Anulare titlu de proprietate în conditiile în care legalitatea dreptului partilor a fost cenzurat anterior cu ocazia altor judecati. Fondul funciar


DECIZIA CIVILA NR. 179/RC/23.02.2009 (dosar nr. 3399/103/2008)

Prin sentinta civila nr. 2821 din 18.06.2008 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea având ca obiect anulare titlu de proprietate formulata de reclamanta OS în contradictoriu cu pârâtii OV, OE, VD si VM si Comisia Locala Piatra Neamt de aplicare a legii fondului funciar si Comisia Judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Totodata a fost respinsa ca neîntemeiata si exceptia autoritatii de lucru judecat. Reclamanta a fost obligata sa plateasca pârâtilor cheltuieli de judecata în suma de 1714 lei.

În motivare, instanta de fond a retinut ca reclamanta OS a solicitat constatarea nulitatii absoluta a titlurilor de proprietate: nr. 1/3134/20.04.1999 emis pârâtilor OV si OE pentru suprafata de 835mp si, nr. 1/3133/20.04.1999 emis pârâtilor VD si VM pentru suprafata de 560 mp teren, ambele terenuri fiind situate în Piatra Neamt, str. Poiana Teiului, nr. 7.

În anul 1979, acesta a înstrainat imobilul – casa de locuit, de la adresa mentionata mai înainte, numitilor D. G. si L. F. în baza contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 1201/1979, terenul aferent constructiei trecând în proprietatea statului potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar cumparatorilor fiindu-le atribuita doar folosinta acestuia, pe durata existentei constructiei.

Ulterior, în anul 1986, casa de locuit a fost scoasa la licitatie publica în baza unei dispozitii data de instanta, conform sentintei civile nr. 4244/1986, în vederea recuperarii unor despagubiri. Constructia a fost atribuita prin licitatie publica familiilor O. si V., iar terenul, trecut deja în proprietatea statului, le-a fost atribuit în folosinta.

Dupa intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, s-a dat eficienta prevederilor art. 36 alin. 3 din actul normativ mentionat mai înainte, asa încât suprafetele primite în folosinta ca urmare a achizitionarii constructiei prin licitatie publica, au trecut în proprietatea celor doua familii. S-a emis în acest sens, Ordinul nr. 72 din 7.05.1997 de catre Prefectul Judetului Neamt, prin intermediul caruia s-a atribuit initial, în proprietatea pârâtilor O. V. si O. E., suprafata de 318 mp, iar în proprietate pârâtilor V. D. si V. M., suprafata de 282 mp teren, ambele situate în Municipiul Piatra Neamt, str. Poiana Teiului, nr.7.

Întrucât, Ordinul mentionat mai înainte a fost contestat de beneficiarii lui, prin sentinta civila nr. 147 din 9.12.1997 pronuntata de Curtea de Apel Bacau – Sectia Comerciala si Administrativ, în dosarul nr. 1538/1997, a fost admisa în parte actiunea si s-a dispus modificarea acestuia în sensul ca pentru familia O. suprafata de teren constituita ca drept de proprietate a fost majorata de la 318 mp la 835 mp, iar pentru familia V. terenul a fost majorat de la 282 mp la 560mp. Prin aceeasi hotarâre a fost respinsa ca nefondata cererea de interventie formulata de O. S. (reclamanta în cauza de fata) si R. I. M., fiul acesteia.

Împotriva sentintei civile mentionata mai înainte, au declarat recurs cei doi intervenienti, calea de atac fiind respinsa ca nefondata prin decizia civila nr. 2043 din 23.10.1998 de Curtea Suprema de Justitie. În baza solutiei definitiva si irevocabila, pârâtilor O. V. si E. pe de o parte si, V. D. si V. M. pe de alta parte, le-au fost eliberate titlurile de proprietate ce formeaza obiectul litigiului de fata.

Întrucât suprafetele de teren la care erau îndreptatiti pârâtii au fost stabilite printr-o hotarâre intrata în putere de lucru judecat, prima instanta a retinut ca nu mai poate modifica printr-o alta hotarâre situatia de fapt si de drept, asupra careia s-au pronuntat deja definitiv si irevocabil instantele. Mai mult decât atât s-a aratat ca suprafetele în litigiu sunt afectate de constructii – (case de locuit) edificate de pârâti în perfecta legalitate, ori ca acestea sunt strabatute în subteran, de conducte cu apa potabila si menajera, dar si de gaz metan.

