– art. 21 alin. 4 lit. m) din Legea nr. 571/2003
– art. 145 alin. 2 si art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003
– pct. 48 din H.G. nr. 44/2004
Instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 21 alin. 4 lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile art. 145 alin. 2 si art. 155 alin. 5 din acelasi cod si ale pct. 48 din HG nr. 44/2004 – norme de aplicare la art. 21 alin. 4 din Codul fiscal, retinând din verificarea continutului celor 13 facturi emise de prestatorul de servicii SC D. & C. SRL si neacceptate la deducere de catre organul fiscal, ca acestea cuprind informatiile prevazute de art.155 alin.5 din Legea nr.571/2003, aceasta fiind si opinia consultantului fiscal M. C. V., care a efectuat expertiza fiscala încuviintata în cauza.
Raportat la faptul ca facturile au fost emise în baza contractului de prestari servicii nr. xx/03.10.2011, reclamanta prezentând acte justificative pentru efectuarea lucrarilor de constructii si proces verbal de receptie partiala, contrar pozitiei exprimate de organul fiscal, instanta a considerat ca în speta sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 21 alin. 4 lit. m) din Codul fiscal, respectiv a pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru deductibilitatea cheltuielilor pentru serviciile facturate de prestatorul SC D. & C. SRL, respectiv serviciile au fost efectiv prestate, executate în baza unui contract încheiat între parti iar justificarea realizarii efective a investitiei s-a efectuat prin încheierea unui proces verbal de receptie.
Institutia recurenta nu recunoaste deductibilitatea fiscala a lucrarilor efectuate pentru societatea intimata de catre SC D. & C. SRL, apreciind ca aceasta a efectuat lucrarile cu subantreprenori, iar o parte din materialele utilizate la lucrare au fost achizitionate de prestator cu borderou de achizitie de la persoane fizice, respectiv de la administratorul societatii în cauza.
Totodata, organul fiscal considera ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile respective, raportat la faptul ca SC D. & C. SRL nu are utilaje pentru efectuarea lucrarilor, personal specializat pentru efectuarea acestora si nici contracte încheiate cu alte societati pentru prestarea lucrarilor.
Referitor la acest aspect, în ceea ce priveste realitatea investitiei si necesitatea efectuarii cheltuielilor în interesul activitatii reclamantei, apreciata de organul fiscal ca fiind nedovedita de reclamanta, judecatorul fondului a retinut corect, pe de o parte, ca din analiza raportului de inspectie fiscala nu rezulta ca echipa de inspectie fiscala ar fi facut verificari la fata locului si ca, pe de alta parte, consultantul fiscal, deplasându-se la punctul de lucru al reclamantei din S. M., str. L. B. nr.xxx, a constatat efectuarea de lucrari de modificare si modernizare a unui spatiu industrial achizitionat în 2011, utilizat drept depozit de anvelope cu vânzare si atelier de montat si echilibrat roti, ceea ce corespunde obiectului de activitate al societatii reclamante.
Instanta de recurs a retinut si ca legislatia fiscala prevede posibilitatea efectuarii unei lucrari cu subantreprenori si a achizitiei de materiale de la persoane fizice, acest lucru neinfluentând dreptul de deducere la TVA si la impozit pe profit la beneficiarul investitiei.
Referitor la taxa pe valoarea adaugata aferenta serviciilor sus mentionate, este justificata aprecierea judecatorului fondului în sensul ca reclamanta îndeplineste conditiile pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta facturilor în valoare totala de 64.990 lei, întrucât achizitiile sunt destinate unor operatiuni taxabile, societatea detinând facturi emise de o persoana impozabila, conditie ceruta de art.146 alin.1 din Legea nr.571/2003, iar facturile sunt conforme art.155 din Legea nr.571/2003.
Este, astfel, nejustificata sustinerea recurentei potrivit careia simpla existenta a unor facturi de achizitie înregistrate în contabilitate de SC M. SRL nu probeaza ca aceste facturi au fost utilizate în folosul operatiunilor taxabile, având în vedere faptul ca reclamantei, în calitate de beneficiar, nu îi pot fi imputate nereguli constatate în activitatea prestatorului, decât în situatia în care organul fiscal ar fi dovedit ca reclamanta a cunoscut sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta ca operatiunea pentru care solicita dreptul de deducere era implicata într o frauda fiscala privind taxa pe valoarea adaugata, în acest sens fiind jurisprudenta C.J.C.E prin statuarile în cauza C-285/11, cauzele conexate C- 80/11 si C- 142/11.
