ar mai face asa ceva.

I N S T A N T A

Asupra verificarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara nr. 533/P/2010 au fost trimisi în judecata în stare de arest preventiv

– inculpatul S. C.

-inculpatul S. I.

– inculpatul S. M, pentru savârsirea infractiunilor prev. art. 180 al.1 C.p. (2 fapte), art.193 al.1 C.p.(2 fapte), art. 189 al.1,2 C.p., art. 20 C.p. rap la art.189 al.1,2 C.p.

si în stare de libertate, inculpatul D. A.-M pentru savârsirea infractiunilor prev. art. 180 al.1 C.p., art.193 al.1 C.p. art.26 C.p. rap la 189 al.1,2 C.p., art.26 C.p. rap la art.189 al.1,2 C.p.

Prin rezolutiile din data de 12.03.2010, ora 23,20, organele de cercetare penala ale politiei judiciare Fundulea au început urmarirea penala fata de învinuitii S. C., S. I., S. M. si D. A. M. pentru faptul ca:

1.În data de 22.03.2010 manifestându-se violent a amenintat-o pe partea vatamata S. M., lovind-o, cu intentia de a o îndeparta si de a o lua împotriva vointei sale pe numita S. M. (în autoturismul cu care circulau), în ajutorul careia aceasta intervenise.

2.în data de 22.03.2010 prin exercitare de violente si amenintare (folosind cutitul) asupra partii vatamate S. M., a luat-o împotriva vointei sale în autoturismul marca Dacia Logan Taxi condus de catre inculpatul D. A. M. ce a cunoscut intentia acestuia de a o aduce în orasul Onesti, jud. Bacau cu scopul de a se razbuna si a santaja familia acesteia.

3.în data de 22.03.2010 în timp ce inculpatul S. C. a încercat sa o urce cu forta pe partea vatamata S. R. în vârsta de 24 de ani, din localitatea Sarulesti în autoturismul marca Dacia Logan Taxi, cu intentia de a o duce împotriva vointei sale în orasul Onesti, jud. Bacau, în scopul de razbunare si santaj;

4. în data de 22.03.2010, manifestându-se violent, au amenintat-o pe partea vatamata M. I., lovind-o cu intentia de a-l îndeparta si de a o lua pe sotia acesteia S. R., împotriva vointei sale în autoturismul cu care se deplasau; ce constituie infractiunile de: lovire sau alte violente (2 fapte) prev. de art.180 al. 1 C.p., amenintare (2 fapte) prev. de art. 193 C.p., lipsire de libertate prev. de art. 189 al. 1 si 2 C.p.,  tentativa la infractiunea de lipsire de libertate prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., complicitate la infractiunea de tentativa de lipsire de libertate prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., si pedepsite cu închisoarea de la 7 la 15 de ani.

Prin ordonanta nr. 533/P/2010 din data de 23.03.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara a fost pusa în miscare actiunea penala fata de cei patru învinuiti, iar prin Ordonantele de retinere nr. 77/P/20109 din 23.03.2010 emise de Politia or. Fundulea s-a luat fata de cei patru inculpati masura retinerii pe câte 24 de ore pentru fiecare, începând cu data de 23.03.2010 ora 2,00 pâna la 24.03.2010, ora 2,00.

Prin încheierea de sedinta din data de 23.03.2010 a Judecatoriei Lehliu Gara s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor S. M., S. C., S. I. pe o perioada de câte 29 de zile pentru fiecare, de la data de 24.03.2010 ora 02,00 pâna la data de 21.04.2010 ora 02,00.

La luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor s-au retinut disp. art. 148 lit. f din Codul de procedura penala, în sensul ca inculpatii arestati au savârsit infractiunile pentru care sunt cercetati, împrejurare ce rezulta din declaratiile inculpatilor si partilor vatamate, pentru infractiunile savârsite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, si în raport de circumstantele personale si reale ale savârsirii faptelor, exista probe certe ca lasarea lor în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Fiind audiati în fata instantei, inculpatii au recunoscut faptele retinute în sarcina lor,  mentinând declaratiile date în fata organelor de urmarire penala, precizând ca nu înteleg sa mai dea detalii în legatura cu modalitatea si împrejurarile comiterii faptelor în afara de cele mentionate în declaratiile date în fata organelor de urmarire penala.

Din fisele de cazier judiciar ale inculpatilor rezulta ca acestia nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor arestati, apreciind ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel la momentul arestarii preventive a inculpatilor s-au retinut ca temeiuri ale luarii acestei masuri disp. art. 143 si art. 148 lit.f C.p.p.

