Nelegala citare a inculpatului. Casare cu trimitere spre rejudecare.


Inculpatul nu a fost legal citat în cursul cercetarii judecatoresti în fata instantei de fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, data la care nu era începuta urmarirea penala pentru infractiunile pentru care a fost trimis în judecata în prezenta cauza, astfel ca nu se poate retine ca inculpatul s-a sustras urmaririi penale sau cercetarii judecatoresti, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedura penala.

Art. 3859 pct.21 Cod procedura penala prevede ca hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri: „când judecata în prima instanta sau în apel a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost în imposibilitatea de a se prezenta si de a înstiinta despre aceasta imposibilitate”.

Art. 3859 pct.21 Cod procedura penala

Prin sentinta penala nr.17 din data de 7 ianuarie 2011, pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul penal nr.1611/212/2010, s-a hotarât:

„În  baza  art. 11 pct.2 lit.a  raportat  la  art. 10 lit.d C.p.  achita  pe  inculpatul C.R.A. pentru  savârsirea  infractiunii  prev. de  art. 290 alin.1 C.p. cu  aplicarea  art. 41 alin.2 C.p. si  art. 37 lit.b C.p.

În  baza  art. 2151 C.p.  cu  aplicarea  art. 41 alin.2 C.p. si  art. 37 lit.b C.p. condamna  inculpatul  C.R.A.  la  pedeapsa  de  5  ani  închisoare.

Pedeapsa  se  executa  în  regim  de  detentie  conform  art. 57 C.p.

În  baza  art. 71 C.p.  interzice  inculpatului  exercitiul  drepturilor  prevazute  de  art. 64  lit. a  teza  a IIa si lit. b C.p.

În  baza  art. 350 alin.1 C.p.p.  cu  referire  la  art. 1451 dispune  luarea  fata  de  inculpat  a  masurii  obligarii  de  a  nu  parasi  tara.

În baza art. 1451 alin.2 C.p.p. raportat  la  art. 145 alin 11 C.p.p. pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara inculpatul este  obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

– sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

– sa se prezinte la sectia de politie în a carei raza teritoriala locuieste  conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat ;

– sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei;

– sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

O copie de pe prezenta  hotarâre  se comunica inculpatului, sectiei de politie în a carei raza teritoriala locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor de frontiera, organelor competente sa elibereze pasaportul.

În  baza  art.350 alin.4 C.p.p. dispozitia  privind  luarea  masurii  obligarii  de  a  nu  parasi  tara  este  executorie.

Atrage atentia inculpatului ca încalcarea cu rea-credinta a  obligatiilor impuse va atrage înlocuirea masurii obligarii de a nu parasi tara  cu masura  arestarii preventive.

În  baza  art. 14  si  art. 346 C.p.p. raportat  la  art. 998, art. 999 C.civ.  admite  actiunea  civila  formulata  de  partea  civila  S.C. I.P. S.R.L.  si  obliga  inculpatul la  plata  sumei  de  5.508,81 lei, cu  titlu  de  daune  materiale, în  favoarea  partii  civile.”

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La  data  de  27.04.2004, inculpatul  C.R.A. a fost angajat în cadrul S.C. “I.P.” S.R.L., în calitate de agent vânzari conform contractului individual de munca  nr.35411/2004, initial pe o perioada determinata, respectiv 26.04.2004 – 26.05.2004 si prelungit ulterior, prin  actul  aditional nr.41/25.05.2004,  pe durata  nedeterminata.

Printre atributiile stabilite conform fisei postului, inculpatul avea ca obligatii  privind identificarea de clienti, preluarea comenzilor, livrarea si încasarea facturilor pentru divizia nou formata în cadrul societatii, constând în distributia de produse  alimentare.

Odata cu angajarea sa, inculpatul a primit spre folosinta si un autoturism al societatii  pentru a-si desfasura activitatea pe  raza  municipiului Constanta.

