Accident rutier. Obligativitatea citării celuilalt conducător auto implicat în accident. Omisiune


O.U.G. nr. 195/2002, art. 119 C. proc. civ., art. 85, art. 107

în condiţiile în care instanta de fond nu a citat celălalt conducător

auto implicat în accident, care nu a putut astfel să îşi administreze probe în apărare, respectiv pentru protejarea interesului său personal, constând în menţinerea procesului-verbal de contravenţie şi, implicit, a dreptului de a beneficia de repararea avariilor suferite de autovehiculul său din asigurarea contravenientului, au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât aceste dispoziţii atribuie celuilalt conducător auto implicat în accidentul rutier calitate procesuală în cauză. Totodată, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ., care se aplică în cauză, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.

Trib. Ploieşti, dec. civ. nr. 500/2009, portal.just.ro

La data de 20 februarie 2008, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti plângerea contravenţională formulată de petentul S.I. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PCA, nr. 2512507 din 16 februarie 2008, încheiat de către intimatul l.P.J. Prahova, prin care a

solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie. In motivarea plân-

gcrii, a arătat că, la data de 16 februarie 2008, a fost sancţionat contravenţional pe motiv că nu ar fi adaptat viteza la condiţiile unui carosabil acopcrit cu polci şi nu ar fi oprit la indicatorul „oprire”, respectiv nu ar fi acordat prioritate autoturismului carc circula pc drum prioritar, intrând în coliziune cu acesta. Petentul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001. Prin sentinţa civilă nr. 4382 din 7 mai 2008, Judecătoria Ploieşti a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de contravenţie, reţinând că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancţionat cu amendă de 300 lei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. a) şi art. 101 alin. (1) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că, la data de 16 februarie 2008, orele 8,30, nu a adaptat viteza la condiţiile unui carosabil acoperit cu polei şi nu a putut oprit la indicatorul „oprire”, neacordând prioritate de trecere autoturismului care circula pe drumul prioritar, intrând în coliziune cu acesta. S-a reţinut că procesul-verbal este legal întocmit, că petentul a fost surprins de poleiul de pe şosea, fiind pus în imposibilitate de a opri în siguranţă, trebuia să aibă viteza adaptată la condiţiile de trafic la momentul deplasării, precum şi că ciocnirca celor două autovehicule s-a produs după ce autoturismul petentului a traversat bulevardul, astfel că vina producerii coliziunii revine celuilalt conducător auto.

Examinând sentinţa recurată prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor invocate de recurcnt, tribunalul a apreciat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: astfel, prin procesul-verbal de contravenţie contestat, petentul a fost sancţionat contravenţional, imputându-i-se faptul că nu a adaptat viteza la condiţiile de trafic şi nu a putut opri la indicatorul „oprire”, astfel că nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului care circula pe drumul prioritar, intrând în coliziune cu acesta. Ca urmare, tribunalul a apreciat că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, conform cărora, „în cazul în care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei va cita unitatea de poliţie din care face parte agentul constatator, părţile implicate în eveniment şi societatea de asigurare”.

Tribunalul a reţinut că instanţa de fond nu a citat celalalt conducător auto implicat în accident, S.M., care nu a putut astfel să îşi administreze probe în apărare, respectiv pentru protejarea interesului său personal, constând în menţinerea procesului-verbal de contra-

vcnţic şi, implicit, a dreptului de a beneficia de repararea avariilor suferite de autovehiculul sau din asigurarea petentului. Ca urmare, procedând în acest mod, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât aceste dispoziţii atribuie celuilalt conducător auto implicat în accidentul rutier calitate procesuală în cauză. Totodată, implicit, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ., care se aplică în prezenta cauză, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.

în consecinţă, potrivit art. 304 pct. 5, art. 3041 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., tribunalul a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza la Judecătoria Ploieşti spre rejudecare, pentru a fi citat celalalt conducător auto implicat în accident şi pentru a se da acestuia posibilitatea să îşi exercite dreptul de apărare în cauză, nemaifiind examinate celelalte motive de recurs invocate de recurent.