În privinta disp. art. 143 C.p.p. se constata ca acestea sunt îndeplinite si în prezent, existând în continuare suficiente indicii temeinice care îndreptatesc presupunerea rezonabila ca inculpatii au savârsit faptele retinute în sarcina lor, astfel cum rezulta din declaratiile inculpatilor, acestia au recunpscut savârsirea faptelor retinute prin actul de sesizare si din declaratiile lor a rezultat ca intentionând sa-si ia fiica de la locuinta sotului acesteia din com. Sarulesti, inculpatul S. C. le-a solicitat ajutorul cumnatilor sai – inculpatii S. I. si S. M., deplasându-se din loc. Radeana, jud. Bacau în com. Sarulesti, apelând la serviciile unui taximetrist în persoana inculpatului D. A. M.

Teama de a intra în cartierul de rromi din com. Sarulesti l-a determinat pe inculpatul S. C. sa faca alte planuri, aduse la cunostinta celor doi cumnati ai sai (vorbind pe tiganeste în masina), plan încoltit în momentul în care a vazut deplasându-se pe drum o caruta în care se aflau doua femei si un copil, respectiv de a o lua pe una din femei în masina, de a o duce în localitatea sa de domiciliu – Radeana, urmând sa-i dea drumul în momentul în care cei din com Sarulesti îi vor da fiica.

În realizarea acestui plan, inculpatii S. C., S. M. si S. I. au coborât din masina, s-au apropiat de caruta si prin exercitarea de violente au tras-o jos din caruta pe partea vatamata S. M. (poreclita Sopârla), lovind-o si pe cealalta femeie din caruta pe S. M. (mama) care a încercat sa vina în ajutorul celei dintâi. 

Partea vatamata S. M. a fost urcata cu forta în masina, asezata pe bancheta din spate, fiind apoi înacadrata de catre inculaatii S. C. si S. M. Cum femeia se agita si tipa, inculpatul S. C. a scos un cutit pe care-l avea asupra sa (corp delict aflat în plicul atasat la dosar), cutit cu care a amenintat-o pe partea vatamata.

În declaratia sa partea vatamata S. M. a descris amanuntit modul de operare al celor trei inculpati, precizând: “…trei dintre indivizii barbati au coborât din autoturismul taxi, doi dintre ei aveau unul un cutit cu lama mare, iar celalalt o surubelnita, au venit la mine la caruta, având ridicate deasupra capului lor cutitul si surubelnita, ne-au amenintat atât pe mine, cât si pe mama mea “Sa stati asa ca va omor. Coborâti jos din caruta”.

Aceasta a mai declarat “…individul cu cutitul a venit la mine….mi-a dat doi pumni peste fata si în picioare si cu forta m-a coborât (tras) din caruta jos si doi dintre indivizi m-au carat în masina taxi, unde aici au început sa ma loveasca cu pumnii si picioarele, mi-au pus cutitul la gât…”

Desi partea vatamata le-a spus ca este însarcinata, inculpatii au continuat sa o ameninte si sa exercite violente asupra ei.

La insistentele acestei parti vatamate, inculpatul S. C. si-a schimbat planul, în momentul în care a vazut pe drum o caruta în care se aflau doua persoane, un barbat si o femeie, plan adus la cunostinta celorlalti doi cumnati pe tiganeste, coborând din masina împreuna cu inculpatul S. M., în timp ce inculpatul D. A. si S. I. au ramas în masina, inculpatul S. I. pazind-o pe partea vatamata.

Cei doi inculpati care au coborât din masina au exercitat violente asupra partii vatamate M. I. si S. R., intentionând sa o ia pe aceasta din urma în masina în locul celeilalte parti vatamate, dar cu toate violentele exercitate nu au reusit, continuându-si drumul.

Astfel, partea vatamata S. R. a declarat „….cei doi barbati m-au prins de haina pentru a ma trage jos din caruta…” si ca „.. în masina, pe bancheta din spate a masinii, am vazut-o pe S. M. care îmi facea din mâini si striga sa o ajutam ca nu poate sa scape din masina”. 

Cât priveste disp art. 148 lit. f C.p.p., instanta constata ca, pedeapsa prevazuta de legea penala pentru infractiunile de lipsire de libertate prev. de art. 189 al. 1 si 2 C.p.,  tentativa la infractiunea de lipsire de libertate prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 189 al. 1 si 2 C.p., este închisoarea mai mare de 4 ani si se pot identifica în actualul stadiu al procesului penal, probe certe care sa justifice existenta unui pericol concret pe care lasarea în liberate a inculpatilor l-ar prezenta pentru ordinea publica.

Este evident ca notiunea de „grad de pericol social al faptei”, care în concret este unul ridicat, nu se suprapune notiunii de „pericol concret pentru ordinea publica”, întrucât cea dintâi defineste un criteriu legal de individualizare a pedepsei, conform art. 72 al.1 C.p., în cazul în care se va ajunge la pronuntarea unei hotarâri de condamnare a inculpatului, în timp ce ultima concureaza o stare de fapt ce trebuie întemeiata pe probe certe, potrivit art. 148 lit. f C.p.p. si care se manifesta printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunitatii.