Decizia nr. 2182/CA/15.06.2015 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II – a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar nr. 7/83/CA/2014 – R
Prin Sentinta nr. 2/CA din 06.01.2015 pronuntata de Tribunalul Satu Mare s-a admis actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. M. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C. N.
S-a anulat Decizia nr. xxx/12.12.2013 emisa de pârâta privind solutionarea contestatiei formulata de reclamanta, admitându-se contestatia si, în consecinta:
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. F-SM xxx/30.04.2013 emisa de D.G.F.P. Satu Mare în baza Raportului de inspectie fiscala nr. F-SM xxx/30.04.2013, privitor la obligatiile fiscale reprezentând: taxa pe valoarea adaugata în suma de 12.579 lei, majorari de întârziere aferente TVA în suma de 2.310 lei, penalitati de întârziere aferente TVA în suma de 1.887 lei, impozit pe profit în suma de 8.386 lei, majorari de întârziere aferente impozitului pe profit în suma de 1.540 lei si penalitati de întârziere aferente impozitului pe profit în suma de 1.258 lei.
S-a luat act de renuntarea la judecata cererii de suspendare a executarii Deciziei de impunere nr. F-SM xxx/30.04.2013.
A fost obligata pârâta sa plateasca reclamantei suma de 3.098 lei, cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotarâri, în termen, a formulat recurs pârâta DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C. N. prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei recurate si, în rejudecare, respingerea actiunii petentei ca neîntemeiata.
În motivare, arata ca hotarârea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a normelor de drept material, solutia data întemeindu-se pe motive straine de natura pricinii, raportate la dispozitiile legale prevazute de art. 488 pct. 6 si 8 din noul Cod de procedura civila, pentru urmatoarele considerente:
În cuprinsul Sentintei nr. 2/2015/CA pronuntata în data de 06.01.2015 de Tribunalul S. M. în dosar nr. xxx/12.12.2013, nu sunt prezentate argumente sau documente care sa combata situatia de fapt constatata de organele de inspectie fiscala prin Raportul de inspectie fiscala xxx/30.04.2013, Decizia de impunere nr. xxx/30.04.2013 si Decizia nr. xxx/12.12.2013 emisa de D.G.R.F.P. C. N. privind modul de solutionare a contestatiei formulata de petenta.
În urma analizei actelor existente la dosarul cauzei, rezulta ca, potrivit verificarilor efectuate la SC M. SRL S. M. prin Raportul de inspectie fiscala nr. F-SM xxx/30.04.2013, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere contestata, organele de inspectie fiscala au constatat ca societatea a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 27.960 lei reprezentând:
-12.579 lei – taxa pe valoarea adaugata
-2.310 lei – majorari de întârziere aferente taxei pe valoarea adaugata -1.887 lei – penalitati de întârziere aferente taxei pe valoarea adaugata
-8.396 lei – impozit pe profit
-1.540 tei majorari de întârziere aferente impozitului pe profit – 1.258 lei penalitati de întârziere aferente impozitului pe profit
Or, din continutul documentelor existente la dosarul cauzei, arata recurenta, se retine ca agentul economic a înregistrat în contabilitate un numar de 13 facturi fiscale în suma de 52.411 lei reprezentând achizitii de materiale si de prestari servicii de la S.C. D. C. S.R.L., pentru care nu s-au putut prezenta organelor de control documente primare justificative care sa ateste prestarea serviciului în folosul S.C. M. S.R.L., astfel ca prin înregistrarea în evidenta contabila a acestor documente fiscale, societatea a procedat la diminuarea profitului impozabil si a TVA aferente perioadei verificate cu consecinta diminuarii obligatiilor fiscale datorate bugetului de stat, la sursa impozit pe profit si taxa pe valoarea adaugata precizate mai sus.
