Deschiderea procedurii insolvenţei. Opoziţie formulată de creditor. Respingere


Prin sentinţa civilă nr.1849 din 25.06.2013 a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată opoziţia formulată de creditoarea SC I. SA împotriva încheierii civile nr. 1230/CC/2013 pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj.

S-a admis cererea formulată de creditoarea AFP Cluj prin DGFP Cluj.

S-a dispus repunerea creditoarei AFP Cluj în dreptul de a formula cerere de admitere a creanţei la masa credală a debitoarei SC E.I. SRL.

S-a dispus înscrierea creditoarei AFP Cluj la masa credală a debitoarei SC E.I. SRL cu o creanţă bugetară în cuantum de 310.364 lei.

S-a admis cererea lichidatorului judiciar A.C. SPRL şi definitivează tabelul de creanţe împotriva averii debitoarei SC E.I. SRL în forma afişată la uşa instanţei la data de 12.06.2013 şi publicată în BPI nr. 10448/13.06.2013

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin încheierea civilă nr.1230/CC/23.04.2013 s-a admis cererea formulată de debitoarea SC E.E. SRL şi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar A.C. SPRL. Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit termenul limită pentru depunerea de către creditori a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii pentru data de

21.05.2013, precum şi termenul de formulare a cererilor de admitere a creanţei pentru data de 28.05.2013.

Conform disp. art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006, pot formula opoziţii împotriva deschiderii procedurii insolvenţei la cererea debitoarei numai creditorii. Prin creditor se înţelege persoana care a formulat o cerere de admitere a creanţei în cadrul procedurii insolvenţei, calitatea de oponent putând-o avea şi creditorii care nu au înţeles să formuleze o astfel de cerere sau care nu au fost înscrişi în tabelul preliminar de creanţe. Judecătorul sindic apreciază că oponenta SC I. SA a făcut dovada creanţei pe care o deţine împotriva averii debitoarei prin filele cec emise de debitoare şi care au fost ataşate cererii de admitere a creanţei. De asemenea, judecătorul sindic apreciază că, în cadrul opoziţiei, creditorii pot contesta existenţa stării de a debitoarei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 din insolvenţa este acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Prin opoziţia formulată, creditoarea SC I. SA a imputat debitoarei faptul că nu a încercat să-şi stingă obligaţiile de plată prin alte mijloace juridice decât cel al plăţii, respectiv cesiuni de creanţă, modificarea convenţiilor iniţiale sau concordatul preventiv. În realitate, apelarea la aceste mijloace de stingere a datoriilor ar fi confirmat împrejurarea că debitoarea nu dispune de fondurilor băneşti suficiente pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi că se află în stare de insolvenţă. De altfel, din documentele contabile ale debitoarei care au fost anexate cererii de deschidere a procedurii insolvenţei a rezultat, cu certitudine, că debitoarea nu dispune de resurse financiare, iar creditoarea care a contestat starea de insolvenţă a debitoarei nu a înţeles să precizeze care sunt împrejurările de fapt care ar putea duce la concluzia că debitoarea nu se află în stare de insolvenţă.

De asemenea, sub aspectul existenţei stării de insolvenţă, nu prezintă relevanţă faptul că fostul administrator al debitoarei a înfiinţat o nouă societate comercială

căreia i-au fost transferate toate activele debitoarei, transferurile patrimoniale urmând a fi verificate în cadrul procedurii insolvenţei de către lichidatorul judiciar care poate formula cereri pentru anularea eventualelor transferuri patrimoniale cu caracter fraudulos.

Faţă de considerentele reţinute, judecătorul sindic a reţinut că este neîntemeiată opoziţia formulată de creditoarea SC I. SA, aceasta urmând a fi respinsă.

Prin cererea formulata la data de 5.06.2013 creditoarea DGFP Cluj a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţelor, precum şi o declaraţie de creanţă pentru creanţa bugetară în cuantum de 310.364 lei.

In motivarea cererii s-a arătat că în Buletinul procedurilor de insolvenţă publicarea notificării deschiderii procedurii insolvenţei s-a făcut pentru debitoarea SC E.E.P.SRL, iar creditoarea a formulat în dosar o cerere de admitere a creanţei cu privire la această debitoare. Ulterior, în BPI nr. 9364/29.05.2013 a fost publicată notificarea deschiderii procedurii insolvenţei pentru debitoarea SC E.E. SRL, termenul de formulare a cererii de admitere a creanţelor fiind stabilit pentru data de

28.05.2013, ceea ce a reprezentat o împrejurare mai presus de voinţa creditoare care a împiedicat-o să formuleze cererea în termenul stabilit.

Analizând cererile formulate de creditoarea DGFP Cluj, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin raportul de activitate depus la dosar pentru termenul din data de

20.06.2013 lichidatorul judiciar a arătat că a efectuat notificările potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea 85/2006 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 9364/29.05.2013 şi în cotidianul „România Liberă”.