Din perspectiva celor mentionate la alineatul precedent, conceptul de ordine publica în întelesul legii penale, trebuie înteles ca o reactie colectiva fata de anumite stari de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact imediat si mediatic a existat categoric în rândul opiniei publice din loc. Sarulesti la data savârsirii infractiunilor savârsite iar de atunci si pâna în prezent, acest impact se mentine si se apreciaza ca si în prezent se poate vorbi de existenta unei temeri colective, în sensul ca fata de faptele pentru care sunt cercetati inculpatii, lasarea în libertate a acestora ar produce oprobiul public.

În cauza de fata analizând actele dosarului si probatoriul administrat pâna în prezent în faza de urmarire penala, instanta constata ca se poate retine existenta unui pericol concret pe care lasarea în libertate a inculpatilor l-ar prezenta pentru ordinea publica, împrejurare ce rezulta din declaratiile partilor vatamate si ale martorilor audiati în cauza, care au aratat ca acestia au avut un comportament agresiv, violent fizic si verbal. Faptul ca inculpatii sunt nestiutori de carte nu i-a împiedicat sa hotarasca ad hoc modalitatea de recuperarea a fiicei unuia intre ei, metode la care ceilalti doi inculpati – S. M. si S. I. au achiesat, lipsind de libertate o femeie pe care intentionau sa o dea apoi în schimbul fiicei si încercând sa o înlocuiasca pe cea dintâi cu o alta, în conditiile în care partea vatamata S. M. le-a spus pe drum ca este însarcinata, astfel ca exista pericolul ca de spaima sarcina acesteia sa aiba probleme.

 Metoda folosita denota o periculozitate sporita a celor trei inculpati, iar savârsirea faptei pe timpul zilei nu duce la concluzia nicidecum ,,ca au actionat ca niste copii” contrar sustinerilor avocatului acestora, ci dimpotriva daca în timpul zilei au actionat de o astfel de maniera, în timpul noptii la adapost de întuneric cine stie ce ,,plan ingenios” le-ar fi venit, iar lasarea lor în libertate nu garanteaza ca nu vor actiona într-o maniera identica pentru a-si atinge scopul. Chiar nestiutori de carte având în vedere conceperea planului pe moment duce la concluzia ca puteau cere ajutorul politiei, desi, potrivit declaratiei date de fiica inculpatului S. C., aceasta în fata organelor de cercetare penala, a declarat ca nu intentioneaza sa-si paraseasca sotul, fapt ce pune sub semnul întrebarii împrejurarile pretind aflate de tatal acesteia de la martorul M. I. zis Ferdica.

În plus înârjirea inculpatilor în a-si vedea atins scopul rezulta din faptul ca au folosit împotriva partilor vatamate amenintari si violente fizice, fara a le fi teama ca ar putea fi auziti, ori vazuti de cineva, iar superioritatea numerica în care s-au aflat descuraja din start orice interventie straina mai ales ca au folosit si un cutit, respectiv o surubelnita, atfel ca pericolul concret pe care îl prezinta inculpatii este si mai ridicat.

În concluzie, se apreciaza ca savârsirea infractiunilor de catre cei trei inculpati este de natura sa împiedice normala functionare a unui sistem.

Desi inculpatii nu sunt cunoscuti cu antecedente penale circumstantele reale ale savârsirii faptelor ridica semne de întrebare asupra disponibilitatii acestora de a constientiza pe deplin urmarile unui comportament antisocial, raportat atât la valorile comunitatii din care fac parte, cât si la propria persoana, prin adoptarea unei conduite corespunzatoare, de conformare si respect al normelor legale.

Prin urmare împotriva inculpatilor continua sa-si gaseasca incidenta dispozitiile art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala (acuzele ce planeaza asupra acestora vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instantei, natura infractiunilor, circumstantele personale ale inculpatilor). În acest sens, se retine ca infractiunea de lipsire de libertate, cu atât mai mult cu cât se comite într-un cadru organizat (sub forma participatiei penale), aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv libertatea si siguranta persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar întretine climatul infractional si ar crea faptuitorilor impresia ca pot persista în sfidarea legii, ceea ce ar echivala cu încurajarea tacita a acestora si a altora la savârsirea unor fapte similare si cu scaderea încrederii populatiei în capacitatea de riposta a justitiei si protectie a statului.