Considerentele pentru care organele de inspectie fiscala i-au stabilit ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile mentionate mai sus, sunt si cele referitoare la faptul ca societatea SC D. C. SRL nu are utilaje pentru efectuarea lucrarilor, personal specializat pentru efectuarea acestora si nici contracte încheiate cu alte societati pentru prestarea lucrarilor.
Procedând la investigarea fiscala a actelor si faptelor în legatura cu tranzactiile cuprinse în facturile de achizitii si pentru identificarea furnizorului s-au constatat urmatoarele:
– societatea SC D. C. SRL nu functioneaza la sediul social din S. M. str. T. nr. xx, bl. xx, ap. xx, fapt confirmat si de administratoarea societatii, d-na P. M.D. care domiciliaza la aceeasi adresa.
– N. A.I., în calitate de contabil al societatii a înregistrat în contabilitate „borderouri de achizitii de la persoane fizice” în care la rubrica furnizor era trecut numele administratorului societatii, dl. M. J.
Fata de cele retinute în cuprinsul Sentintei civile nr.2/2015/CA pronuntata în data de 06.01.2015 de Tribunalul S. M. în dosar nr. 7/83/2014, se retine ca deductibilitatea fiscala a cheltuielilor cu serviciile trebuie justificata nu numai prin contracte, facturi si situatii de lucrari, acestea constituind premise necesare în analiza deductibilitatii unor asemenea cheltuieli, dar nu si suficiente, întrucât serviciile trebuie efectiv prestate, iar efectivitatea prestarii sa fie dovedita cu documentatia corespunzatoare fiecarui tip de serviciu în parte.
Conditiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a deduce cheltuielile cu serviciile sunt expres prevazute la articolele de lege, respectiv existenta contractelor si prestarea efectiva a serviciilor, contribuabilul având obligatia de a proba necesitatea efectuarii respectivelor cheltuieli prin specificul activitatilor desfasurate.
Având în vedere prevederile legale, documentele pe care societatea le-a prezentat, s-a retinut ca încadrarea cheltuielilor la art. 21 alin.4 lit. m) din Codul fiscal, s-a facut de organele de inspectie fiscala tinând cont de obiectul contractelor încheiate de cele doua parti si documentele prezentate.
Simpla existenta a unor facturi de achizitie înregistrate în contabilitate de S.C. M. S.R.L. nu probeaza ca aceste achizitii au fost utilizate în folosul operatiunilor taxabile, cu atât mai mult cu cât emitenta a fost în imposibilitatea de a efectua lucrarile asa cum s-a demonstrat în Raportul de inspectie fiscala nr. F-SM xxx/30.04.2013.
Organele de inspectie fiscala si-au întemeiat constatarile si au stabilit ca S.C. M. S.R.L. nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA pentru achizitiile efectuate întrucât lucrarile de constructii în cauza care au facut obiectul facturilor emise de furnizorul petentei nu au fost executate de catre acesta asa cum s-a demonstrat în RIF, iar contestatara eronat a declarat ca serviciile achizitionate de la D. C. au fost utilizate pentru constructii la un spatiu industrial.
Sustine recurenta, astfel, ca rezulta ca serviciile care au fost înregistrate ca achizitionate nu provin de la operatori economici reali, ci din economia subterana, nefiind supuse în veriga comerciala anterioara impozitarii legale (impozit pe profit si taxa pe valoare adaugata), aceste tranzactii având drept consecinta diminuarea datoriei fiscale catre bugetul de stat la beneficiar, în speta S.C. M. S.R.L.
Actele contestate sunt motivate în fapt si în drept si prezinta situatia de fapt retinuta de organele fiscale, astfel ca nu exista motive de anulare a acestora, din punct de vedere procedural.
Totodata, reiterând cele aratate pe fondul cauzei, mai precizeaza urmatoarele:
La societate nu a fost întocmita sesizare penala conform Legii nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.
Având în vedere cercetarile efectuate în dosar 58/P/2012, privind S.C. D. C. S.R.L., Procesul verbal nr. xx.xxx/30.04.2013 a fost înaintat la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism, Biroul S. M. cu adresa nr. xx.xxx/15.05.2013.
