Aplicarea dispoziţiilor articolului 11 alineat (1) litera c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Cerere de deschidere a procedurii aparţinând debitorului Faliment


Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 în vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul sindic va ţine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori şi, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 în vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul sindic va ţine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori şi, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 1342 din 30 noiembrie 2009

Prin încheierea civilă nr. 28/F/ 30.09.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui s-a admis cererea formulată de debitorul S.C. „F.” S.A Bârlad şi s-a dispus deschiderea procedurii generale de a debitorului. Totodată, s-au numit în calitate de administratori judiciari provizorii „E.” SPRL Suceava, „EV.” IPURL Huşi şi „LD E.G.” IPURL Huşi, stabilindu-se retribuţia de 3000 lei lunar pentru fiecare şi luându-se măsura prevăzută de dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a se pronunţa în acest sens judecătorul sindic a reţinut în mod sumar faptul că debitorul se afla în încetare de plăţi, în cauză fiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 27 – 30 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S.C. „F.” S.A. Bârlad criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Recurenta a arătat că, deşi a solicitat judecătorului sindic, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alineat 1 litera c din Legea nr. 85/2006, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei desemnarea ca administrator judiciar a societăţii comerciale „E.” SPRL, instanţa a numit în mod discreţionar, alături de această societate comercială şi societăţile „EV.” IPURL Huşi şi „LD E.G.” IPURL Huşi, încălcând astfel prevederile relevante ale Legii nr. 85/2006.

Mai mult, instanţa a motivat măsura dispusă, deşi cererea creditoarei se referea la un singur administrator judiciar.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 8 şi 11 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva aceleiaşi încheieri a formulat recurs societatea „E.” SPRL Suceava, criticând desemnarea în calitate de administratori judiciari şi a societăţilor „EV.” IPURL Huşi şi „LD E.G.” IPURL Huşi. Recurenta a susţinut că prin numirea acestor din urmă societăţi, judecătorul sindic a încălcat prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, întrucât creditorul a solicitat în mod expres numirea în calitate de administrator judiciar doar a societăţii „E.” SPRL Suceava.

În opinia recurentei, desemnarea a trei administratori judiciari avea ca efect îngreunarea procedurii, prin întreprinderea de acţiuni lipsite de coerenţă şi eventual chiar contradictorii.

Prin întâmpinare „EV.” IPURL Huşi a solicitat respingerea celor două recursuri motivat de lipsa calităţii procesuale active a recurentelor, susţinând că numai judecătorul sindic şi comitetul creditorilor erau îndreptăţiţi să critice hotărârea pronunţată sub acest aspect. Pe fond a arătat că preferinţa debitorului a fost respectată, iar legea nu limitează numărul administratorilor judiciari.

Intimata a apreciat că numirea mai multor administratori judiciari avea ca efect îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 85/2006 într-un timp mai scurt.

La dosar a fost depusă şi întâmpinarea formulată de intimata „LD E.G.” IPURL Huşi la recursul declarat de recurenta „E.” SPRL Suceava, întâmpinare ce a fost păstrată cu titlul de concluzii scrise, dată fiind depăşirea termenului prevăzut de lege pentru formularea acesteia.

Intimata a invocat lipsa calităţii procesuale active a recurentei „E.” SPRL Suceava, susţinând că legea recunoaşte dreptul de a introduce o cerere de schimbare a administratorului judiciar doar judecătorului sindic şi comitetului creditorilor. Mai mult, în opinia intimatei, recurenta nu justifica un interes legitim în promovarea recursului, atâta vreme cât figura printre administratorii judiciari desemnaţi în cauză.

Pe fond intimata a învederată faptul că nu a fost nesocotită voinţa debitoarei S.C. „F.” S.A. şi că nicăieri în legea insolvenţei nu se regăseşte prevederea legală care să oblige judecătorul sindic să desemneze doar un administrator judiciar.

Examinând motivele de recurs formulate, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, curtea de apel a constatat întemeiate ambele recursuri, pentru considerentele expuse mai jos.

Raportat la obiectul cauzei şi la prevederile art. 11 alin. 1 litera c) din Legea nr. 85/2006, instanţa va uni cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentelor, precum şi pe cea a lipsei de interes în promovarea recursului, apreciind că soluţionarea acestora este strâns legată de soluţia ce se va da pe fond.

Curtea de apel a reţinut că prin ambele recursuri a fost criticată desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu, atât a societăţii „E.” SPRL Suceava, (conform solicitării făcute de societatea debitoare prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei), cât şi a societăţilor „EV.” IPURL Huşi şi „LD E.G.” IPURL Huşi.

Analizând încheierea recurată, curtea a constatat că judecătorul sindic nu a argumentat soluţia numirii în cauză a celor trei administratori judiciari, limitându-se doar la invocarea prevederilor legale referitoare la deschiderea procedurii generale a insolvenţei.

În speţă, debitoarea S.C. „F.” S.A. Bârlad a investit instanţa cu cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei, cerere prin care a solicitat desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu, doar a societăţii „E.” SPRL Suceava. Raportat la obiectul cererii debitoarei, la prevederile relevante ale Legii nr. 85/2006, care fac referire la desemnarea unui singur administrator judiciar (art. 11 lit. c, art. 19, art. 34 din lege) şi la lipsa oricărei argumentări a desemnării a încă doi administratori judiciari, curtea de apel a constatat că soluţia instanţei de fond era atât neîntemeiată, cât şi nelegală.

Pentru aceste considerente, constatând întemeiate ambele recursuri, curtea le-a admis, modificând în parte hotărârea recurată, în sensul desemnării în calitate de administrator judiciar provizoriu numai a practicianului în insolvenţă propus de debitor.