Tribunalul SIBIU. Sentința 162/CA din 03.04.2014
Constată că s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu acţiunea în administrativ formulată de reclamantul C L M în contradictoriu cu CJAS, solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună anularea deciziei 14744/2012 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă, şi anularea deciziilor de impunere 11773.1/31.05.2012 şi cea referitoare la obligaţiile de plată accesorii 11773.3/31.05.2012.
În susţinerea acţiunii reclamantul a invocat: contribuţia din decizia de impunere 11773.1/31.05.2012 vizează anii 2007-2008, perioadă în care reclamantul era student iar în conformitate cu art. 213 alin. 1 lit. a din Legea 95/2006 se încadra în categoria de persoane asigurate fără plata contribuţiei. Suplimentar reclamantul invocă faptul că obligaţiile de plată accesorii trebuie calculate în funcţie de momentul comunicării actului administrativ fiscal şi anume începând cu 04.07.2012.
În probaţiune reclamantul a depus deciziile contestate, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, diploma de licenţă şi de master şi dovada că a fost student la cursurile de zi(foaie matricolă) şi adeverinţă de la Inspectoratul Teritorial de Muncă că nu a realizat în perioada respectivă venituri din contracte de muncă înregistrat în baza de date a ITM.
Pârâta CJAS a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii motivat de aceea că reclamantul realiza venituri din cedarea folosinţei bunurilor aşa încât potrivit art. 11 din Ordinul CNAS 617/2007 era obligat la plata contribuţiei către FNUASS.
Examinând cauza de faţă prin prisma documentelor depuse în probaţiune Tribunalul reţine că prezenta cerere de chemare în judecată este fondată şi ea urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin deciziile de impunere contestate 11773.1/31.05.2012 şi 11773.3/31.05.2012 s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii de plată în cuantum de 5298 lei pentru veniturile realizate din închirierea locuinţei în perioada 2007-2008 de către reclamantul COHUT LIVIU MIHAI, şi majorări de întârziere în cuantum de 794 lei la suma restantă.
Reclamantul a contestat la CJAS aceste decizii în procedura prealabilă, contestaţie respinsă prin decizia 14744/2012 motivat de aplicarea dispoziţiilor art. 257 alin. 2 lit. f) din Legea 95/2006, în sensul că dacă realizează venituri din alte surse (cum este cedarea folosinţei bunurilor), este obligat la plata contribuţiei chiar dacă face parte din persoanele scutite de plata acesteia conform art. 213 din Legea 95/2006.
Articolul 257 din Legea 95/2006 prevede că persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti pentru asigurările de sănătate, iar art. 213 din aceeaşi Lege instituie o serie de excepţii printre care cea prevăzută la alin. 1 lit. a) „toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă”.
În concluzie pentru a opera scutirea de plată a contribuţiei la FNUASS este necesară întrunirea a două condiţii cumulative: persoana supusă contribuţiei să se afle într-o formă de învăţământ la zi şi să nu realizeze venituri din muncă.
În cauză cu actele depuse la dosar: diploma de licenţă şi diploma de master precum şi cu foile matricole de pe perioada studenţiei şi a desfăşurării masteratului reclamantul a făcut dovada că în perioada 2004-2008 a fost student la zi la Universitatea Dimitrie Cantemir din Bucureşti – Facultatea de Ştiinţe Economice Cluj-Napoca, iar apoi a urmat învăţământul de zi la masteratul desfăşurat la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu în perioada 2008-2010.
În plus de aceasta reclamantul a făcut dovada faptului că nu a realizat nici un fel de venituri în perioada respectivă, neexistând înregistrat la ITM vreun contract de muncă pe numele său.
Faţă de toate acestea, de împrejurarea că reclamantul îndeplineşte cele două condiţii pentru a se încadra în categoria persoanelor exceptate de lege de la plata contribuţiei de la FNUASS, Tribunalul a constatat că deciziile de impunere 11773.1/31.05.2012 şi 11773.3/31.05.2012 au fost nelegal emise, şi au fost anulate.
Pe cale de consecinţă şi decizia 14744/2012 emisă de CJAS prin care a fost respinsa contestaţia administrativă a reclamantului împotriva deciziilor de impunere fiind nelegală şi netemeinică şi ea a fost anulată în baza art. 8 din Legea 554/2004.
Instanţa nu a avut în vedere apărările pârâtei referitoare la art. 19 din Ordinul CNAS 617/2007 întrucât acest Ordin conţine condiţii de scutire mai restrictive decât legea în aplicarea căreia a fost emis, iar Tribunalul va aplica prioritar Legea ca act normativ cu forţă juridică superioară.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept prezenta acţiune a fost admisă iar pârâta aflându-se în culpă procesuală a fost obligată la cheltuieli de judecată formate din onorariu avocat şi taxa de timbru.
