: Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 29 mai 2012, înregistrată sub nr. 451/39/2012, (…)a arătat că înţelege să conteste decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Suceava la 8 mai 2012 în dosarul nr. 329/39/2012, solicitând anularea acesteia şi rejudecarea recursului declarat în dosarul nr. 12603/86/2010, care a fost greşit anulat ca netimbrat, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 320 alin. 3, art. 282-298, art. 299-316 şi art. 317-321 Cod procedură civilă şi a precizat că va dezvolta motivele printr-un memoriu separat, după redactarea deciziei contestate.
Ulterior, prin memoriul înregistrat la instanţă la data de 11.09.2012, ataşat dosarului (filele 39-41), partea a precizat că înţelege să conteste deciziile nr. 1002/03.04.2012, pronunţată în dosarul nr. 12603/86/2012 şi nr. 1307/08.05.2012, pronunţată în dosarul nr. 329/39/2012, invocând dispoziţiile sus-menţionate din Codul de procedură civilă, art. 6 CEDO, Legea nr. 146/1997, actualizată şi Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
În motivarea contestaţiei a arătat, în esenţă, că a timbrat recursul conform dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, cu taxă judiciară de timbru de 10 lei şi timbru judiciar de 0,50 lei; că instanţa de recurs nu i-a pus în vedere obligaţia de a achita o diferenţă taxă de timbru, neprimind citaţie cu o astfel de menţiune şi cu termenul fixat, conform dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din CEDO nu trebuie impuse norme formale, rigide ce trebuiesc respectate pentru introducerea unui nou recurs, care să împiedice accesul justiţiabililor la instanţă.
De asemenea, a arătat că în cauză este dat şi motivul de anulare prevăzut de dispoziţiile art. 318 teza I Cod procedură civilă – greşeală materială, constând în aceea că instanţa de recurs nu a efectuat verificări privind o eventuală eroare de calcul a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, cât şi cel prevăzut de dispoziţia tezei a-II-a a aceluiaşi articol, deoarece instanţa de recurs nu a verificat niciunul din motivele de modificare sau de casare invocate de el.
Contestatorul a subliniat că motivarea cererii formulate este doar parţială, deoarece nu a intrat în posesia considerentelor deciziei civile nr. 1002 din 03.04.2012.
Prezent în instanţă la termenul de judecată din 11.09.2012, contestatorul a precizat că solicită anularea ambelor decizii indicate, nr. 1002/03.04.2012 şi nr. 1307/08.05.2012 ale Curţii de Apel Suceava. Totodată, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, pentru a formula eventuale completări cu privire la obiectul cauzei, deoarece la acea dată a lecturat conţinutul deciziei nr. 1002/03.04.2012.
Pentru termenul de judecată stabilit, 10.10.2012, contestatorul a comunicat instanţei un memoriu intitulat „completare la contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 1002/03.04.2012” (filele 62-66 dosar), prin care a arătat că:
– la termenul de judecată din 03.04.2012 procedura de citare nu era legal îndeplinită cu toate părţile, ci era neîndeplinită cu pârâta-intimată (…). În susţinerea acestui motiv a redat textele art. 48 alin. (1), art. 85-100, art. 105 alin. (2), art. 106 alin. (2), art. 107, art. 108 alin. (1), art. 108 alin. (2) Cod procedură civilă şi a invocat dispoziţiile art. 317 alin. (1) Cod procedură civilă;
– dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, printr-un viciu de procedură al poştei locale din Bucureşti, nu a cunoscut data deschiderii dosarului de recurs la Curtea de Apel Suceava şi cuantumul taxei de timbru stabilite, fără a putea să-şi exercite dreptul la apărare. A achitat încă din 5 martie 2012 taxa de timbru, calculată de el, şi a înaintat-o la dosarul cauzei încă din 12 martie 2012. Căutând pe site-ul Curţii de Apel Suceava, a aflat că recursul se judecase la 03.04.2012.
Aşadar, judecata s-a făcut în lipsa sa fortuită, din motive mai presus de voinţa sa, deoarece avea tot interesul să achite eventuala diferenţă de taxă timbru, pentru ca recursul să se judece pe fond;
– instanţa de recurs a dat dovadă de un formalism excesiv, neluând în considerare, din eroare, faptul că el a achitat integral timbrul judiciar mobil, iar taxa judiciară de timbru într-un cuantum mai mic, fără a-i solicita să o completeze;
– instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 306 alin. (2), pronunţându-se asupra unei excepţii de procedură, fără să o fi pus în dezbaterea părţilor, încălcând şi dispoziţiile art. 136, 115, 132 şi art. 162 Cod procedură civilă, deoarece nu i-a comunicat întâmpinarea depusă pentru termenul din 03.04.2012 de intimatul (…) şi nu i-a solicitat acestuia copii în acest scop, primind la dosar respectivul înscris transmis prin fax.
