Competenţă materială. Obligaţii fiscale. Restituire. Competenţă materială


La data de 31 mai 2006, reclamanta S.C.AVIOANE Craiova S.A. a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. Dolj şi Direcţia Generală a Marilor Contribuabili Bucureşti, solicitând instanţei să dispună : restituirea /compensarea cu obligaţii bugetare restante a sumei de 163.680 lei, reprezentând impozit pe venitul din salarii în sumă de 97.543 lei, pentru un număr de 382 de persoane, contribuţia salariaţilor la asigurările sociale de sănătate ( 7%), în sumă de 4129 lei, pentru un număr de 42 persoane, contribuţia individuală la asigurările sociale de stat în sumă de 6715 lei, pentru un număr de 41 de persoane, reţinută din compensaţia bănească constând în două salarii medii pe unitate, acordate conform contractului colectiv de muncă foştilor salariaţi disponibilizaţi de la S.C.AVIOANE Craiova S.A. şi virate acestor instituţii, precum şi obligarea acestora la plata dobânzii în suma totală de 47396 lei calculată de la data plăţii până la 31 martie 2006 , astfel : dobânda calculată pentru impozitul pe venitul de salarii 44706 lei RON, dobândă calculată pentru contribuţia asiguraţilor la asigurările sociale de sănătate ( 7%) în sumă de 1025 RON, dobânda calculată pentru contribuţia asiguraţilor la asigurările sociale de stat, în sumă de 1665 lei, anularea contribuţiei angajatorului la asigurările sociale de sănătate în sumă de 4128 lei RON, suma preluată de AVAS prin protocolul nr. 8134 din 14 noiembrie 2003 de la CAS Dolj , plus dobânda în sumă de 3770 lei RON calculată până la data de 31 martie 2006.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legate calculate în continuare până la data plăţii efective a sumelor de restituit/compensat, în conformitate cu prevederile art. 116 alin.(5) şi art. 120 alin.1 şi 2 din O.G. nr. 92/2003.

În fapt , reclamanta a arătat că , potrivit anexei nr. 3, pct. h) din CCM al S.C.AVIOANE Craiova S.A. societatea a acordat persoanelor disponibilizate în anul 2002 o compensaţie bănească constând în două salarii medii de încadrare pe unitate.

Din compensaţia bănească acordată, S.C.AVIOANE Craiova S.A.. a reţinut: impozitul pe venit, contribuţia individuală de asigurări sociale ( 11,67%) şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate ( 7%), sume care au fost virate bugetelor instituţiilor abilitate şi corespunzător s-a înregistrat cu contribuţia angajatorului la asigurările asociale de sănătate 7% , asigurările sociale de stat 23,33 % şi fondul de şomaj 5%.

Reţinerile la sursa din această compensaţie bănească au fost virate astfel : impozitul pe venitul din salarii reţinut de la toţi salariaţii disponibilizaţi care au beneficiat de compensaţia bănească conform CCM , cu O.P. nr. 342/15 aprilie 2002 – suma de 124560 lei RON , cu O.P. nr. 534/17 mai 2002 – suma de 74756 lei RON, cu O.P. nr. 484 din 30 aprilie 2002 – suma de 40744 lei , contribuţia asiguraţilor la asigurările sociale de sănătate ( 7 % ) , cu O.P. nr. 341/ 15 aprilie 2002 – suma de 10913 lei RON, cu O.P. nr.483/30 aprilie 2002 – suma de 14163 lei şi cu O.P. nr. 536/ 17 mai 2002 – suma de 27643 lei RON, contribuţia asiguraţilor la asigurările sociale de stat ( 11,67 % ) , cu O.P. nr. 344/ 15 aprilie 2002 – suma de 18194 lei RON, cu O.P. nr. 482/30 aprilie 2002- suma de 23454 lei RON şi cu O.P. 537/17 mai 2002 – suma de 46.155 lei RON.