Prin sentinta nr. 417/1993 a Judecatoriei Piatra Neamt, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata totala de 1200mp teren, situat pe raza municipiului Piatra Neamt, aceasta hotarâre reprezentând fundamentul titlului de proprietate eliberat în anul 2003.

În baza sentintei civile nr. 1186/2004 ramasa definitiva si irevocabila, Judecatoria Piatra Neamt a respins cererea reclamantei, de modificare a titlului sau de proprietate, prin mentionarea numai a suprafetei de 696mp ca fiind situata pe str. Poiana Teiului, nr.7.

În final, prima instanta a apreciat ca din întregul probatoriu administrat în cauza, a rezultat ca titlurilor de proprietate au fost eliberate pârâtilor cu respectarea dispozitiilor legale, ca acestia din urma justifica drepturi depline asupra terenurilor recunoscute si confirmate prin hotarârile judecatoresti mentionate mai înainte.

Exceptia autoritatii de lucru judecat invocata pe parcursul judecatii în fata instantei de fond, a fost respinsa pe considerentul ca nu au fost îndeplinite cumulativ conditiile de tripla identitate de: parti, cauza si obiect prevazute de dispozitiile legale. De asemenea, s-a dat eficienta prevederilor art. 274 Cod procedura civila, în sensul obligarii reclamantei la plata cheltuielilor de judecata suportate de pârâti.

Împotriva sentintei civile nr. 2821 din 18.06.2008 pronuntata de Judecatoriei Piatra Neamt, reclamanta O. S. a exercitat calea de atac a recursului, înregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 3399/103/2008 fiind indicate ca motive de nelegalitate si netemeinice, în mod ambiguu, urmatoarele:

– În anul 1983 a fost nevoita sa înstraineze unul din cele doua imobile întrucât asa prevedeau, la acea data, dispozitiile legale. Desi a înstrainat numai suprafata de 100mp, restul de 1100mp era normal sa ramâna în proprietate sa, potrivit Legii nr. 58/1974;

– Dupa anul 1990, a solicitat Primariei Piatra Neamt reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, obtinând o hotarâre definitiva în anul 1993. Paralel cu aceasta procedura declansata la cererea sa, s-au derulat si actiunile formulate de familiile O. si V., de anulare titlu de proprietate, în fata tuturor instantelor, respectiv: judecatorie, tribunal, curte de apel si instanta suprema;

– În baza Legii nr. 247/2005, a solicitat restituirea în natura a terenurilor ca urmare a incidentei art. III, privitor la cazurile de nulitate absoluta. În aceasta împrejurare, actele de reconstituire dispuse în favoarea unor persoane, ce nu au avut niciodata teren în proprietate, sunt nule absolut, exceptia putând fi constatata si de Prefect, Primar si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii.

Intimata – pârâta Comisia Locala a Municipiului Piatra Neamt si-a fundamentat apararile prin întâmpinarea depusa pentru termenul de judecata din 03.11.2008 (filele 21 -24), prin intermediul careia a solicitat respingerea caii de atac ca nefondata.

Fara a îmbraca natura unor completari la motivele de recurs, pentru care de altfel partea nu mai era în termen, prin memoriul aflat la filele 43 -45 dosar, O. S. a prezentat o a evenimentelor ce sunt, dupa opinia sa, în masura sa-i justifice, în general, nemultumirile legate de pierderea dreptului de proprietate asupra terenurilor, situate în str. Poiana Teiului nr. 7 Piatra Neamt. Dupa solutionarea incidentelor ivite prin formularea de cereri de recuzare a unor membri ai completului de judecata, în mod repetat, de catre recurenta – reclamanta O.S. prin procurator, cauza a ramas în pronuntare la termenul de judecata din data de 23.02.2009 cu motivarea:

