REVIZUIRE. ADMISIBILITATEA CERERII DE REVIZUIRE ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢIILE ART. 322 PCT. 4 C.PR.CIV., TEZA I, ÎN CAZUL ÎN CARE EXPERTUL A FOST SCOS DE SUB URMĂRIRE PENALĂ ÎN TEMEIUL ART. 10 LIT.B 1 C.PR.PEN. Cereri


ADMISIBILITATEA CERERII DE REVIZUIRE ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢIILE ART. 322 PCT. 4 C.PR.CIV., TEZA I, ÎN CAZUL ÎN CARE EXPERTUL A FOST SCOS DE SUB URMĂRIRE PENALĂ ÎN TEMEIUL ART. 10 LIT.B 1 C.PR.PEN.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Vâlcea sub nr. 12/288/02.12.2005, revizuientul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii P.C., P.G., P. P. şi expertul S.M., revizuirea sentinţei civile nr. 1196/11.03.2004, pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea în dosarul nr. 2048/2002, rămasă definitivă prin decizia nr. 1596/A/05.07.2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă în dosarul nr. 1404/A/2004, şi, în consecinţă, rejudecarea cererii de ieşirea din indiviziune şi refacerea expertizei, în temeiul art. 322 pct. 4 C.pr.civ.

S-a motivat că, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, s-a dispus sancţionarea expertului care a efectuat expertiza în cauză cu amendă administrativă, reţinându-se că a comis o faptă penală, în sensul că, în varianta a 2-a a raportului de expertiză, a trecut în mod fals o serie de date esenţiale care au stat la baza includerii unor bunuri în lotul intimatului P.P. şi neincluderii acestora în lotul revizuientului.

Prin încheierea civilă nr. 4140/26 septembrie 2006, instanţa a admis în principiu cererea de revizuire .

Instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 322 pct. 4 C.pr.civ., cererea de revizuire este admisibilă în condiţiile în care un expert care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină care a fost determinantă pentru soluţia a cărei revizuire se cere; şi că, în speţă, chiar dacă Parchetul a dispus scoaterea expertului de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în temeiul art. 10 lit. b 1 C.pr.pen., s-a dovedit că expertul a săvârşit fapta de mărturie mincinoasă, cu vinovăţia cerută de lege, ceea ce a înlăturat caracterul penal al faptei fiind lipsa, în concret, a gradului de pericol social al unei infracţiuni .

De asemenea, s-a avut în vedere că, în conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 3 C.pr.civ., în lipsa unei hotărâri de condamnare cererea de revizuire se poate introduce în termen de trei ani de la de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre judecătorească, de unde rezultă că nu este esenţial pentru admisibilitatea revizuirii o condamnare a expertului, instanţa civilă sesizată cu cererea de revizuire având posibilitatea să se pronunţe, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii, aşa cum prevedea fostul text al art. 322 pct. 4 C.pr.civ., înainte de modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 .

Instanţa a ţinut seama că ordonanţa nr. 1573/P din data de 11 noiembrie 2005 a fost menţinută de instanţă prin decizia penală nr. 559/R/29.05.2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 740/P/2004, în care instanţa de control a stabilit că expertul a săvârşit fapta penală şi a menţionat că interpretarea rigidă a articolelor art. 322 pct. (4) C.pr.civ. şi art. 324 alin. (1) C.pr.civ., în sensul că revizuirea ar fi admisibilă numai în cazul existenţei unei hotărâri judecătoreşti penale de condamnare, ar duce la situaţia ca hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie civilă, întemeiate pe un raport de expertiză eronat, să fie menţinute în ciuda situaţiei de fapt, ceea ce ar duce grave prejudicii în raporturile juridice civile şi ar reclama condamnarea expertului pentru a se putea obţine îndreptarea unei hotărâri judecătoreşti civile.

(Sentinţa civilă nr. 5680/02.11.2007, pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea în dosarul nr. 11/288/2005, decizia civilă nr.149/A/05 Iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă nr. 238/R/10.10.2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti) .