Procedura insolvenţei. Deschiderea procedurii. Creditor bancă. Credite restructurate.


Respingerea cererii creditorului în primă instanţă. Exigibilitatea creanţei şi întinderea acesteia. Admiterea recursului.

Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 8554 din 16 septembrie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 983 din 01.04.2013 a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea BANCA P. SA în contradictoriu cu debitoarea SC I.S.C. SRL.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art.3 pct. 6 şi 12 din prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege acel creditor care deţine o creanţă certă, lichidă, al cărei cuantum să fie de cel puţin 45.000 de lei şi exigibilă, scadenţa acestei obligaţii să fie depăşită cu cel puţin 90 de zile.

Din înscrisurile depuse în probaţiune de creditoare nu rezultă caracterul lichid şi exigibil al obligaţiei de plată.

Astfel, potrivit contractului de credit la termen nr. BL22642 din 20.02.2008, astfel cum a fost modificat acesta prin actul adiţional nr. 1/25.01.2010, se consolidează suma de 7130 euro, devenind credit curent, sumă ce va fi rambursată reeşalonat pe o perioadă de 120 de luni, începând cu data semnării actului adiţional şi până la 24.01.2020, fiind stabilită o perioadă de graţie de 6 luni. Ca urmare, potrivit art. 2.6.4. alin. 2 al actului adiţional rambursarea se va realiza în rate lunare conform graficului de rambursare anexa 3 la prezentul act adiţional.

Creditoarea nu a depus în probaţiune anexa 3 reprezentând graficul de rambursare a împrumutului acordat potrivit contractului de credit BL22642/20.02.2008 modificat prin actul adiţional nr. 1/2008.

În mod similar, potrivit contractului de credit BL26290/10.04.2008, modificat prin actul adiţional nr. 1/09.04.2009, respectiv prin actul adiţional nr. 2/25.01.2010 creditoarea BANCA P. S.A. a aprobat restructurarea facilităţii de credit consolidată în sumă de 34.470 de euro, reprezentând sume datorate băncii cu titlu de principal, dobânzi, comisioane şi alte costuri, sumă ce va fi rambursată reeşalonat pe o perioadă de 240 de luni, începând cu data semnării prezentului act adiţional la contractul de credit şi până la data de 24.01.2030, fiind stabilită totodată o perioadă de graţie de 6 luni calculată de la data semnării prezentului act adiţional. De asemenea, conform art. 2.8.1 din acest ultim act adiţional împrumutatul va rambursa creditul în rate lunare conform graficului de rambursare Anexa 3 la prezentul act adiţional la contractul de credit. Din nou, creditoarea nu a depus graficul de rambursare aferent celui de-al doilea contract de credit.

Este adevărat că potrivit art. 120 din OUG 99/2006 privind instituţiile de credit contractul de credit are valoare de titlu executoriu, însă creditoarea nu a făcut dovada obligaţiilor de plată neexecutate de către debitoarea S.C. I.S.C. S.R.L. prin nedepunerea graficului de rambursare pentru fiecare dintre cele două contracte de credit.

Or, potrivit art. 379 alin. 4 C.p.c. creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor înscrisuri neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unor dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

Propriile evidenţe contabilo-informatice ale băncii creditoare nu au valoare de titlu executoriu, nefiind parte integrantă a contractului de credit şi nu pot valora nici mijloc de probă în lipsa graficului de rambursare. De altfel, aceasta nu a probat nici întinderea accesoriilor privind dobânda restantă şi comisioanele.

Întrucât sarcina probei revine aceluia care face o afirmaţie în faţa justiţiei potrivit art. 1169 din 1864, judecătorul sindic a constatat că, faţă de lipsa probelor relative la caracterul lichid al creanţei pretinse în temeiul art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 cererea formulată de creditoare a fost neîntemeiată, urmând a o respinge.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea SC Banca P. SA, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei SC I.S.C. SRL.

În motivele de recurs se arată că, banca a acordat firmei I.S.C. SRL doua credite; contract de credit linie de credit revolving nr.BL26290/10.04.2008, modificat prin actele adiţionale nr. 1/09.04.2009 si nr.2/25.01.2010 în valoare de 34.470 Euro şi contract de credit la termen nr.BL22642/20.02.2008 modificat prin actul adiţional nr. 1/25.01.2010 în valoare de 7.125,88 Euro. Prin actele adiţionale nr.2/25.01.20109 (pentru primul credit) si nr. 1/25.01.2010 (pentru cel de-al doilea credit) s-a acordat o perioada de graţie de 6 luni de la data semnării actelor adiţionale, perioada in care debitoarea era obligată să plătească timp de 6 luni numai dobânda creditului. Deoarece la data de 16.09.2012, societatea înregistra restante mai mari de 90 zile în cuantum total de 14.216,48 Euro, cea mai veche restanta fiind de 809 zile, recurenta apreciază ca societatea se afla într-o vădita stare de insolventa motiv pentru care în temeiul art. 31 din Legea nr.85/2006 a înaintat cererea de deschidere a procedurii insolventei, creanţa totala datorata pentru cele doua credite fiind de 58.167,92 Euro.

Totodată, recurenta critică soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinica si nelegala, deoarece în mod greşit a calificat creanţa sa ca nefiind lichida si exigibila si pe cale de consecinţa, considera ca aceasta nu întruneşte condiţiile cumulative prev.de art.31, alin.l din Legea speciala nr.85/2008. Susţine că debitoarea are o întârziere de 809 zile la data depunerii cererii de deschidere a procedurii, mult mai mare decât minimul de zile de întârziere pe care-l prevede legea (90 zile). Asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar creanţa este certa întrucât exista înscris sub semnătura privata contractul de credit însuşit de părţi, este lichida întrucât se refera la o suma de bani (contract de credit, graficul de rambursare, rapoarte de credit) si exigibila întrucât creanţa a ajuns la scadenta, ultima scadenta fiind in 01.06.2010, pentru ambele credite si conform graficelor de rambursare pe care anexate. Fiecare rata a creditelor este ajunsa la scadenta prin neplata.

