Divorţ cu acord Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)


Prin sentinţa civilă nr. 144/2012, pronunţată în dosar nr. 3878/208/2011, instanţa a admis în parte acţiunea civilă precizată de reclamanta RF domiciliată în şi, în consecinţă:

Desface căsătoria încheiată la data de …. la Primăria M, actul de căsătorie având nr. 1/1996, prin acordul soţilor.

Dispune ca, după divorţ, reclamanta să poarte în continuare numele de „R”.

Dispune exercitarea autorităţii părinteşti, în comun, de către ambii părinţi cu privire la copiii RN şi RD.

Stabileşte locuinţa copiilor la mamă, părinţii urmând să contribuie în natură la cheltuielile de întreţinere, creştere şi educare ale copiilor.

Fără cheltuieli de judecată.

Deliberând, constată:

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. 3878/208 din 6 octombrie 2011, reclamanta RF a chemat în judecată pârâtul RI, solicitând instanţei desfacerea căsătoriei, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, încredinţarea copiilor la mamă spre creştere şi educare.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei întrucât între ea şi pârât nu mai există afecţiune şi înţelegere.

În drept, a invocat disp. art. 37 alin. 2, art. 42 alin. 1, art. 40 C. fam.

În şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011, în baza art. 159 ind.1 alin. 4 C.p.c. instanţa constată competenţa generală, materială şi teritorială a soluţionării cauzei, în baza art. 1 pct. 1 C.p.c. rap. la art. 607 Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 15 decembrie 2011, părţile au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, fără motivarea hotărârii, păstrarea numelui, autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi, locuinţa copiilor să fie stabilită la mamă, cu de întreţinere în natură pentru ambii părinţi (declaraţie fila 18 dosar).

Reclamanta a depus precizare de acţiune (fila 26) prin care a solicitat desfacerea căsătoriei în temeiul art. 373, lit. a C. civ.; păstrarea numelui de „R” în temeiul art. 383 lit. a C. civ.; stabilirea locuinţei copiilor la mamă, iar cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei a mai precizat că solicită exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către mamă.

La dosar s-au depus înscrisuri: certificat de căsătorie, certificate de naştere copii, copii cărţi identitate (filele 5-8); certificat medico-legal nr. 721/A2 din 03.10.2011 (fila 27); s-a efectuat referat de anchetă psiho-socială de către Autoritatea Tutelară (filele 14-16); s-au audiat copiii în cameră de consiliu (filele 20-22).

Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta RF şi pârâtul RI s-au căsătorit la data de … la Primăria M, actul de căsătorie având nr. 1/1996.

Din căsătoria părţilor au rezultat copiii RN şi RD .

În prezent soţii sunt separaţi în fapt şi nu doresc reluarea relaţiilor de căsătorie.

Întrucât ambele părţi au solicitat ca hotărârea privind divorţul să nu fie motivată, faţă de prev. art. 617 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa se va limita să reţină că potrivit probelor administrate în cauză sunt întrunite condiţiile art. 374 din Noul şi în baza art. 373 lit. a din Noul Cod Civil, va admite acţiunea şi va dispune desfacerea căsătoriei.

În baza art. 383 alin. 1 şi 2 din Noul Cod Civil, văzând acordul pârâtului în acest sens, instanţa va dispune ca, după divorţ, reclamanta să poarte în continuare numele de „R”.

Audiaţi în camera de consiliu din data de 11 ianuarie 2012 (filele 21-22) copiii au arătat că doresc să locuiască împreună cu mama lor deoarece ea îi îngrijeşte, iar cu tatăl lor nu au o relaţie prea bună deoarece permanent îi ceartă şi le face observaţii.

Prin referatul de anchetă psiho-socială de la filele 14-16, Autoritatea Tutelară a comunei M arată că lasă la aprecierea instanţei încredinţarea minorilor.

Potrivit noilor dispoziţii legale aplicabile şi speţei în cauză începând cu data de 1 octombrie 2011, autoritatea parentală comună presupune exercitarea în comun de ambii părinţi atât a drepturilor cât şi a obligaţiilor faţă de copii, aceştia participând în comun la toate deciziile relevante în ce privesc persoana şi bunurile minorilor, chiar dacă domiciliul acestora este stabilit la unul dintre părinţi.

Cât priveşte exercitarea autorităţii părinteşti ea revine ambilor părinţi, iar numai cu titlu excepţional, dacă există motive temeinice şi interesul superior al copilului o reclamă, instanţa poate hotărî ca exercitarea acestei autorităţi să revină doar unuia dintre părinţi.

În prezenta cauză însă nu s-au relevat nici un fel de împrejurări grave, nu s-au propus nici un fel de probe din care să se poată deduce că ar exista motive grave de impunitate în sarcina oricărui părinte care să ducă instanţa la concluzia că interesul superior al copiilor reclamă exercitarea autorităţii părinteşti doar de unul dintre părinţi.

În acest sens instanţa va reţine că doar prin depunerea la dosar a certificatului medico-legal, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a administrării altor probe, reclamanta nu a făcut dovada unor motive grave de impunitate în sarcina celuilalt părinte.

Faţă de aceste considerente, văzând opţiunea copiilor, nevoia de stabilitate şi interesul superior al acestora, în baza art. 397 şi 400 din Noul Cod Civil, instanţa va dispune exercitarea autorităţii părinteşti, în comun, de către ambii părinţi şi va stabili locuinţa copiilor la mamă.

În baza art. 402, 499, 529 şi urm. din Noul Cod Civil, conform cererii părţilor, urmează ca ambii părinţi să execute în natură contribuţia la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copiilor.

Ambii părinţi vor avea în vedere că potrivit art. 401 din Noul Cod Civil, părintele separat de copil, are dreptul de a avea legături personale cu acesta şi astfel păstrează dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui personală.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,