Litigiu cu element de extraneitate. Legea aplicabilă


Legea nr. 105/1992, art. 73

Prezentul litigiu arc caracter internaţional: reclamanta este o persoană juridică de drept privat italian, iar pârâta este o persoană juridică de drept privat român. Pe cale de consecinţă, este necesar ca Tribunalul arbitral să stabilească legea aplicabilă contractului internaţional de vânzare-cumpărare prin raportare la Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (denumită în continuare LDIP). lex J’ori în prezentul litigiu. întrucât părţile au ales prin consens legea română ca lege aplicabilă fondului litigiului internaţional (potrivit art. 9 parag. I din contract. „The Romonion law govems this contract”). Tribunalul arbitral a reţinut că această alegere este valabilă potrivit art. 73 din LDIP în temeiul principiului lex voluntatis. Drept urmare, analiza fondului litigiului internaţional se va efectua potrivit sistemului român de drept (lex cansae).

Prin sistemul român de drept. Tribunalul arbitral înţelege şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, Viena. 1980. document internaţional ratificat de România prin Legea nr. 24/1991. Statuând că legea română guvernează contractul încheiat de părţi, legea aleasă de părţi prin contract, ceea ce înseamnă, fiind vorba de un contract de vânzare-cumpărare internaţională, în principal. Convenţia asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, Viena, 1980, Convenţie la care România este parte, o constituie dreptul românesc al vânzării-cumpărării internaţionale de mărfuri.

Sentinţa arbitrală nr. 38 din 4 martie 2009