Ulterior încheierii R.I.F. administratorul societatii a contestat masurile stabilite prezentând anexat contestatiei documente ce ar justifica efectuarea lucrarilor, respectiv situatii cu cantitatile de lucrari, consumurile de resurse materiale, costurile cu mâna de lucru, consumurile de ore de functionare a utilajelor de constructii si a cantitatilor de lucrari pe care este aplicata stampila PLAN CAD EXPERT SERVICII S.R.L
A mai fost atasat un Proces verbal de receptie a lucrarilor efectuate la punctul de lucru situat pe str. L. B., nr. xxx.
Documentele în cauza nu au fost prezentate cu ocazia controlului, fiind întocmite ulterior.
Referitor la documentele de mai sus precizeaza urmatoarele: 1. Situatia privind cantitatile de lucrari cu toate ca poarta înscrisa denumirea executant nu este semnata de catre acesta, aceasta neavând niciun nr. de înregistrare.
În vederea clarificarii aspectelor de mai sus cu adresa nr. xxx.xxx/03.07.2013 s-au solicitat explicatii conform O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, de la administratorul S.C. P. E. S. S.R.L, d-l. D. V., privind lucrarea ce s-ar fi executat pentru S.C.M. S.R.L.
Din explicatiile date de D. V., administrator la S.C. P. E. S. S.R.L, arata recurenta ca rezulta urmatoarele:
La solicitarea lui B. I., o cunostinta din copilarie, care are o societate de vulcanizare si vânzari cauciucuri pe str. L. B., a întocmit un deviz estimativ cu niste cantitati de lucrari pentru punctul de lucru de pe str. L. B. unde este un depozit.
Situatiile privind cantitatile de lucrari efectuate nu au la baza un proiect de executie, nu au fost întocmite contracte sau comanda, situatia cu cantitatile de lucrari fiind întocmite în luna iunie 2013.
Nu a întocmit nici o comanda sau contract, nici factura si nici nu a încasat nici o suma de bani, considerând lucrarea efectuata din prietenie.
Nu i s-a prezentat nici un proiect, nu are cunostinta daca lucrarile au fost executate si de catre cine, devizul fiind întocmit pentru estimare.
Nu a considerat ca o activitate comerciala întocmirea acelui deviz, doar ca un ajutor prietenesc la rugamintea acestuia.
Situatia cu cantitatile de lucrari a fost efectuata pe baza facturilor înregistrate în contabilitatea S.C. M. S.R.L. ce ar fi fost emise de S.C. D. C. S.R.L.
Având în vedere cele de mai sus, situatia privind cantitatile de lucrari ce ar atesta rezultatele operatiunilor efectuate, nu are la baza elemente reale fiind întocmite doar pentru justificarea operatiunilor înregistrate în contabilitate, ce ar fi fost efectuate de S.C. D. C. S.R.L. ulterior întocmirii Raportului de inspectie fiscala.
În ce priveste Procesul verbal de receptie partiala a lucrarilor, nu respecta metodologia întocmirii proceselor verbale de receptie, fiind semnat în mod unilateral de catre B. R.M., administrator în 31.12.2011 fara sa poarte semnatura executantului.
Receptia lucrarilor a mai fost confirmata si de B. I., director si K. I., director vânzari.
În concluzie documentele prezentate nu au la baza elemente reale fiind întocmite ulterior pentru lucrarile ce ar fi fost executate de S.C. D. C. S.R.L.
Din verificarile efectuate s-a constatat ca în luna decembrie 2011 societatea a înregistrat în evidenta contabila pe cheltuieli un nr. de 13 facturi fiscale reprezentând prestari servicii de la S.C. D. C. S.R.L., valoarea totala a celor 13 facturi fiind 64.990 lei, din care 52.411 lei suma de baza cu T.V.A. aferenta de 12.579 lei.
Face precizarea ca la S.C. D. C. S.R.L. a fost efectuata o actiune de inspectie fiscala, fiind încheiat Procesul verbal nr. xx.xxx/27.03.2013 din care rezulta ca pentru facturile emise reprezentând materiale de constructii (fier beton) sau prestari de servicii în constructii nu au fost înregistrate intrari de la furnizori.
De asemenea, nu are utilaje pentru efectuarea lucrarilor si personal specializat pentru efectuarea acestora si nici contracte încheiate cu alte societati pentru prestarea acestora.
