Plângere contravenţională. Contravenţii prevăzute în Codul de procedură fiscală. Contravenient întreprindere familială. Sancţiuni aplicabile. Cereri


– Art.219 alin.1 lit.g din O.G. nr.92/2003, O.U.G. nr.44/2008

JUDECĂTORIA OLTENIŢA – SENTINŢA CIVILĂ NR.52 DIN 17.01.2012

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.11.2011, petenta I.F. PM a contestat în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA REGIONALĂ VAMALĂ CONSTANŢA-BIROUL VAMAL DJAOV CĂLĂRAŞI procesul verbal de constatare a contravenţiilor ANV/200 nr.0040375/100A din 11.10.2011, solicitând instanţei înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment şi în subsidiar reducerea amenzii la minimul prevăzut de lege.

În motivarea plângerii a arătat în esenţă că a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 4000 de lei, reţinându-se că a fost emisă factura nr.0001/01.10.2011 fără a înscrie toate datele prev. de art.73 din OG 92/2003. Consideră că sancţiunea este prea aspră în raport cu pericolul social concret al contravenţiei, factura având o valoare redusă şi fiind singura factură emisă până la data controlului, ceea ce impunea aplicarea unei sancţiuni mai uşoare, anume avertisment. În subsidiar, solicită reducerea amenzii aplicate la minimul special, arătând că agenţii au aplicat amenda peste acest minim fără arătarea elementelor de individualizare care au dus la această măsură.

În drept a invocat art.31 din OG 2/2001.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii pentru lipsa semnăturii, excepţia tardivităţii introducerii plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În susţinerea apărării a arătat că procesul verbal este legal şi temeinic întocmit, în sensul că petenta a încălcat obligaţia instituită de art.73 din OG 92/2003 prin neînscrierea codului de înregistrare fiscală, faptă ce a fost apreciată drept o abatere gravă.

În drept a invocat art.115 şi urm. C.pr.civ.

Prin înscrisul intitulat „Memoriu” depus la dosar în data de 21.11.2011, petenta a solicitat anularea procesului verbal şi a invocat neîndeplinirea condiţiilor de fond şi formă a acestuia, motivat de următoarele:

– factura pentru care s-a aplicat contravenţia nu a aparţinut niciodată IF PM;

– procesul verbal de contravenţie trebuia întocmit reprezentantului societăţii, iar nu IF PM – entitate fără personalitate juridică;

– stabilirea greşită a cuantumului de jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ;

– agenţii constatatori în mod eronat au considerat că IF PM este o societate comercială cu personalitate juridică, în fapt ea fiind o entitate fără personalitate juridică căreia i se aplică dispoziţiile pentru persoana fizică, potrivit dispoziţiilor OUG 44/2008.

A mai arătat că încadrarea juridică pentru fapta constatată este eronată, având în vedere dispoziţiile art.219 al.4 şi 221 al.2 din OG 92/2003.

La termenul din 12.01.2012, instanţa a respins excepţiile invocate prin întâmpinare, cu motivarea de la acea dată.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal contestat, IF PM a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 4000 de lei pentru contravenţia prevăzută de art.219 al.1 lit.g şi sancţionată de art.219 al.2 lit.d din OG 92/2003, reţinându-se că din verificările efectuate în data de 11.10.2011 s-a constatat că societatea a întocmit factura nr.0001/01.10.2011 fără a înscrie toate datele prevăzute la art.73 din OG 92/2003.

Sub aspectul legalităţii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cu toate acestea, tot din perspectiva legalităţii, instanţa reţine că apărările formulate prin înscrisul intitulat „Memoriu”, la care s-a făcut referire mai sus, sunt întemeiate.

Astfel, prin procesul verbal contestat, contravenţia a fost reţinută în sarcina IF PM. Potrivit dispoziţiilor art.2 lit.h din OUG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, această din urmă categorie desemnează întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.30 al.1 din aceeaşi ordonanţă, întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului. În concluzie, regimul juridic al întreprinderii familiale este de entitate fără personalitate juridică.

Într-adevăr, nerespectarea obligaţiei înscrierii codului de identificare fiscală pe documente, potrivit art. 73 din Codul de procedură fiscală constituie contravenţia prevăzută de art.219 al.1 lit g şi sancţionată de art.219 al.2 lit. d din acelaşi cod cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice.

Pe de altă parte însă, OG 92/2003 statuează tot la art.219, alineatul 4, faptul că în cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amenda prevăzută pentru persoanele fizice. În raport de această ultimă prevedere legală citată, aplicarea sancţiunii amenzii în limitele prevăzute de lege pentru persoanele juridice unei întreprinderi familiale apare ca fiind vădit eronată şi în afara legii.

Mai mult decât atât, aşa cum corect a sesizat petenta, procesul verbal este nelegal şi din perspectiva persoanei căreia i s-a aplicat sancţiunea. Mai precis, agenţii constatatori au ignorat prevederile art.221 al.2 din OG 92/2003, în conformitate cu care sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219 – 220 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, sancţiunile se aplică reprezentanţilor acestora. Prin urmare, sancţiunea ar fi trebuit aplicată reprezentantului întreprinderii familiale, iar nu însăşi întreprinderii familiale.

Faţă de aceste considerente, în lumina dispoziţiilor legale citate, apărarea intimatei în sensul că procesul verbal este legal şi temeinic nu poate fi reţinută, urmând ca în temeiul art.34 din OG 2/2001 instanţa să admită plângerea şi să dispună anularea procesului verbal de contravenţie.