Puterea de lege a contractului nu înseamnă că, odată încheiat, contractul nu mai poate fi desfăcut prin voinţa comună a părţilor. Contractul fiind încheiat prin acordul părţilor (mutuus consensus), este firesc ca, tot astfel, să se poată săvârşi desfacerea lui (mutuus dissensus). Din moment ce cedentul şi cesionarul au convenit să rezilieze contractul de cesiune părţi sociale, aşa cum prima decizie a asociatului unic al societăţii petente, prin care a fost decisă operaţiunea, a fost înregistrată în registrul comerţului, şi cea de a doua decizie a asociatului unic cesionar ar fi trebuit să primească aceeaşi soluţie juridică din partea instituţiei recurente.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1816 din 24 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 175/PI din 20 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 577/30/2012 Tribunalul Timiș a admis plângerea formulată de petenta SC F SRL Făget în contradictoriu cu intimatul O.N.R.C. București, reprezentat prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva rezoluției Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 180/09.01.2012 dată în soluționarea cererii nr. 86817/29.12.2011, pe care a desființat-o, admițând cererea de înscriere mențiuni privind modificarea actului constitutiv al societății petente, în sensul revenirii la structura acționariatului în persoana asociatului unic B GmbH, astfel cum acesta era înregistrat anterior încheierii contractului de cesiune părți sociale din 8.09.2008. Totodată, instanța a dispus O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș înregistrarea deciziei asociatului unic SC I SRL nr. 03/31.07.2009 de rezoluțiune voluntară a contractului de cesiune părți sociale din data de 8.09.2008, radierea mențiunilor anterioare efectuate în baza acestui contract și înregistrarea ca asociat unic al societății a B GmbH, precum și înregistrarea modificării structurii capitalului social, care va fi deținut în totalitate de către acesta, restul prevederilor actului constitutiv rămânând nemodificate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul O.N.R.C. București, prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii plângerii ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr. 1816 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de intimatul O.N.R.C. București, prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva sentinței civile nr. 175/PI din 20 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 577/30/2012 în contradictoriu cu petenta SC F SRL Făget.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în fapt, în luna septembrie 2008, asociatul unic al SC F SRL Făget, B GmbH (companie germană), a decis cesionarea tuturor părților sociale către o altă persoană juridică – SC I SRL București, care urma să devină noul asociat unic al societății petente, în acest sens fiind încheiat, la data de 08.09.2008, un contract de vânzare-cumpărare părți sociale. Având în vedere că cesiunea părților sociale nu s-a făcut la valoarea lor nominală (108.250 lei), ci la un preț mult mai mare (3.500.000 euro), părțile au convenit ca plata să fie făcută în termen de 2 luni și jumătate de la data semnării contractului, în urma contractării de către cesionar a unui credit bancar. De asemenea, asociatul cedent a adoptat decizia nr. 2/30.08.2008 privitoare la transmiterea părților sociale, iar această modificare a asociatului unic a fost înregistrată în registrul comerțului prin mențiunea nr. 41819/23.09.2008.
Ulterior, ca urmare a imposibilității de a achita prețul cesiunii, motivat de faptul că asociatul cesionar nu a reușit să obțină finanțarea necesară, părțile contractante au decis, de comun acord, să desființeze această cesiune, cu consecința repunerii lor în situația anterioară, respectiv ca asociatul unic al SC F SRL Făget să redevină, începând cu data de 01.08.2009, B GmbH. în acest sens, ele au semnat actul adițional nr. 02/31.07.2009 la contractul de cesiune părți sociale, iar asociatul unic al petentei, SC I SRL București, a adoptat decizia nr. 03/2009 privitoare la revocarea, începând cu data de 01.08.2009, a tuturor prevederilor contractului de vânzare-cumpărare de părți sociale încheiat la 08.09.2008.
Prin cererea nr. 86817/29.12.2011, reprezentantul legal al societății petente a solicitat înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la asociați, transmitere părți sociale, numire reprezentant persoană juridică, depunere act constitutiv actualizat, la cerere fiind anexate înscrisurile care justificau o asemenea înregistrare, respectiv: actul adițional nr. 2/31.07.2009 la contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale încheiat la data de 8.09.2008, decizia asociatului unic al SC F SRL Făget (SC I SRL București) nr. 03/31.07.2009, hotărârea adunării generale a asociaților SC I SRL București nr. 02/15.07.2009, decizia I GmbH nr. 05/15.07.2009, decizia B GmbH nr. 4/31.07.2009 și contractul de cesiune din 8.09.2008, partea plătind, totodată, și taxele prevăzute de lege.
în primul rând, trebuie subliniat faptul că societatea petentă nu a solicitat oficiului registrului comerțului, cum în mod eronat a înțeles recurentul, să constate că a intervenit rezoluțiunea contractului de cesiune părți sociale și, pe cale de consecință, că decizia asociatului unic al SC F SRL Făget nr. 2/30.08.2008 privitoare la transmiterea părților sociale nu mai produce efecte, părțile revenind la situația anterioară perfectării actului juridic.