N. A.I. în calitate de contabila a înregistrat în contabilitate „borderouri de achizitii de la persoane fizice” în care s-a trecut la furnizor M. J., administratorul societatii.
Procesul verbal a fost înaintat la Parchetul de pe lânga Tribunalul S.M. împreuna cu Sesizarea penala nr. xx.xxx/12.04.2013 cu adresa nr. xxxxx/15.04.2013.
Mentioneaza ca societatea nu a prezentat contracte, proiect sau devize de lucrari, procese verbale de receptie pentru lucrarile prestate.
De asemenea, societatea nu functioneaza la sediul social din S. M., str. T., nr. xx, bl. xx, ap. xx, fapt confirmat de administratoarea societatii P. M.D. care domiciliaza la aceeasi adresa.
Actele contabile nu au fost gasite, contabila societatii mentionând faptul ca le-ar fi predat lui M. J., care nu a putut fi gasit întrucât acesta nu domiciliaza la adresa din actul de identitate, respectiv în S. M., str. L. B., nr. xxx, fapt confirmat de proprietarul locuintei D. G.
În concluzie, pentru produsele facturate S.C. D. C. S.R.L. nu a fost identificata o provenienta legala nici în ce priveste provenienta lor pe baza de facturi de intrare si respectiv ca suma de bani achitata.
Din verificarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale s-a constatat ca S.C. M. S.R.L. nu detine situatii de lucrari, devize de lucrari, procese verbale de receptie, fiind prezentat doar un contract de prestari servicii nr. xx din 03.10.2011 încheiat cu S.C. D. C. S.R.L., reprezentata de M.J.
Apreciaza recurenta ca prin cele de mai sus au fost încalcate prevederile urmatoarelor acte normative:
La impozitul pe profit:
– ART. 21, alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare care prevede urmatoarele:
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestarii acestora în scopul activitatilor desfasurate si pentru care nu sunt încheiate contracte.
– pct. 48 din H.G. 44/2004, norme la art. 21, alin. (4) din Codul fiscal „Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii trebuie sa se îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
– serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate în baza unui contract încheiat între parti sau în baza oricarei forme contractuale prevazute de lege; justificarea prestarii efective a serviciilor se efectueaza prin: situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare;
– contribuabilul trebuie sa dovedeasca necesitatea efectuarii cheltuielilor prin specificul activitatilor desfasurate.”
Astfel, societatea, la data de 31.12.2011, a diminuat nejustificat baza impozabila cu cheltuieli nedeductibile fiscal în suma de 52.411 lei, motiv pentru care datoreaza impozit pe profit suplimentar în suma de 8.386 lei (52.411 lei x16% = 8.386 lei).
Pentru nevirarea la scadenta în baza art. 119 si art. 120, alin. (7) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, pentru impozitul pe profit suplimentar în suma totala de 8.386 lei societatea datoreaza majorari de întârziere calculate pâna la data de 30.04.2013 în suma de 1.540 lei, astfel: ( 8.386 x 459 zile x 0,04 % = 1.540 lei).
Pentru neplata la termen a obligatiilor la bugetul consolidat al statului au fost calculate conform art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, penalitati de întârziere în valoare de 1.258 lei astfel: (8.386 lei X 15 % = 1.258 lei).
La taxa pe valoarea adaugata.
Pentru facturile emise reprezentând materiale de constructii (fier beton de diferite dimensiuni), sau prestari de servicii în constructii nu au fost înregistrate intrari de la furnizori, care sa dea dreptul de deducere a T.V.A. în valoare de 12.579 lei.
De asemenea, societatea furnizoare S.C. D. C. S.R.L. nu are utilaje pentru efectuarea lucrarilor si personal specializat pentru efectuarea acestora si nici contracte încheiate cu alte societati pentru prestarea acestora.
Având în vedere cele de mai sus nu se accepta la deducere T.V.A. aferenta celor 13 facturi în valoare de 12.579 lei, nefiind respectate prevederile art. 146, alin. 1, lit. a), iar facturile întocmite nu respecta prevederile art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru nevirarea la scadenta în baza art. 119 si art. 120, alin. (7) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, aferent T.V.A. neacceptata la deducere aferenta facturilor emise de S.C. D. C. S.R.L. în valoare de 12.579 lei societatea datoreaza majorari de întârziere calculate pâna la data de 30.04.2013 în suma de 2.310 lei, astfel: ( 12.579 x 459 zile x 0,04 % = 2.310 lei).