S-a mai precizat că o parte din foştii salariaţi disponibilizaţi , beneficiari ai compensaţiei băneşti acordate conform CCM au contestat legalitatea acestor reţineri la Tribunalul Dolj, Secţia Conflicte de Muncă, care a pronunţat un număr de 382 de hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile , prin care a dispus restituirea impozitului pe venitul din salarii şi restituirea reţinerilor reprezentând contribuţia la asigurările sociale de stat şi contribuţia la asigurările sociale de sănătate , stabilind ca acestea au fost reţinute în mod nelegal.

S.C. AVIOANE Craiova S.A. a solicitat atât DGFP DOLJ , cât şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală restituirea acestor sume care au fost reţinute şi virate datorită faptului că, în conformitate cu prevederile art. 6 alin.3 din Ordinul nr. 343/2005, emis de , începând cu data de 1 iulie 2005 S.C.AVIOANE Craiova S.A. a fost inclusă în lista marilor contribuabili care se administrează de Direcţia Generală de Administrarea Marilor Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

La data de 5 iulie 2006, pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa.

Aceasta a arătat că, potrivit OMFP nr. 753/2006, modificat prin OMFP nr.1013/2006, începând cu data de 1 iulie 2006, reclamanta urma a fi administrată din puncte de vedere fiscal de pârâta DGFP Dolj.

La data de 26 octombrie 2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea sub aspectul obiectului şi al temeiului de drept al acesteia.

Astfel, reclamanta a arătat că prezenta cauză este întemeiată pe dispoziţiile art. 113 alin.1 lit. d) şi alin.6 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Aceasta a arătat că solicitarea sa privind restituirea/compensarea sumelor reţinute are la bază hotărârile judecătoreşti irevocabile prin care s-a stabilit că aceste sume au fost reţinute ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale şi, pe cale de consecinţă, au fost virate către DGFP Dolj .

Au mai fost invocate şi dispoziţiile art. 992, 993 , 994 Cod Civil.

La data de 22 noiembrie 2006 , pârâta D.G.F.P.Dolj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti şi al Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti, a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, ca fiind inadmisibilă faţă de dispoziţiile OMFP nr. 1899/2004 şi ca netemeinică şi nelegală faţă de susţinerile de fond .

S-a mai precizat că, referitor la calitatea procesuală pasivă a instituţiilor publice chemate în judecată, acţiunea precizată nu conţine nici un temei de drept care să justifice chemarea în judecată a Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, această instituţie neavând calitatea de a răspunde solicitărilor S.C.AVIOANE S.A.

De asemenea, s-a mai arătat că D.G.A.M.C. Bucureşti a precizat faptul că, urmare a modificării OMFP nr. 753/ 2006, prin OMFP nr. 1013 /2006, S.C.AVIOANE S.A. a ieşit de pe lista marilor contribuabili, nemaifiind administrată fiscal de către această instituţie, astfel că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a DGAMC Bucureşti.

În acţiune , societatea a precizat faptul că suma a cărei anulare se cere a fost preluată de AVAS de la CAS Dolj, deci aceste sume nici măcar nu au legătură cu D.G.F.P. Dolj.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii precizate, s-a arătat că OMFP nr. 1899/22 decembrie 2004 pentru aprobarea procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, instituie o procedură specială în materia restituirii sumelor pretinse şi a accesoriilor acestora, în speţă nefiind aplicabile prevederile dreptului comun invocate în mod eronat de către contestatoare .

În ceea ce priveşte dobânzile solicitate de către S.C.AVIOANE S.A., s-a arătat că, în cuprinsul capitolului 2 , punctele 3 şi 4 din OMFP 1899 se stabileşte faptul că plata dobânzii cuvenite contribuabilului, care operează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, se va face numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, se va face numai în baza unei cereri exprese depuse de către acesta la organul fiscal competent, astfel că, în situaţia în care reclamanta nu face nici un fel de dovadă că ar fi urmat procedura expres şi limitativ prevăzută de către legea specială , se impune respingerea acestui capăt de cerere întemeiat pe dispoziţiile dreptului comun, ca inadmisibil.