Ca modalitate de lucru – inculpatul lua legatura cu potentialii clienti si în baza solicitarilor acestora, cu datele de identificare ale societatii si cantitatile de marfuri ce urmau a fi livrate pe baza celor declarate verbal de catre inculpate, se întocmeau facturile fiscale catre beneficiari, facturi care erau operate pe calculator de catre martora B.M. angajata în calitate de contabil în cadrul S.C. I.P. S.R.L. Constanta.

Este de precizat faptul ca inculpatul nu ridica singur marfurile din depozitul societatii, ci marfa era înmânata de contabila societatii sau în lipsa acesteia de catre administratorul S.C. „I.P.”‘ S.R.L. Constanta, numitul R.E., iar apoi inculpatul o distribuia firmelor beneficiare direct la sediul acestora, având obligatia de a încasa contravaloarea  lor  si  a  depune  banii  în  casieria societatii.

Potrivit  declaratiilor  reprezentantului  partii  vatamate, dupa  câteva luni  în  care inculpatul si-a desfasurat activitatea în cadrul S.C. “I.P.” S.R.L., s-a constatat ca încasarile pentru marfa comandata  de clientii inculpatului erau reduse, motiv pentru care reprezentantii societatii s-a deplasat personal  la respectivii clienti, prilej cu care au  fost  informati  ca o mare parte din marfa comandata de acestia nu le fusese distribuita.

Fata de  aceste aspecte, reprezentantii partii vatamate au procedat la efectuarea de  verificari  la toti clientii deserviti de inculpat, prilej cu care au constatat ca acesta si-a  însusit  în interes  propriu suma totala de 5.280,52 lei prin întocmirea unor facturi fiscale  false si prin nedepunerea la casieria societatii a banilor rezultati din vânzarea  produselor. În acest context, s-a stabilit existenta unui numar de 44 de facturi cu valori cuprinse între 100 lei si 500 lei ce fusesera întocmite pe numele a 24 de societati comerciale.

Cu prilejul cercetarilor efectuate de catre organele de politie s-a procedat la audierea reprezentantilor mai multor societati comerciale, acestia declarând ca nu au primit marfa mentionata în facturile pe care inculpatul le-a întocmit pe numele lor iar semnaturile de pe documentele respective nu le apartin.

Totodata  lucratori de politie au procedat si la efectuarea de verificari economico-financiare în actele contabile ale societatilor comerciale, ocazie cu care s-a stabilit ca facturile întocmite de inculpat pe numele acestora nu figureaza înregistrate – în  cazul  S.C. C.C. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. C.M. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. C.C. S.R.L, S.C. F.D. S.R.L., S.C. E.I. S.R.L, CNAPM Constanta, S.C. A.L.  S.R.L., S.C. L. S.R.L.

În  ceea  ce  priveste  S.C. D. S.R.L. a fost identificata  chitanta seria CT VOO nr. …/09.09.2004 conform careia inculpatul ar fi încasat suma de bani corespunzatoare marfurilor trecute în factura, însa administratorul societatii, martora M.D.M., a declarat ca societatea D. nu a desfasurat niciodata relatii comerciale cu S.C. l.P. S.R.L, nu  a  primit  marfa, nu a achitat nicio suma de bani si  nici  nu  îl  cunoaste  pe  inculpatul  C.R.A. Aceleasi  aspecte  se  regasesc  si  în  cazul S.C. G.L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. E.T. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. L. S.R.L.

Referitor la S.C. l. S.R.L., S.C. M.l. S.R.L si S.C. C. S.R.L., s-a constatat ca  datele de identificare ale societatilor mentionate, în principal codul fiscal si denumirea societatilor erau incorecte.

În  ceea  ce  priveste  S.C. M.I. S.R.L a fost identificata chitanta fiscala seria CT ALF nr. …/03.06.2004 conform careia inculpatul ar fi încasat suma de bani corespunzatoare  marfurilor  trecute în factura, însa codul unic de înregistrare 14219816 consemnat pe facturile fiscale seria CT ACD nr. …/3.06.2004, respectiv CT ACD nr. …/14.06.2004 nu  figureaza  atribuit  niciunei  societati  comerciale înregistrate  în  baza  nationala de date, aspect confirmat de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Constanta prin adresa nr. 35489/14.05.2009.