Pentru neplata la termen a obligatiilor la bugetul consolidat al statului au fost calculate conform art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, penalitati de întârziere în valoare de 1.887 lei, astfel: (12.579 lei X 15 % = 1.887 lei).
Referitor la raspunsurile date în expertiza precizeaza urmatoarele:
– la întrebarea nr. 1 expertul raspunde ca au fost îndeplinite formal prevederile art. 155, alin. 5 din Codul fiscal, fara sa se refere la realitatea operatiunilor, respectiv daca acestea au fost efectiv efectuate sau nu, nu justifica dreptul de deducere a T.V.A.
– la pct. 2 din expertiza, expertul mentioneaza ca societatea detine documentele prevazute la pct. 48 din H.G. 44/2004, respectiv contract de prestari servicii si Proces verbal de receptie a lucrarilor, acte ce au fost prezentate expertului.
La pct. 48 din H.G. 44/2004 care este citat de expert, se precizeaza ca pentru deducerea cheltuielilor cu prestarile de servicii trebuie sa fie îndeplinite cumulativ conditiile:
-serviciile sa fie efectiv prestate;
-sa fie efectuate în baza unui contract, iar justificarea prestarilor se face prin: situatii de lucrari; procese verbale de receptie; rapoarte de lucru; studii de fezabilitate; orice alte documente corespunzatoare. Din mentiunea expertului rezulta ca nu a gasit situatii de lucrari sau rapoarte de lucru.
Prin urmare, arata recurenta, nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile prevazute de pct. 48 din H.G. 44/2004, iar mentiunea expertului ca sunt îndeplinite conditiile de deductibilitate cerute la pct. 48 din H.G. 44/2004, nu este reala.
La finalizarea inspectiei fiscale s-a mentionat ca societatea a prezentat doar facturi emise în numele S.C. D. & C. S.R.L., iar dupa încheierea contractului contestând masurile stabilite, a prezentat si alte documente suplimentare pentru a justifica deductibilitatea, documente fictive asa cum se mentioneaza detaliat la pct. 1 din referat.
În ce priveste afirmatiile expertului la pct. 3, 4 si 5 nu se încadreaza în prevederile legale în domeniu, fiind simple speculatii.
La pct. 6 s-a pus întrebarea daca expertul apreciaza ca lucrarile sunt necesare pentru desfasurarea obiectului de activitate a societatii.
Aceasta întrebare nu este în competenta consultantului fiscal iar concluzia acestuia ca investitia efectuata este justificata în totalitate prin actele conforme cu legislatia fiscala, cât si prin destinatia sa, nu are nici o sustinere în drept si în fapt.
Chiar daca lucrarile sunt necesare, acestea nu dau drept de deducere a T.V.A. decât prin respectarea conditiilor prevazute în cadrul fiscal, fapt ce nu s-a realizat. S.C. D. & C. S.R.L. are ca asociat si administrator pe M. I. care a preluat mai multe societati comerciale în numele carora au fost emise facturi pentru justificarea deducerii de T.V.A. la diferite societati comerciale. Nu a avut oameni angajati care sa fi putut realiza volumul lucrarilor facturate si nici o societate nu a declarat livrari de bunuri catre aceasta, care sa justifice provenienta produselor facturate de societate.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 20 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, actualizata, raportat la dispozitiile art. 488 pct. 6 si 8 din noul Cod de procedura civila, dispozitiile legale la care s-a facut referire în cererea de recurs, art. 10 si art. 11 alin. 3 din HG 520/2013 cât si dispozitiile Ordinului Presedintelui A.N.A.F. nr. 1500/01.08.2013.