Judecătorul sindic că în BPI nr. 9093/24.05.2013 în BPI a fost publicată notificarea deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC E.E.P.SRL, însă în cuprinsul notificării au fost inserate datele de identificare ale debitoarei SC E.E. SRL, precum şi dispoziţiile judecătorului sindic, înregistrându-se o eroare doar cu privire la denumirea debitoarei. Celelalte notificări efectuate de lichidatorul judiciar prin scrisoare recomandată şi printr-o publicaţie naţională au cuprins denumirea corectă a debitoarei.

Din cauza acestei erori, creditoarea DGFP Cluj a formulat, în termen, o cerere de admitere a creanţei în dosarul nr. …/1285/2013 însă pentru creanţa datorată de SC E.E.P.SRL şi nu pentru creanţa datorată de către debitoarea SC E.E. SRL. Ulterior, după publicarea în BPI nr. 9364/29.05.2013 a notificării deschiderii procedurii insolvenţei pentru debitoarea SC E.E. SRL, creditoarea a formulat, însă ulterior termenului stabilit de judecătorul sindic, o declaraţie de creanţa pentru creanţa bugetară datorată de către această debitoare. Lichidatorul judiciar a analizat această creanţă şi a înscris creditoarea la masa credală, deşi judecătorul sindic nu se pronunţase asupra cererii de repunere în termen formulate.

Conform art. 186 c.pr.civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, situaţie în care actul de procedura se va îndeplini in termen de cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.

Judecătorul sindic a apreciat că în speţă, eroarea produsă cu privire la denumirea debitoarei reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa creditoarei care a înţeles să formuleze cerere de admitere a creanţei pentru debitoarea menţionată în notificare, deşi datele de identificare erau ale debitoarei din prezenta cauză, astfel încât se apreciază că fiind întemeiată cererea de repunere în termen şi s-a repus

creditoarea în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei împotriva debitoarei SC E.E. SRL.

Raportat la dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 85/2006 s-a definitivat tabelul de creanţe împotriva averii debitoarei SC E.I. SRL în forma afişată la uşa instanţei la data de 12.06.2013 şi publicată în BPI nr. 10448/13.06.2013.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC I. SA, C. U.I. 566930, număr de înmatriculare in J06/55/1991, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate si rejudecand pe fond cauza, sa se dispună admiterea cererii de opoziţie la deschiderea procedurii insolventei debitorului SC E.E. SRL si revocarea încheierii de deschidere a acestei proceduri.

În motivele de apel se arată că instanţa in mod greşit a soluţionat procesul, fara a intra in fondul cauzei.

In fapt, se arată că apelanta a formulat cererea de opoziţie la deschiderea procedurii insolventei SC E.E. SRL cu susţinerea ca dovada stării de insolvabilitate a debitorului nu a fost demonstrata de acesta prin înscrisuri , ci s-a bazat pe simpla sa declaraţie. La dosarul cauzei nu au fost depuse acte financiar-contabile cum ar fi cele privitoare la bilanţul certificat de către administrator si cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii, plăţile si transferurile patrimoniale din ultimele 120 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive, astfel incat, prin coroborarea lor sa se poată constata starea de insolventă a debitorului, adică sa rezulte ca valoarea activelor circulante, care ar trebui sa asigure lichidităţi, este depăşita de valoarea datoriilor pe termen scurt.

Menţionează că cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost depusa cu rea credinţa, din moment ce asociatul unic si administratorul debitorului si-a infiintat o alta societate comerciala, având acelaşi obiect principal de activitate, in luna august 2012, in felul acesta justificandu-se suspiciunea ca s-au transferat pe aceasta activele imobilizate si portofoliul de afaceri ori sau vândut unor terţi, in dauna creditorilor. Acest fapt rezulta cu certitudine din analizarea balanţei analitice 2012 si din situaţia activelor imobilizate la 31.12.2013, documente ale debitorului care insotesc cererea introductiva. La inceputul anului 2012 înregistra active imobilizate in valoare de peste

300.000 lei si la sfârşitului anului 2012 in valoare de 103.880 lei, iar la data depunerii cererii declara ca societatea nu deţine bunuri in proprietate.

Acestea demonstrează ca debitorul a acţionat, atat in perioada anului 2012 cat si de la inceputul anului 2013 si pana la depunerea cererii, in sensul externalizării activelor , in dauna creditorilor urmăritori.

Debitoarea, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Deliberând asupra cererii de apel curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 3 pct. l din Legea 85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

Insolvenţa este prezumată ca vădită atunci când debitorul după 90 de zile de la scadenţă nu a plătit datoria.

Prezumţia instituită de art. 3 pct. 1 lit a teza finală are caracter relativ putând fi combătută prin proba contrarie.

Existenţa sau inexistenta activelor în patrimoniul debitoarei este irelevantă, cât timp norma mai sus enunţata condiţionează insolvenţa de lipsa fondurilor băneşti.