Referitor la capătul de cerere privind restituirea /compensarea impozitului pe venitul din salarii, s-a arătat faptul că S.C.AVIOANE S.A. a îndeplinit numai parţial procedura prevăzută de OMFP precizat, respectiv a solicitat organului fiscal compensarea sumei de 867.544.720 lei, solicitare soluţionată de către DGFP Dolj prin nota unilaterală nr. 5941/30 noiembrie 2004, comunicată contestatoarei în 17 decembrie 2004.

Pârâta a mai menţionat că acest act administrativ nu a fost contestat de către S.C.AVIOANE S.A. în termenul şi în condiţiile prevăzute de către Codul de procedură fiscală.

La data de 14 februarie 2007, reclamanta a depus la dosar o precizare a acţiunii, prin care a arătat că înţelege să se judece cu DGFP Dolj şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti, pârâtele din cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 2644 din 7 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 7222/21572006, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi a fost respinsă acţiunea formulată împotriva acesteia de către reclamanta S.C.AVIOANE Craiova S.A., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP DOLJ şi s-a respins cererea având ca obiect obligarea acesteia la restituirea /compensarea sumelor reprezentând contribuţii la asigurările sociale de sănătate de stat şi de sănătate, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinarea din data de 22 noiembrie 2006, ca fiind neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea precizată la 26 octombrie 2006 şi 14 februarie 2007.

A fost obligată pârâta DGFP DOLJ să restituie reclamantei sau să compenseze cu obligaţii bugetare restante suma de 97543 lei, reprezentând impozit pe venitul din salarii, nedatorat.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei DGFP DOLJ la plata dobânzii pentru suma reprezentând impozitul pe venitul din salarii, ca neîntemeiat.

A fost obligată pârâta DGFP DOLJ, către reclamantă, la plata sumei de 3203 lei cheltuieli de judecată

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit capitolului 2 , punctul 4 , din Anexa 1 a OMF nr. 1899 /22 decembrie 2004, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.

S-a mai reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1 din OMFP nr. 101372006 , art. 6 lit. g) din O.G.nr.7/ 2001, art. 992 , 993 Cod Civil.

Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanta şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Dolj, cu privire la restituirea /compensarea sumei de 4129 lei , reprezentând contribuţia salariaţilor la asigurările sociale de sănătate şi a sumei de 6215 lei, reprezentând contribuţia individuală la asigurările sociale de stat şi dobânzile aferente acestei sume, soluţie greşită în raport de dispoziţiile art.27 din O.G.nr.86/2003.

În apelul său, pârâta D.G.F.P. Dolj a criticat sentinţa, arătând că O.M.F. P. 1899 din 22 decembrie 2004, pentru aprobarea procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordarea a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, instituie o procedură specială, în speţă nefiind aplicabile normele dreptului comun.

A mai arătat că, în mod greşit, instanţa a reţinut că se poate face compensarea, întrucât sumele de bani pretinse de reclamantă fiind deja plătite către salariaţii disponibilizaţi, nu mai există obligaţia de restituire de către organul fiscal.

Pentru a se apăra, apelanta reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de către pârâta D.G.F.P. Dolj , ambele apelante depunând la dosar concluzii scrise.

La termenul de judecată din 6 noiembrie 2007, tribunalul, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Craiova de soluţionare a litigiului dedus judecăţii.

Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 535 din 06.11.2007, a admis apelurile declarate de reclamanta S.C. AVIOANE CRAIOVA S.A. şi de pârâta D.G.F.P. DOLJ, împotriva sentinţei civile nr. 2644 din 07.03.2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 7222/215/2006 (număr în format vechi 9633/C/2006), în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI BUCUREŞTI .