Prin contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 3282 la data de 29 iulie 1971, recurenta – reclamanta O. S. a achizitionat de la vânzatoarea H. N., suprafata de 950 mp teren de constructii dar si un imobil – casa de locuit compus din doua camere, camara si antret situate în municipiul Piatra Neamt, str. Poiana Teiului, la acea data fara o identificare a bunurilor printr-un numar stradal. Întrucât vânzarea – cumpararea a intervenit în anul 1971, nu erau incidente dispozitiile Legii nr. 58/1974 privind trecerea terenurilor în proprietatea statului. Ulterior, datorita prevederilor legale din acele timpuri, care statuau ca un cetatean nu putea avea în proprietate doua imobile, recurenta O. S., a depus diligentele necesare pentru a înstraina unul dintre imobile, motiv pentru care a hotarât sa-l vânda pe cel situat în str. Poiana Teiului. A formulat în acest sens o cerere pentru eliberarea unui autorizatii de înstrainare, înregistrata la fostul Consiliu Popular al Municipiul Piatra Neamt, sub nr. 6303 la data de 30.11.1978 (fila 47 dosar nr. 3399/103/2008). În cuprinsul acestei cereri au fost mentionati drept posibili cumparatori numitii A. N. si A. S..

Ulterior, în anul 1979, în baza contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 1210 la data de 31 martie 1978 si transcris sub nr. 1304/1979 în Registrul de Transcriptiuni al Notariatului de Stat Judetean Neamt, reclamanta O. S. împreuna cu fiul sau, R. I. M. a vândut imobilul – casa de locuit situat în Piatra Neamt, str. Poiana Teiului, nr.7 catre D. G. si L. F., care sunt alte persoane si nu, cele pentru care, în anul 1978 se solicitase eliberarea unei autorizatii de înstrainare potrivit cereri mentionata mai înainte. În cuprinsul acestui ultim contract de vânzare – cumparare s-a înscris ca terenul aferent constructiei, în suprafata totala de 1296 mp, a trecut prin efectul prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, în proprietate statului urmând ca pentru cumparatori sa se atribuie în folosinta numai 100 mp.

Se poate observa astfel, o diferenta între suprafata achizitionata în anul 1971, care era de numai 950 mp si cea pe care recurenta O. S. a înstrainat-o în anul 1979, respectiv de 1296mp. Pe parcursul administrarii probelor recurenta a mai invocat existenta unui schimb de terenuri, în urma caruia a primit în proprietate suprafata de 350 mp, schimb consemnat anterior în procesul verbal nr. 12467 din 15.05.1965 (fila 7 dosar nr. 1704/1006). Din cuprinsul acestui înscris rezulta ca terenul pe care recurenta l-a primit în schimb era situat în cartierul Stramutati, locul „Între Scoli” fara numar de identificare, loc cunoscut în prezent sub denumirea de str. Poiana Teiului.

Desi recurenta a sustinut ca era normal ca diferenta, rezultata dintre cei 1296 mp si 100 mp primiti de cumparatori în anul 1979 în folosinta, sa-i ramâna ei în proprietate în baza prevederilor Legii nr. 58/1978 aceasta a omis existenta Deciziei nr. 92 din 20 aprilie 1979 a fostul Consiliu Popular al Municipiului Piatra Neamt, unde la pozitia 9 din tabelul anexa (filele 13- 15 dosar nr. 3399/103/2008) s-a înscris ca, terenul a fost preluat si trecut în proprietatea statului prin efectul vânzarii. De altfel, dispozitiile a Legii nr. 58/1978 nu au fost în nici un mod în favoarea cetatenilor, reprezentând un temei de trecere, scoatere, a terenurilor din circuitul civil.

Ca urmare a pronuntarii sentintei civile nr. 4244 din data de 24.09.1986 de catre Judecatoria Piatra Neamt, constructiile situate în str. Poiana Teiului nr. 7, ce apar la acel moment ca având alti decât cei împreuna cu care recurenta O. S. a încheiat contractul de vânzare – cumparare în anul 1979 si anume A. M. si H. M., au fost scoase la licitatie publica si înstrainate catre V.D., în vederea recuperarii unui prejudiciu (fila 46 dosar nr. 3399/103/2008).

Dupa aparitia Legii nr. 18/1991, recurenta O. S. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul detinut în Municipiul Piatra Neamt, str. Poiana Teiului nr.7. Prin Ordinul nr. 49 din 20.08.1992 emis de Prefectul Judetului Neamt i-a fost atribuita în proprietate initial numai suprafata de 696mp teren situat la adresa mentionata mai înainte. Întrucât a formulat plângere împotriva acestui Ordin, Judecatoria Piatra Neamt a pronuntat sentinta civila nr. 417 din 18.01.1993 prin intermediul careia a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru o suprafata totala de 1200 mp teren situat pe raza municipiului Piatra Neamt. Fara a exercita calea de atac a recursului promovat de altfel numai de Comisia Judeteana Neamt si solutionat prin decizia nr. 34 din 3 .01.1994 de Tribunalul Neamt, este evident de înteles ca, la acea data, O. S. a fost de acord cu faptul ca reconstituirea dreptului sau de proprietate, pentru suprafata de 1200mp,s-a realizat generic pe raza municipiului Piatra Neamt si nu în mod concret pe str. Poiana Teiului nr. 7.