In ceea ce priveşte valoarea prag in cuantum de minim 45.000 lei prevăzuta de lege apreciază că si aceasta condiţie este îndeplinita, întrucât deţine la data introducerii cererii o creanţa care depăşeşte cu mult aceasta valoare. Pentru primul credit 47.834,01 Euro din care credit restant: 34.470 Euro si dobânzi restante de 12.075,22 Euro si pentru al doilea credit 10.333.91 Euro din care credit restant: 7.125,88 Euro si dobânzi restante de 2.950,07 Euro .

Creditoarea-recurentă precizează că faţă de ea, debitoarea are o întârziere de 809 zile la data depunerii cererii de deschidere a procedurii, mult mai mare decât minimul de zile de întârziere pe care-l prevede legea (90 zile), astfel ca si aceasta condiţie a termenului minim de 90 de zile este îndeplinita.

Pentru dovedirea întinderii accesoriilor privind dobânda restanta si comisioanele, arată că a depus alături de contractele de credit, actele adiţionale si rapoartele de credit privind datoria la data de 16.09.2012. Apreciază ca aceasta nu putea fi un motiv de respingere a cererii noastre raportat la prevederile art.379, alin.4 C.pr.civ, si art. 120 din OUG 99/2006 deoarece contractele de credit sunt titluri executorii iar graficele de rambursare reprezintă anexe ale contractului de credit si fac parte integranta din acestea. Cu atât mai mult cu cat debitoarea nu a făcut nici o opoziţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei. Susţine că referitor la celelalte înscrisuri depuse la dosar cu menţiunea raport de credit, acestea sunt opozabile debitoarei întrucât reprezintă situaţia contabila pe care o deţine banca, urmare neplăţii ratelor. Neplătind ratele de credit lunare, conf. contractului de credit, însuşit de către debitor prin semnătura si stampila, acesta este obligat atât la plata ratelor cât si la dobânzi, dobânzi penalizatoare si comisioane. Graficele de rambursare au fost însuşite prin însăşi contractele de credit pe care le-a semnat si stampilat debitoarea, iar banca a prezentat situaţia contabila, in funcţie de plăţile pe care le-a efectuat.

Analizând recursul declarat de către recurenta SC BANCA P. SA prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ. prin raportate la art.8 din Legea nr.85/2006, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al recurentei vizează deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC I.S.C. SRL pentru recuperarea unei creanţe în cuantum de 58.167,92 euro.

În scopul soluţionării cererii formulate de către recurentă, instanţa de judecată prin judecătorul-sindic a dispus citarea părţilor potrivit art.87 şi urm. C.pr.civ., art. 7 lit. b şi art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 şi 23 alin (2) din Legea nr. 85/2006.

Pentru soluţionarea fondului litigiului se impune a lămuri dacă există o creanţă a creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei astfel încât acesta să fie un creditor îndreptăţit în înţelesul Legii nr.85/2006.

Potrivit art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006, prin creditor se înţelege persoana fizica sau juridica ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului si (…) si care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi.

În speţă, Curtea constată că cererea creditorului cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei este fundamentată pe contractul de credit la termen nr. BL22642 din 20.02.2008, astfel cum a fost modificat acesta prin actul adiţional nr. 1/25.01.2010 respectiv contractul de credit BL26290/10.04.2008, modificat prin actul adiţional nr. 1/09.04.2009 şi prin actul adiţional nr. 2/25.01.2010. Din conţinutul acestor înscrisuri reiese că recurenta a pus la dispoziţia debitoarei diverse sume de bani, sume care urmau a fi rambursate reeşalonat pe o perioadă de 120 de luni, începând cu data semnării actului adiţional şi până la 24.01.2020, fiind stabilită o perioadă de graţie de 6 luni respectiv pe o perioadă de 240 de luni, începând cu data semnării prezentului act adiţional la contractul de credit şi până la data de 24.01.2030, fiind stabilită totodată o perioadă de graţie de 6 luni calculată de la data semnării prezentului act adiţional.

Probele administrate în cauză evidenţiază faptul că până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea nu a achitat nicio sumă la data scadenţei deşi potrivit graficelor de rambursare a creditelor această obligaţie îi revenea.

Curtea constată că debitoarea nu a înţeles să conteste starea sa de dar nici nu a făcut dovada efectuării unor plăţi pentru restituirea împrumutului acordat.

Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.

Potrivit art. 379 alin. 3 şi 4 C.pr.civ., creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul şi este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă (…).

În speţă, Curtea reţine că ne aflăm în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Astfel, creanţa pretinsă de recurentă se fundamentează pe contractele de credit şi actele adiţionale menţionate mai sus iar aceste contracte împreună cu actele adiţionale sunt semnate de debitoare şi însuşite ca atare.

Cât priveşte întinderea creanţei creditoarei, se poate observa că aceasta derivă din titlurile executorii -contractele de credit menţionate mai sus – şi întrucât nu s-a făcut dovada plăţii de către debitoare, se poate susţine cu temei că valoarea prag impusă de legiuitor este atinsă.

Se poate conchide, aşadar, că creanţa pretinsă de creditoare reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 şi art. 379 alin. 3 şi 4 C.proc.civ. astfel că cererea care vizează deschiderea procedurii insolvenţei întemeiată pe existenţa acestei creanţe apare ca fondată.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza judecătorului-sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei.