Aspecte legate de aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată. Obiectul excepţiei de negalitate. Controverse legate de adminisibilitatea excepţiei de nelegalitate privind un act administrativ unilateral cu caracter normativ Societăţ


Obiectul excepţiei de negalitate. Controverse legate de adminisibilitatea excepţiei de nelegalitate privind un act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Prin Sentinţa nr. 2/ 5 ianuarie2010 a Tribunalului Mureş, Secţia Administrativ şi Fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate, cu privire la H.C.L. nr.11/25.01.2007 a Consiliului Local Târgu Mureş, fiind respinsă ca atare această excepţie, invocată de reclamanta V.K.M., reţinându-se în considerentele hotărârii atacate că actul atacat este un act administrativ cu caracter normativ,conţinând reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu, astfel că în raport de dispoziţiile art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004, soluţia care se impune este respingerea excepţiei ca inadmisibilă.

S-a arătat că o admitere a excepţiei ar însemna o adăugare la lege şi că legiuitorul a înţeles să permită atacarea acestor acte administrative cu caracter normativ, oricând, printr-o acţiune în contencios administrativ, aşa cum este reglementată de art. 11 alin. 4 din lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal, reclamanta V.K.M., criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susţinând în esenţă că în mod nelegal s-a procedat la respingerea excepţiei, având în vedere practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că actele administrative cu caracter normativ, pot fi supuse controlului de legalitate în procedura de nelegalitate aşa cum este reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Este adevărat că pot fi cenzurate, pe calea excepţiei de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au un caracter normativ sau individual, întrucât ambele categorii aparţin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. „c” din Legea nr. 554/2004 (în acest sens s-a pronunţat instanţa supremă prin Deciziile nr.5132/2005, nr.5560/2005 şi nr. 26/2006).

Obiectul excepţiei de nelegalitate, în prezenta cauză, îl constituie o hotărâre emisă de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş, vizând strategia de alimentare cu căldură a municipiului Târgu Mureş

Având în vedere definiţia dată noţiunii de act administrativ prin art. 2 alin.1 lit. „c” din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, se constată că hotărârea Consiliului Local atacată de reclamantă, este într-adevăr, un act administrativ unilateral cu caracter normativ, aşa cum reţine corect şi instanţa de fond.

În mod eronat însă, prima instanţă reţine că aceasta nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate, tocmai datorită caracterului său de act normativ, legalitatea ei putând fi cercetată oricând pe calea unei acţiuni separate, în condiţiile art. 11 alin. 4 din legea contenciosului administrativ.

Art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu face nici o distincţie între act unilateral cu caracter individual şi act unilateral cu caracter normativ, textul de lege referindu-se pur şi simplu la faptul că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”.

Aşadar, excepţia de nelegalitate a H.C.L. nr. 11/2007, atacată în prezenta cauză şi având natura juridică a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, este pe deplin admisibilă, considerente pentru care, în raport de art.312 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, Curtea urmează a admite recursul promovat în cauză, casând integral hotărârea atacată întrucât instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului fiind necesar aşadar, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, soluţionarea pe fond a excepţiei invocate.