De asemenea, au fost identificate alte doua chitante cu nr. …, însa pe exemplarul I este consemnata S.C. C. S.R.L si suma de 150 lei, iar pe exemplarul II este consemnata denumirea unei alte societati, respectiv S.C. C.C. S.R.L si  suma de 380 lei.

Pentru  lamurirea  împrejurarilor  cauzei, s-a  dispus  efectuarea  unei  constatari  tehnico-stiintifice  grafoscopice  cu  urmatoarele  obiective:

-sa  se  stabileasca  daca  scrisul  de  pe  chitantele  prezentate  prezinta  caracteristici  de  asemanare  cu  scrisul  inculpatului;

-sa  se  stabileasca  daca  semnaturile  de  pe  chitantele  prezentate  prezinta  caracteristici  de  asemanare  cu  semnatura  inculpatului;

Raportul  de  constatare  tehnico-stiintifica  grafoscopica  a  concluzionat  ca  scrisul  olograf  si  semnaturile  olografe  depuse  pe  chitantele  seria CT ALF nr. …/2004 (exemplarele 1 si 2)  prezinta  elemente  de  asemanare  cu  scrisul  olograf  si  semnaturile  olografe  executate  de  catre  inculpatul  C.R.A.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si inculpatul C.R.A.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta s-a aratat ca recursul vizeaza gresita achitare a inculpatului C.R.A., sub aspectul savârsirii infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art.290 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal si art.37 lit.b) Cod  penal, considerându-se ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica sub aspectul dispozitiei de achitare în contextul în care elementul material care caracterizeaza infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata consta exclusiv în contrafacerea scrierii prin care se întelege reproducerea în mod fraudulos, ticluirea unui înscris, atribuindu-i aparenta unui înscris autentic adevarat; în acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr.1/1970 în care se precizeaza ca persoana care plasmuieste, în întregime sau partial, un înscris oficial, comite infractiunea de fals în înscrisuri oficiale, prin urmare, aceasta infractiune poate fi savârsita atât prin alterarea în orice mod a unui înscris propriu-zis cât si prin plasmuirea în totalitate a unui înscris.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului C.R.A. s-a solicitat, în principal, în temeiul dispozitiilor art.3859 pct.(21) Cod procedura penala, admiterea recursului, casarea sentintei si, rejudecând sa se dispuna trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, întrucât inculpatul nu a avut posibilitatea de a se apara si de a cunoaste despre existenta acestui dosar, inculpatului nu i s-a luat nici o declaratie în fata instantei de fond si nu i s-a putut asigura o aparare în conditii de contradictorialitate; în subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si, rejudecând, sa se dispuna achitarea inculpatului, în temeiul dispozitiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.a) Cod procedura penala, fapta nu exista, coroborat si cu înscrisurile depuse la dosar din care rezulta ca inculpatul nu avea ce sa delapideze.

În recurs, inculpatul a depus la dosar mai multe înscrisuri.

La termenul din data de 15.09.2011, inculpatul a fost audiat de catre instanta de recurs, dupa ce i-au fost aduse la cunostinta prevederile art.70 alin.2 cod procedura penala.

Examinând hotarârea recurata în raport de motivele de recurs si de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca recursurile formulate în cauza sunt fondate, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedura penala, pentru urmatoarele:

Art. 3859 pct.21 Cod procedura penala prevede ca hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri: „ … 21 – când judecata în prima instanta sau în apel a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost în imposibilitatea de a se prezenta s ide a înstiinta despre aceasta imposibilitate”.

Curtea retine ca, în prezenta cauza, inculpatul C.R.A. a dat o singura declaratie la data de 28.10.2004, la aceasta data nefiind începuta urmarirea penala împotriva acestuia pentru savârsirea vreunei infractiuni.