În fine, contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În vederea soluţionării cauzei, la prezentul dosar au fost ataşate dosarele în care s-au pronunţat deciziile contestate, respectiv: dosarul nr. 329/39/2012 şi dosarul nr. 12603/86/2010, dosare care, la rândul lor, au fost anterior ataşate dosarului nr. 452/39/2012 (având ca obiect cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1002/03.04.2012), soluţionat prin decizia civilă nr. 1681/20.06.2012 a acestei instanţe.
Întrucât memoriul contestatorului, depus la dosarul cauzei la 28.06.2012, cuprindea şi o cerere explicită de reexaminare a modului de calcul a cuantumului taxei judiciare de timbru în dosarul de recurs, nr. 12603/86/2010, cerere care, conform dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 se judecă de un alt complet, la termenul din 10.10.2012 s-a dispus detaşarea acesteia şi formarea unui dosar separat.
Examinând contestaţia în raport de lucrările celor două dosare menţionate şi de dispoziţiile art. 317-321 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1002/03.04.2012, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 12603/86/2010 s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de (…) împotriva deciziei civile nr. 274/15.11.2011 a Tribunalului Suceava. Instanţa a reţinut că, deşi recurentului i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru de 91,5 lei şi timbrul judiciar mobil de 0,5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 12 dosar, acesta nu s-a conformat, la dosarul cauzei fiind depusă (fila 26) copia unei facturi pentru suma de 10,5 lei, ce nu poate fi avută în vedere, încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 9 din O.G. nr. 32/1995.
Împotriva acestei decizii, (…) a formulat contestaţie în anulare la data de 18.04.2012, arătând că soluţia de anulare a recursului ca netimbrat este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul dispoziţiilor art. 318 Cod procedură civilă, deoarece instanţa nu a observat actele înaintate de el în termen la dosar, cu care a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina sa.
Prin decizia civilă nr. 1307 din 8 mai 2012, pronunţată în dosarul nr. 329/39/2012, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată contestaţia, reţinând că înscrisul depus în copie la dosarul de recurs (factura nr. MAN 0002771/5.03.2012) a fost analizat de instanţă prin hotărârea atacată, nefiind incidente în speţă dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă.
La 29 mai 2012, (…) a investit această instanţă cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1002/03.04.2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322-328 Cod procedură civilă, prin care arăta că cererea sa de recurs a fost greşit anulată ca netimbrată, deoarece achitase taxa judiciară de timbru de 10 lei şi timbrul judiciar mobil de 0,5 lei şi a trimis prin fax la dosar dovada în acest sens. Ulterior, a aflat prin internet că procesul se judecase, deşi el nu a primit citaţie şi o eventuală încunoştiinţare privind plata unei diferenţe taxă timbru.
Această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1681/20.06.2012, pronunţată în dosarul nr. 452/39/2012 al Curţii de Apel Suceava, cu motivarea că hotărârea ce se cerere a fi revizuită nu este din cele prevăzute de dispoziţiile art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece nu evocă fondul.
La aceeaşi dată, 29.05.2012, (…) a formulat şi contestaţie în anulare, cerere ce formează obiectul prezentei cauze, făcând referiri iniţial la decizia civilă nr. 1307/08.05.2012, apoi şi la decizia civilă nr. 1002/03.04.2012, cum s-a arătat mai sus.
Din analiza motivelor expuse amplu de contestator prin memoriile depuse la dosarul cauzei, Curtea reţine că acestea vizează exclusiv soluţia instanţei de recurs, respectiv decizia civilă nr. 1002/03.04.2012, prin care recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 274/15.11.2011 a Tribunalului Suceava a fost anulat ca netimbrat.
Aceste motive nu pot fi analizate în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, a doua, îndreptată împotriva aceleiaşi decizii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 321 Cod procedură civilă, „nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi”.
În ce priveşte contestaţia formulată împotriva deciziei civile nr. 1307/08.05.2012, pronunţată în prima contestaţie în anulare exercitată de parte, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită din două motive: pe de o parte, pentru că nu au fost supuse analizei Curţii critici care să poată fi încadrate în ipotezele expres prevăzute de dispoziţiile art. 317 Cod procedură civilă (cu referire la această decizie), iar pe de altă parte pentru că dispoziţiile art. 318 alin. (1) Cod procedură civilă vizează doar hotărârile pronunţate în recurs.