Intimata reclamanta SC M. SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii atacate, în motivare aratând urmatoarele:
De fapt, D.G.R.F.P. C.-N. – AJ.F.P. S.M. nu recunoaste deductibilitatea fiscala a achizitiilor efectuate de societatea intimatei reclamante de la S.C. D. C. S.R.L., constând în lucrari de prestari servicii constructii prin care s-a modificat un spatiu cumparat de societatea intimata pentru a desfasura activitati de depozitare, echilibrare si montare de anvelope. Lucrarile în cauza au fost facturate societatii intimate cu 13 facturi în luna decembrie 2011, având o valoare totala de 64.990 lei, din care taxa pe valoare adaugata este în suma de 12.579 lei. Motivul nerecunoasterii, sustine intimata, este faptul ca S.C. D. C. S.R.L. a efectuat lucrarile cu subantreprenori, iar o parte din materialele utilizate la lucrare de catre S.C. D. C. S.R.L au fost achizitionate cu borderou de achizitie de la persoane fizice, respectiv de la domnul M. I. administratorul societatii în cauza. Apreciaza ca aceasta constatare reprezinta un abuz, legislatia fiscala prevazând o asemenea posibilitate. Faptul ca o societate antreprenoare lucreaza cu subantreprenori si cu materiale achizitionate de la persoane fizice nu influenteaza dreptul de deducere la T.V.A. si la impozit pe profit la beneficiarul lucrarilor în cauza, adica la societatea intimata.
Mai arata ca D.G.R.F.P. C.-N.- AJ.F.P. S. M. sustine ca societatea intimata nu îndeplineste conditiile de deductibilitate pentru lucrarile în cauza pe motivul nerespectarii art. 21 alin. 4 litera m) din Codul fiscal, respectiv a punctului 48 din H.G. 44/2004 norme la art. 21 din Codul fiscal, mai concret ca nu detine situatii de lucrari, devize si procese verbale de receptie pentru lucrarile în cauza.
În Raportul de Inspectie Fiscala se mai sustine ca facturile nu contin toate elementele cerute de art. 155 alin. 5 litera h) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, mai concret lipseste denumirea si cantitatea bunului livrat din factura. Iar, nerespectarea conditiilor cerute de art. 155 aliniat 5 are ca si efect neexercitarea dreptului de deducere al T.V.A. – ului conform art. 146 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Apreciaza intimata ca aceste afirmatii nu sunt în concordanta cu realitatea, din actele justificative existente în evidenta societatii sale rezultând fara putinta de tagada realitatea investitiei, aceste acte justificative fiind:
– contract pentru efectuarea lucrarii;
-act justificativ pentru efectuarea lucrarilor de constructii semnat de beneficiar si executant pentru fiecare factura;
-proces verbal de receptie partiala a lucrarii semnata de beneficiar;
-facturi fiscale.
La data controlului, societatea intimata desfasoara activitati de montat anvelope, echilibrat roti si vânzare de anvelope în spatiul în care s-au efectuat lucrarile de modernizare, cladirea fiind vazuta si de consilierii fiscali care au efectuat controlul.
Referitor la situatiile cu cantitatile de lucrari, consumurile de resurse materiale, costuri cu mâna de lucru pe care este aplicata stampila de la S.C. P. E. S. S.R.L., într-adevar, societatea intimata a solicitat de la S.C. P. E. S. S.R.L. un postcalcul pentru lucrarile în cauza, pentru a se convinge pe sine si în primul rând organele de control de realitatea cantitativa si valorica a lucrarilor, în urma semnelor de întrebare puse de organele de control, dar acest postcalcul a avut doar rol de parere independenta a unui expert în domeniu, si nu de act justificativ pentru efectuarea lucrarilor, sustine intimata.
Actele justificative pentru efectuarea lucrarilor sunt: Act justificativ pentru efectuarea lucrarilor de constructii semnat de beneficiar si executant pentru fiecare factura, Proces verbal de receptie partiala a lucrarii semnata de beneficiar si facturile fiscale, depuse la dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile legale la care s-a facut referire în cuprinsul întâmpinarii.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta D.G.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. BIHOR ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 21 alin. 4 lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile art. 145 alin. 2 si art. 155 alin. 5 din acelasi cod si ale pct. 48 din HG nr. 44/2004 – norme de aplicare la art. 21 alin. 4 din Codul fiscal, retinând din verificarea continutului celor 13 facturi emise de prestatorul de servicii SC D. & C. SRL si neacceptate la deducere de catre organul fiscal, ca acestea cuprind informatiile prevazute de art.155 alin.5 din Legea nr.571/2003, aceasta fiind si opinia consultantului fiscal M. C. V., care a efectuat expertiza fiscala încuviintata în cauza.