În acest sens, Curtea retine ca de abia la data de 17.10.2006, prin rezolutia procurorului, s-a confirmat propunerea organelor de politie de neîncepere a urmaririi penale pentru savârsirea infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 alin.1, 3 cod penal fata de C.R.A., si s-a dispus disjungerea cauzei fata de faptuitorul C.R.A. pentru savârsirea infractiunilor care fac obiectul prezentului dosar, infractiuni pentru care, prin rezolutia procurorului din data de 21.10.2008, s-a confirmat începerea urmarii penale.

Din actele depuse la dosar în recurs de catre inculpatul C.R.A., Curtea retine ca în cursul anului 2006 inculpatul s-a stabilit pe teritoriul Angliei, în urma obtinerii unei slujbe.

Din examinarea actelor efectuate în cursul urmaririi penale, Curtea constata ca dupa ce a dat declaratia olografa la data de 28.10.2004, pâna în primavara anului 2009 (când s-au efectuat acte de cautare a inculpatului) organele de urmarire penala nu au mai dispus citarea inculpatului C.R.A.

În consecinta, Curtea apreciaza ca este întemeiata sustinerea inculpatului în sensul ca nu a stiut la data stabilirii sale în Anglia, respectiv în anul 2006, ca era începuta urmarirea penala, aceasta dispunându-se de abia la data de 21.10.2008, astfel cum s-a aratat mai sus.

Curtea mai retine ca inculpatul a contestat ca ar fi avut o convorbire telefonica cu vreun politist la data de 19.02.2009, astfel cum ar reiesi din procesul verbal încheiat la data de 27.10.2009, aratând totodata ca nu a fost niciodata în Irlanda, astfel ca, în lipsa vreunei alte dovezi a existentei unei asemenea convorbiri telefonice, Curtea va da eficienta principiului in dubio pro reo si va constata, raportat si la aspectele expuse mai sus, ca inculpatul C.R.A. nu a cunoscut ca împotriva sa a fost începuta urmarirea penala, ca s-a dispus trimiterea sa în judecata.

În consecinta, Curtea constata ca inculpatul C.R.A. nu a avut cunostinta de existenta dosarului nr. 1611/212/2010 al Judecatoriei Constanta, în care a fost judecat pentru infractiunile care fac obiectul prezentei cauze, dosar în care inculpatul a fost citat la vechiul sau domiciliu din Mun. Constanta (unde nu mai locuia din 2006, astfel cum s-a aratat mai sus) si prin afisare la usa consiliului local si la usa instantei.

Fiind stabilit în Anglia din anul 2006, si neavând cunostinta de faptul ca s-a dispus începerea urmarii penale la data 21.10.2008, iar ulterior, prin rechizitoriul întocmit la data de 11.01.2010, s-a dispus trimiterea sa în judecata, inculpatul nu a fost în masura sa aduca la cunostinta organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata schimbarea adresei sale, respectiv resedinta sa din Anglia.

În consecinta, Curtea retine ca inculpatul C.R.A. nu a fost legal citat în cursul cercetarii judecatoresti în fata instantei de fond, acesta fiind stabilit în Anglia din anul 2006, data la care nu era începuta urmarirea penala pentru infractiunile pentru care a fost trimis în judecata în prezenta cauza, astfel ca nu se poate retine ca inculpatul s-a sustras urmaririi penale sau cercetarii judecatoresti, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.21 cod procedura penala.

Fata de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.”c” cu ref. la art. 3859 pct.21 cod procedura penala, Curtea va admite recursurile penale declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si inculpatul C.R.A. împotriva sentintei penale nr.17 din data de 7 ianuarie 2011, pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul penal nr.1611/212/2010, hotarâre pe care o va casa si va dispune rejudecarea de catre Judecatoria Constanta.

Fata de aceasta solutie, Curtea constata ca nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, urmând ca acestea sa fie avute în vedere cu ocazia rejudecarii.

Având în vedere durata acestui proces, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal potrivit art.136 alin.1 cod procedura penala, respectiv solutionarea cu celeritate a cauzei, Curtea va mentine masura preventiva a obligarii inculpatului de a nu parasi tara prev. de art.145¹ cod procedura penala, dispusa de catre instanta de fond.