Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe pentru înscrierea unei creanţe pentru care nu s-a formulat declaraţie de creanţă. Respingere Faliment


Prin cererea înregistrată pe rol sub nr. …/99/2011/a1 din 6.10.2011, creditoarea DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei S.C. G S.A., întocmit de administratorul judiciar şi publicat în BPI la 30.09.2011, întrucât creanţa sa este greşit fundamentată şi solicită admiterea contestaţiei, modificarea tabelului preliminar şi înscrierea creanţei integrale anunţate, de 1.187.647 LEI.

În motivare, arată creditoarea că, fiind notificată de deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei, a formulat cerere de înscriere la masa credală la 18.08.2011 pentru suma de 44.480 lei, reprezentând obligaţii restante către bugetul de stat, calculate până la data deschiderii procedurii, 21.07.2010.

Termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă a fost fixat de judecătorul sindic la data de 2.09.2011.

La data de 2.09.2011, formulează cerere de creanţă suplimentară pentru suma de 1000 lei, reprezentând venituri din amenzi.

La 30.09.2011, administratorul judiciar întocmeşte şi publică tabelul preliminar al creanţelor. Verificând creanţa recunoscută şi înscrisă pe seama acestui creditor, s-a constatat din evidenţele contabile ale debitoarei că rezultă o creanţă într-un alt cuantum decât cel iniţial solicitat, astfel încât au fost solicitate relaţii de la AFPCM, care prin adresa din 5.10.2011, arată că ulterior intrării în , au fost depuse de debitoare noi situaţii financiare, dintre care şi un decont aferent lunii iunie 2011, moment la care debitoarea nu era în insolvenţă.

Cum în tabelul preliminar creanţa solicitată în termen nu a fost admisă în întregime(45480 lei), iar pe de altă parte dat fiind completarea cererii de admitere a creanţei pentru diferenţa de 1.142.167 lei reprezentând decont TVA aferent lunii iunie 2011, solicită înscrierea întregii valori.

În drept, se invocă art. 72-73 din Legea 85/2006.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.

Creditoarea a depus în susţinere înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cele ce urmează:

Prin sentinţa comercială nr. …/21.07.2011, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C. G S.R.L şi a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de creanţe la 2.09.2011.

În tabelul preliminar al creanţelor debitorului, publicat în BPI la 30.09.2011(V12, fila 127), creditorii sunt înregistraţi astfel:

– DGFP cu creanţă de 44480 lei bugetară;

– ….

Cu privire la contestaţia DGFP:

În V2, filele 53-60, este înregistrată declaraţia de creanţă a creditorului DGFP din 29.08.2011, prin care se solicită înscrierea în tabelul creditorilor a sumei de 44.480 lei. Cererea are ataşate titluri executorii.

În V4, se înregistrează o nouă declaraţie de creanţă a acestui creditor, din 2.09.2011, pentru suma de 1000 lei, reprezentând amenzi primite de debitor în baza proceselor verbale din 24.06.2011 întocmite de CN.

Procesele verbale ataşate la dosar sunt toate anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, astfel încât nu se poate reţine că sunt creanţe ulterioare deschiderii procedurii, aşa cum susţine administratorul judiciar.

Pentru suma de 1.142.647 lei creditoarea nu a formulat niciodată nici declaraţie de creanţă şi nici cerere de repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă. În fapt, ea formulează pentru prima data cerere de înscriere a acestei sume pe tabel prin prezenta contestaţie.

Or, conform art. 64 din Legea 85/2006, toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare deschiderii procedurii insolvenţei trebuie să formuleze declaraţie de creanţă în termenul fixat prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, sub sancţiunea decăderii, potrivit art. 76 din aceeaşi lege. Aceste declaraţii sunt analizate de administratorul judiciar conform art. 66 şi 67 din Legea 85/2006.

Or, declaraţia creditorului formulată în termen privea doar sumele de 44480 lei şi 1000 lei. Este adevărat că, din culpa debitorului, creditorul nu a avut cunoştinţă de suma de1.142.647 lei datorată, decât la 5.10.2011, moment la care debitorul a formulat declaraţie privind decontul de TVA pentru luna iunie 2011, însă calea legală prin care creditorul putea să îşi valorifice creanţa era cererea de repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă cu invocarea unei împrejurări mai presus de voinţa sa de a prezenta creanţa sau cel puţin o declaraţie completatoare, care urma a fi analizată de administratorul judiciar.

Pentru aceste motive, constatând că pentru suma de 1.142.647 lei nu este declaraţie de creanţă, dând eficienţă principiului disponibilităţii care guvernează această materie, instanţa va respinge contestaţia pentru această sumă, urmând a admite doar înregistrarea sumei de 1000 lei.