În ce priveste respectarea dreptului la libertate al inculpatilor, este adevarat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala – si ea nefiind admis sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa, însa în jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luându-se în considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea în ce masura „exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate”. Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru între masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savârsire al faptelor cu privire la care exista indicii ca a avut loc în forma participatiei penale a coautoratului în forma pluralitatii de infractiuni sub forma concursului real. În conditiile spetei, la acest moment interesul general prevaleaza în raport cu interesul inculpatilor de a fi pusi în stare de libertate.

Pericolul concret pentru ordinea publica rezulta si din circumstantele reale ale cauzei, din însasi pericolul social al faptelor de care sunt învinuiti inculpatii, de reactia publica la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare de catre inculpati în lipsa unei reactii corespunzatoare în cauza, care sa înlature aceasta posibilitate.

Pericolul social pentru ordinea publica a fost de altfel definit în doctrina, drept temerea ca, odata pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declansa reactii puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. Pericolul pentru ordinea publica, reprezinta deci o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.

În cauza, comunitatea rroma din Sarulesti a aflat de faptele savârsite, astfel ca exista temerea acestora fata de faptele savârsite.

Chiar daca a trecut o perioada de 30 de zile de la savârsirea infractiunilor, arestarea preventiva se impune prin prisma rezonantei sociale a acesteia, care în mod evident nu s-a estompat, precum si prin prisma periculozitatii concrete dovedite de faptuitori, nestiutori de carte, a caror aptitudini intelectuale, nu sunt de natura a determina luarea unei alte masuri preventive, mai putin restrictive, câta vreme tocmai acestea i-au determinat pe inculpatii sa opereze în modul în care au facut-o.

Prin urmare, în cauza de fata, conditiile prevazute de art. 143 si art. 148 lit.f C.p.p. sunt în continuare îndeplinite, iar instanta constata ca nu au încetat temeiurile care au determinat initial luarea masurii arestarii preventive fata de inculpati, masura fiind legala si temeinica.

Totodata se apreciaza ca masura este în acord cu dispozitiile art. 5 pct. 3 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, consacrat ca drept fundamental si de art. 23 din Constitutia României, care garanteaza dreptul celui arestat de a fi eliberat în cursul procedurii. În acest sens se retine ca potrivit jurisprudentei CEDO ( hot. Escoubet) criteriile utilizate pentru a determina caracterul rezonabil al duratei arestarii sunt durata efectiva a detentiei si durata arestarii preventive în raport cu natura infractiunii, cuantumul pedepsei în caz de condamnare si sistemul legal de imputare a arestarii preventive, efectele de ordin material, moral pe care lipsirea de libertate le produce asupra persoanei arestate, conduita inculpatului. La aceste criterii Curtea Europeana a adaugat si analizat în jurisprudenta sa si altele criterii precum: gravitatea faptelor si sanctiunea pe care o risca persoana detinuta, pericolul de sustragere de la ancheta sau judecata, savârsirea unei noi infractiuni, riscul de presiuni asupra martorilor, necesitatile anchetei si riscul unei întelegeri între coacuzati, protectia ordinii publice.

Din perspectiva criteriilor enuntate se apreciaza ca interpretarea dispozitiilor art. 148 lit. f C.p.p. este facuta în strânsa corelatie cu aceste prevederi, astfel ca în raport de gravitatea faptelor si natura acestora (infractiune contra libertatii persoanei) o prezumtie legala, relativa de periculozitate nu este contrara scopurilor art. 5 pct.3 din CEDO.

În acelasi timp se apreciaza ca nu sunt ignorate nici dispozitiile art. 136 C.p.p. cu privire la alegerea masurii preventive luate având în vedere criteriile complementare prev. de al. 8 al art.136 C.p.p. privind scopul masurii, gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, vârsta, antecedentele penale si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.Cât priveste situatia familiala privind copiii aflati în întretinerea inculpatilor, conform spuselor aparatorului, se apreciaza ca aceasta împrejurare a preexistat luarii masurii arestarii împotriva inculpatilor, care nu pot justifica punerea lor în libertate fata de considerentele susaratate, putând constitui criterii de individualizare a pedepsei în cazul unei eventuale condamnari.

În consecinta, în baza art.3001 alin 1 C.p.p., instanta va constata legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor S. M., S. C., S. I., urmând ca în baza art.3001 alin 3 C.p.p. sa mentina aceasta masura de preventie.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D I S P U N E

În baza art.3001 alin 1 C.p.p  constata legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor S. C., S. I. si S. M.

În baza art 3001 alin 3 C.p.p mentine arestarea preventiva a acestor inculpati.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Cu recurs în 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

(La data de 19.04.2010 au declarat recurs inculpatii S. C.,; S. I. si  S. M., ramânând irevocabila prin Decizia penala nr. 53/R/20.04.2010 fiind respins recursul de catre Tribunalul Calarasi)