în realitate, reprezentantul legal al acestei persoane juridice a solicitat, utilizând formularul-tip folosit de O.N.R.C. și de oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1240/C/2008 pentru aprobarea modelului cererii de înregistrare în registrul comerțului a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale și al declarațiilor pe propria răspundere privind autorizarea funcționării și Ordinul ministrului justiției nr. 2722/C/2007 pentru aprobarea modelului cererii de înregistrare în registrul comerțului și al declarațiilor pe propria răspundere privind autorizarea funcționării, cu modificările ulterioare, înregistrarea în registrul comerțului a deciziei asociatului unic nr. 03/31.07.2009, precum și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a respectivei decizii. Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că potrivit art. 16 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2594/C din 10 octombrie 2008, cererile adresate oficiilor teritoriale ale registrului comerțului, precum și declarațiile-tip se întocmesc pe formularele aprobate, după caz, prin ordin al ministrului justiției sau prin dispoziție a directorului general al O.N.R.C., puse la dispoziția solicitanților în mod gratuit de respectivul oficiu teritorial și pe pagina de internet a O.N.R.C.
Tocmai pentru că nu ne aflăm în prezența unei rezoluțiuni judiciare, știut fiind faptul că rezoluțiunea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, care constă în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului, criticile recurentului privitoare acest aspect nu sunt întemeiate, chiar dacă considerațiile teoretice referitoare la rezoluțiune sunt juste, ele, însă, nu se aplică litigiului pendinte.
în realitate, cele două părți contractante (asociatul cedent și asociatul cesionar) au stabilit, de comun acord, să revoce convenția pe care au perfectat-o în data de 08.09.2008. Contractul este rezultatul unui acord de voințe, acord ce trebuie să se înscrie în limitele prevederilor legale. în temeiul acordului astfel realizat iau naștere obligații contractuale, de la care părțile nu pot abdica prin voința lor unilaterală. Cu toate acestea, puterea de lege a contractului nu înseamnă că, odată încheiat, contractul nu mai poate fi desfăcut prin voința comună a părților. Contractul fiind încheiat prin acordul părților (mutuus consensus), este firesc ca, tot astfel, să se poată săvârși desfacerea lui (mutuus dissensus). Aceste coordonate explică simetria existentă între modul de încheiere a contractului și modul lui de revocare, alin. (2) al art. 969 din vechiul C.civ., referindu-se la convenții, statuând că „ele se pot revoca prin consimțământ mutual sau din cauze autorizate de lege”.
Desfacerea contractului prin acordul părților este denumită revocare, atunci când este vorba de un contract a cărui încă nu a început, în caz contrat ea purtând denumirea de reziliere. Dar, și revocarea, întocmai ca și rezilierea, nu are efect retroactiv, ci produce efecte numai pentru viitor.
în speță, este evident că cesiunea părților sociale a avut loc, independent de împrejurarea că prețul cesiunii nu a fost plătit, dovadă fiind faptul că asociatul cesionar a fost înscris, în această calitate, în registrul comerțului. Or, chiar dacă părțile convin să-și restituie reciproc prestațiile făcute în virtutea contractului pe care îl revocă, aceasta va opera doar ca un nou contract, în sens invers, în virtutea căruia, de pildă, în cazul unui inițial contract de vânzare-cumpărare, vânzătorul va trebui să restituie prețul încasat, iar cumpărătorul să returneze lucrul. Totuși, această revocare a primului contract, prin încheierea unui nou contract, nu are consecințe față de terți.
Față de cele arătate, este în afară de orice dubiu că, din moment ce cedentul și cesionarul au convenit să rezilieze contractul de cesiune părți sociale încheiat la data de 08.09.2008, așa cum prima decizie a asociatului unic al societății petente a fost înregistrată în registrul comerțului, și cea de a doua decizie a asociatului unic cesionar ar fi trebuit să primească aceeași soluție juridică din partea instituției recurente. Aceasta, cu atât mai mult cu cât chiar oficiul registrului comerțului arată în mod expres în cuprinsul cererii de recurs că „transmiterea părților sociale s-a înregistrat în registrul comerțului în baza deciziei asociatului unic nr. 2/30.08.2008 și nu a contractului de cesiune din data de 8.09.2008”, iar art. 131 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor are următorul cuprins: „la cererea pentru înregistrarea mențiunilor privind transmiterea convențională a părților de interes/părților sociale la societățile în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, se atașează: a) hotărârea adunării generale de aprobare a transmiterii părților de interes/părților sociale, în original; b) contractul prin care se transmit părțile de interes/părțile sociale, încheiat în forma prevăzută de lege, în original, dacă clauzele cu privire la drepturile și obligațiile părților nu au fost prevăzute în înscrisul menționat la lit. a) și acesta nu a fost semnat de cedenți și cesionari; c) dovada achitării impozitului pe câștigul din transferul părților sociale, dacă este cazul; d) copii certificate de parte de pe actele de identitate ale persoanelor fizice și, după caz, de pe certificatele de înregistrare ale persoanelor juridice care dobândesc calitatea de asociați; e) declarația pe propria răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale pentru a deține calitatea de asociat și informațiile din cazierul fiscal, în cazul transmiterii părților de interes/părților sociale către o persoană din afara persoanei juridice, în original; f) dovezile privind plata taxelor legale și timbrul judiciar, în original”.