Raportat la faptul ca facturile au fost emise în baza contractului de prestari servicii nr. xx/03.10.2011, reclamanta prezentând acte justificative pentru efectuarea lucrarilor de constructii si proces verbal de receptie partiala, contrar pozitiei exprimate de organul fiscal, instanta a considerat ca în speta sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 21 alin. 4 lit. m) din Codul fiscal, respectiv a pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru deductibilitatea cheltuielilor pentru serviciile facturate de prestatorul SC D. & C. SRL, respectiv serviciile au fost efectiv prestate, executate în baza unui contract încheiat între parti iar justificarea realizarii efective a investitiei s-a efectuat prin încheierea unui proces verbal de receptie.
Institutia recurenta nu recunoaste deductibilitatea fiscala a lucrarilor efectuate pentru societatea intimata de catre SC D. & C. SRL, apreciind ca aceasta a efectuat lucrarile cu subantreprenori, iar o parte din materialele utilizate la lucrare au fost achizitionate de prestator cu borderou de achizitie de la persoane fizice, respectiv de la administratorul societatii în cauza.
Totodata, organul fiscal considera ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile respective, raportat la faptul ca SC D. & C. SRL nu are utilaje pentru efectuarea lucrarilor, personal specializat pentru efectuarea acestora si nici contracte încheiate cu alte societati pentru prestarea lucrarilor.
Referitor la acest aspect, în ceea ce priveste realitatea investitiei si necesitatea efectuarii cheltuielilor în interesul activitatii reclamantei, apreciata de organul fiscal ca fiind nedovedita de reclamanta, judecatorul fondului a retinut corect, pe de o parte, ca din analiza raportului de inspectie fiscala nu rezulta ca echipa de inspectie fiscala ar fi facut verificari la fata locului si ca, pe de alta parte, consultantul fiscal, deplasându-se la punctul de lucru al reclamantei din S. M., str. L. B. nr.xxx, a constatat efectuarea de lucrari de modificare si modernizare a unui spatiu industrial achizitionat în 2011, utilizat drept depozit de anvelope cu vânzare si atelier de montat si echilibrat roti, ceea ce corespunde obiectului de activitate al societatii reclamante.
Instanta de recurs a retinut si ca legislatia fiscala prevede posibilitatea efectuarii unei lucrari cu subantreprenori si a achizitiei de materiale de la persoane fizice, acest lucru neinfluentând dreptul de deducere la TVA si la impozit pe profit la beneficiarul investitiei.
Referitor la taxa pe valoarea adaugata aferenta serviciilor sus mentionate, este justificata aprecierea judecatorului fondului în sensul ca reclamanta îndeplineste conditiile pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta facturilor în valoare totala de 64.990 lei, întrucât achizitiile sunt destinate unor operatiuni taxabile, societatea detinând facturi emise de o persoana impozabila, conditie ceruta de art.146 alin.1 din Legea nr.571/2003, iar facturile sunt conforme art.155 din Legea nr.571/2003.
Este, astfel, nejustificata sustinerea recurentei potrivit careia simpla existenta a unor facturi de achizitie înregistrate în contabilitate de SC M. SRL nu probeaza ca aceste facturi au fost utilizate în folosul operatiunilor taxabile, având în vedere faptul ca reclamantei, în calitate de beneficiar, nu îi pot fi imputate nereguli constatate în activitatea prestatorului, decât în situatia în care organul fiscal ar fi dovedit ca reclamanta a cunoscut sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta ca operatiunea pentru care solicita dreptul de deducere era implicata într o frauda fiscala privind taxa pe valoarea adaugata, în acest sens fiind jurisprudenta C.J.C.E prin statuarile în cauza C-285/11, cauzele conexate C- 80/11 si C- 142/11.
În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 21 alin. 4 lit. m, art. 145 alin. 2 si art. 155 alin. 5 din Codul fiscal si ale pct. 48 din HG nr. 44/2004 – norme de aplicare la art. 21 alin. 4 din Codul fiscal, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. B., fara cheltuieli de judecata în recurs.