Proprietarii imobilului – casa de locuit situat la adresa mentionata mai înainte si anume familiile O. si V. au solicitat la rândul lor, în baza legilor fondului funciar, constituirea dreptului de proprietate pentru terenurile pe care se gasesc situate constructiile din str. Poiana Teiului pentru care s-a stabilit ca numerotatie stradala 7b si 7. Prin Ordinul nr. 72 din 7.05.1997, Prefectul Judetului Neamt a dispus , pe de o parte, atribuirea suprafetei de 318 mp în proprietatea pârâtilor O. V. si O. E., iar pe de alta parte a suprafetei de 282 mp în proprietatea pârâtilor V.D. si V. M.. Familiile O. si V. au formulat plângere împotriva Ordinului mentionat mai înainte si au solicitat majorarea suprafetelor atribuite în proprietatea lor. În aceste conditii a fost pronuntata sentinta nr. 147 dn9.12.1997 a Curtii de Apel Bacau – Sectia Contencios Administrativ, care admitând în parte actiunea promovata de O.V., O. E., V. D. si V. M. a modificat Ordinul nr. 72dn 7.05.1997, în sensul ca, a dispus majorarea suprafetei de 318 mp la 835 mp pentru familia O. si a suprafetei de 282 mp la 560 mp pentru familia V.

Prin aceiasi hotarâre a fost respinsa ca nefondata si cererea de interventie formulata de O.S. si fiul ei, R. I. M.. Curtea Suprema de Justitie – Sectia Contencios Administrativ a respins recursul promovat de cei doi intervenienti mentionati mai înainte prin decizia civila nr. 2043 din 23.10.1998. Întrucât situatia terenurilor atribuite în proprietate familiilor O. si V. a fost irevocabil lamurita s-a procedat la eliberarea titlurilor de proprietate a caror anulare absoluta a solicita-o, prin prezenta cerere de chemare în judecata, recurenta O. S..

Solutia pronuntata de prima instanta – Judecatoria Piatra Neamt – si anume sentinta civila nr. 2821 din 18.06.2008, prin intermediul careia a fost respinsa actiunea având ca obiect anularea titlurilor emise în favoarea pârâtilor este una legala si temeinica, argumentata în mod corespunzator, motiv pentru care aceasta va fi pastrata prin respingerea ca nefondata a caii de atac exercitata de recurenta O. S.. Desi exceptia autoritatii de lucru judecat a fost respinsa ca neîntemeiata, în conditiile în care partea care a invocat-o nu a exercitat nicio cale de atac, tribunalul apreciaza ca desi nu exista o tripla identitate de: obiect, cauza si parti, în raport de celelalte solutii pronuntate anterior de instante, în situatia de fata daca s-ar fi primit argumentele recurentei O. S., s-ar fi ajuns pe o cale ocolita tocmai la afectarea autoritatii de lucru judecat de care se bucura hotarârile ce au solutionat irevocabil, anterior, litigiul dintre parti. Exista autoritate de lucru judecat chiar si atunci când, desi nu sunt îndeplinite strict formal conditiile prevazute de art. 1201 Cod civil, în realitate se urmareste din nou reluarea unei judecati intrata în putere de lucru judecat deja.

Fara a retine în cauza existenta exceptiei mentionata mai înainte, întrucât partea care a invocat-o nu a exercitat nicio cale de atac împotriva respingerii acesteia, tribunalul nu poate omite însa ca, tocmai cele stabilite irevocabil în cursul altor judecati, anterior, dau continut legalitatii sentintei civile nr. 2821 din 18.06.2008 a Judecatoriei Piatra Neamt.

Având în vedere acest considerent, în conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta O. S., obligata sa suporte în consecinta si plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul de avocat, catre intimatii O.V., O. E., V. D. si V.M., ocazionate de solutionarea prezentei cai de atac.