Pe de altă parte, nici art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, nu este incident în speță (de altfel, cererea petentei nici nu a fost formulată în temeiul acestei norme), pentru că textul prevede că orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte ori modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului.
Rezultă, deci, că pentru a putea fi exercitată acțiunea în radiere reglementată prin acest text de lege este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele trei condiții: 1) să existe o hotărârea judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea; 2) să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea mențiunii în registrul comerțului privind desființarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării; 3) persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită.
O atare soluție este impusă și de reglementarea de la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, care statuează că instanțele judecătorești sunt obligate să trimită registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii, precum și de prevederea explicită din alin. (2) al aceluiași articol, potrivit căreia în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
Ca urmare, în ipoteza în care instanțele de judecată nu s-au conformat prevederilor legale menționate, partea prejudiciată printr-o înmatriculare sau mențiune în registrul comerțului are posibilitatea să formuleze acțiune separată, în radiere, în condițiile reglementate prin art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, modificată.
în acest fel radierea înmatriculării sau a unei mențiuni în registrul comerțului, ca operațiune derivată, complementară și subsecventă altei operațiuni principale, efectuată anterior, se poate dispune numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțată la cererea persoanei interesate. De aceea, procedura instituită prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003, are caracter necontencios, iar instanței judecătorești învestite cu o acțiune în radiere îi revine doar obligația de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute în acest text de lege, pe o atare cale neputându-se dispune și cu privire la existența și valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părți, în raport cu prevederile legale aplicabile, radierea unei mențiuni în condițiile în care actele juridice care au stat la baza înregistrării nu au fost desființate printr-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă fiind posibilă numai pe calea acțiunii în anulare, în cadrul unei proceduri cu caracter contencios, iar nu și pe calea unei cereri necontencioase.
Din contră, prin cererea nr. 86817/29.12.2011, reprezentantul legal al societății petente a solicitat înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la asociați, transmitere părți sociale, numire reprezentant persoană juridică, depunere act constitutiv actualizat, iar nu radierea vreunei înregistrări anterioare pe motiv că ar fi păgubitoare.
Nu în ultimul rând, este adevărat că de la data înregistrării în registrul comerțului a deciziei asociatului unic nr. 2/30.08.2008, petenta a mai înregistrat și alte cereri de modificare a actului constitutiv fundamentate pe decizii emise ulterior deciziei nr. 03/31.07.2009, respectiv cererea nr. 52870/22.10.2010, având la bază decizia asociatului unic nr. 03/01.07.2010, pentru completarea obiectului de activitate al societății cu cod CAEN 2313 – fabricarea articolelor din sticlă, închiderea punctului de lucru din Făget, Drumul G, nr. 10 și autorizarea activităților, și cererea nr. 72611/20.10.2011, având la bază decizia asociatului unic nr. 04/24.08.2011, pentru completarea obiectului de activitate al societății cu codurile CAEN: 2312 – prelucrarea și fasonarea sticlei plate, 2640 – fabricarea produselor electronice de larg consum, 2740 – fabricarea de echipamente electrice de iluminat, 2790 – fabricarea altor echipamente electrice, precum și autorizarea activităților, și cu toate că, potrivit legii, reprezentantul său avea obligația de a solicita înregistrarea în registrul comerțului a actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare în termen de cel mult 15 zile de la data acestora, nu a procedat la înregistrarea deciziei nr. 03/31.07.2009 în acest termen.
însă, în opinia Curții, o asemenea împrejurare nu poate determina, de plano, admiterea recursului și schimbarea soluției tribunalului, pentru că, pe de o parte, legiuitorul a stabilit o altă sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații de înregistrare, respectiv amenda judiciară prevăzută de art. 44 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, dacă fapta nu constituie infracțiune; pe de altă parte, prin deciziile nr. 03/1.07.2010 și nr. 04/24.08.2011 asociatul unic nu a adoptat hotărâri care ar face imposibilă înregistrarea în registrul comerțului a deciziei nr. 03/31.07.2009, cum ar fi fost, spre exemplu, ipoteza în care, în acest interval, ar fi cesionat, în tot sau în parte, părțile sociale deținute, ceea ce ar fi determinat respingerea cererii ulterioare de înregistrare a redobândirii calității de asociat unic a cedentului B GmbH.
Excepția lipsei de interes a recurentului nu poate fi primită pentru că, raportat la dispozițiile art. 261 din același act normativ, Oficiul Național al Registrului Comerțului are legitimare procesuală activă și poate interveni în orice proces care privește înregistrări în registrul comerțului, interesul fiind prezumat și constând în respectarea cerințelor generale ale activității comerciale. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în speță, prima instanță a desființat rezoluția Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 180/9.01.2012 dată în soluționarea cererii nr. 86817/29.12.2011 formulată de societatea petentă.