Creditoarea nu a prezentat niciun inscris din care să rezulte existenţa unor disponibilităţi suficiente pentru achitarea datoriilor scadente ale creditorilor reali. Chiar si pentru ipoteza in care in averea debitorului ar exista bunuri mobile şi imobile

ce ar putea fi valorificate pentru satisfacerea creanţelor, dacă debitorul la scadenţă nu deţine sumele de bani, cerinţele insolventei sunt îndeplinite. Starea de insolventă este condiţia esenţiala a declanşării procedurii si nu solvabilitatea sau insolvabilitatea debitoarei. Aceste diferenţieri au fost avute in vedere de legiuitor la stabilirea condiţiilor a căror îndeplinire se impune a fi analizata de judecător, cunoscut fiind ca este posibil ca valoarea elementelor active să o depăşească pe cea a elementelor pasive şi, cu toate acestea, debitorul să fie în imposibilitate de plată din cauza absenţei lichidităţilor necesare plăţii datoriilor. În această ultimă ipoteză, aplicarea procedurii insolventei este pe deplin justificată. Doar după declanşarea procedurii, situaţia patrimonială a debitorului prezintă importanţă. Un debitor insolvent dar solvabil poate opta pentru procedura reorganizării judiciare, în timp ce debitorul insolvent şi insolvabil va fi supus procedurii falimentului. In speţă, debitoarea insolventă a solicitat intrarea in procedura simplificata, declarandu-se insolvabila.

Potrivit art.32 alin.2 teza a II-a din Legea nr.85/2006 creditorii se pot opune deschiderii procedurii în termen de 15 zile de la primirea notificării. Opoziţia creditorilor se poate fundamenta pe dispoziţiile art.27 alin.4 din lege, care reglementează statutul cererilor de deschidere a procedurii introduse prematur sau exercitate cu rea-credinţă. Motivul formulării unei opoziţii la deschiderea procedurii la cererea debitorului, îl poate constitui doar inexistenţa insolventei, caz in care, creditorul oponent trebuie sa dovedească că debitorul său nu este în încetare de plăţi.

Doar in cazul existentei unei astfel de dovezi ar putea susţine creditoarea-oponenta abuzul de drept al debitorului, prin formularea cererii de declanşare a mecanismelor legii de insolventă înainte ca insolventă să se producă realmente sau să devină iminentă. Oponenta nu a prezentat o astfel de dovada nici la instanţa de fond si nu a depus o astfel de dovada nici in apel. Simplele afirmaţii ale acesteia, reiterate in cererea de reformare sunt lipsite de suport probatoriu si fundament legal, fiind si lipsite de relevanta din perspectiva analizării cerinţei esenţiale (existenta stării de insolventă), în condiţiile în care prin înscrisurile depuse de către debitoare la dosarul de fond, s-a făcut dovada instalării insolventei, iar instanţa, prin raportare la cele constatate, in mod corect a considerat că cererea creditoarei este neîntemeiată .

Contrar celor susţinute de apelanta, la cererea formulata de intimata, au fost anexate actele enumerate în art. 28 din Legea nr.85/2006. Dealtfel, însăşi oponenta face trimitere la datele pe care le-a analizat din balanţa de verificare si la situaţia activelor imobilizate (parte componenta a situaţiilor financiare) menţionând ca sunt documente ale debitorului care insotesc cererea introductiva.

Prima instanţă a avut în vedere actele contabile şi înscrisurile depuse de debitoare la dosar, din care rezulta că debitoarea nu are disponibilităţi suficiente pentru acoperirea creanţelor scadente ale creditorilor săi, ca este în încetare de plaţi, nemaiputand face fata datoriilor exigibile.

Tabelul preliminar întocmit de către administratorul judiciar, în care sunt înscrişi 17 creditori ale căror creanţe însumează peste 500.000 lei, confirma susţinerile debitorului în sensul că a acumulat mari datorii pe care nu le poate achita cu disponibilul bănesc deţinut, starea de insolvenţă fiind indubitabilă.

Pe de altă parte, întârzierea în introducerea unei cereri de deschidere a procedurii ar fi condus la acumularea de dobinzi, majorări si penalităţi pe seama debitoarei .

Curtea reţine că judecătorul sindic a analizat susţinerile creditoarei in legătura cu lipsa demersurilor debitoarei de a iniţia negocieri pentru restructurarea datoriilor sau reducerea acestora.

Debitoarea si-a exercitat dreptul de a formula o cerere de deschidere de procedură în limitele stabilite de lege, starea de insolvenţă îndreptăţind-o să formuleze cererea în condiţiile art. 27 din legea nr. 85/2006.

Curtea reţine că judecătorul sindic a făcut o cercetare a fondului cererii formulata de creditoare, s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor invocate de către oponenta, situaţia de fapt reţinuta in hotărârea apelata are fundament in probele administrate, astfel ca, in mod legal si corect judecătorul sindic a respins cererea in opoziţie ca neîntemeiata.

În raport de aceste considerente, curtea, în baza art. 480 din NCPC, va respinge apelul declarat de SC I. SA împotriva sentinţei civile 1849/25.06.2013 a Tribunalului specializat Cluj pe care o va păstra în întregime.

Culpa procesuală a reclamantei fiind dovedită, în baza art. 453 din NCPC va obliga apelanta reclamantă să plătească intimatei suma de 600 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.