A fost anulată sentinţa atacată şi s-a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Dolj, Secţia de Administrativ şi Fiscal.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea intimatei la restituirea unor sume nedatorate bugetului de stat sau compensarea cu obligaţiile bugetare restante ţinând seama de dispoziţiile art. 112 , 113 alin.1 lit. d, alin.9 dinO.G.nr.92/2003, deci drepturile şi obligaţiile părţilor din proces decurgând din raporturi juridice fiscale privind administrarea impozitelor datorate bugetului de stat, raporturi reglementate de Codul de procedură fiscală.

Având în vedere obiectul contestaţiei reclamantei care vizează tocmai refuzul intimatelor, adică al organului fiscal de a restitui sau compensa sumele nedatorate cu obligaţii bugetare restante, precum şi natura raporturilor juridice fiscale dintre părţi, în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate coroborate cu prevederile art. 179 din O.G.92/2003 şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004, instanţa de control judiciar a calificat litigiul dedus judecăţii ca fiind de natura contenciosului administrativ şi fiscal, fiind întemeiat pe raporturi juridice supuse normelor juridice de drept public, în concret, dispoziţiile O.G.Nr.92/2003, ceea ce atrage competenţa de soluţionare de instanţa de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.

În termen legal, SC AVIOANE Craiova SA a declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală, deoarece în mod greşit s-a considerat că, în cauză, există raporturi fiscale, deşi obiectul dedus judecăţii nu se încadrează în dispoz. art. 22 din OG 92/2003, iar sumele de bani trebuie restituite ca urmare a hotărârilor pronunţate în cauză, prin care s-a constatat că nu exista obligaţia plăţii lor către stat. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor, conform art. 242 Cod pr. civ.

Criticile formulate nu sunt întemeiate.

Investirea instanţei s-a făcut pentru restituirea/ compensarea, cu obligaţii bugetare restante a sumelor de bani ce reprezintă impozitul pe venitul din salarii, contribuţia salariaţilor la asigurările sociale de sănătate, contribuţia individuală la asigurările sociale de stat, reţineri care au fost contestate de către salariaţi şi pentru care s-au pronunţat hotărâri definitive şi irevocabile, prin care s-a dispus restituirea acestui impozit şi a contribuţiilor menţionate, constatându-se că reţinerea a fost nelegală. S-a invocat de reclamantă dispoz. art. 116, alin.5 şi art. 120 alin. 1 şi 2 din OG 92/2003, precum şi dispoz. art. 113, alin.1, lit. a din OG 92/2003.

Aşa cum rezultă din expunerea acţiunii de investire a instanţei de judecată, chiar reclamanta a făcut trimitere la dispoziţiile legii fiscale – Cod de pr. fiscală, invocându-o ca temei juridic al acţiunii sale.

Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor Codului civil, respectiv art. 992 şi 993 Cod civil, considerându-se că plata impozitului pe venit, precum şi plata celorlalte contribuţii constituie plată nedatorată, situaţie în care există posibilitatea restituirii acestei sume.

Tribunalul a constatat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile Codului de pr. fiscală, drepturile şi obligaţiile părţilor din proces decurgând din raporturi juridice fiscale privind administrarea impozitelor datorate bugetului de stat. Contestaţia reclamantei vizează tocmai refuzul intimatelor, respectiv al organului fiscal, de a restitui sau compensa sumele nedatorate, cu obligaţii bugetare restante.

Soluţia adoptată de către tribunal de a reţine cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, este legală.

Aşa cum rezultă din cerere, sumele a căror restituire/compensare se solicită reprezintă sume nedatorate din punctul de vedere al reclamantei, ca impozit pe şi contribuţii ale salariaţilor la asigurările sociale de sănătate şi la asigurările sociale de stat.

În speţă, raportul juridic este un raport juridic fiscal, deoarece sumele au fost reţinute potrivit dispoziţiilor Codului fiscal, veniturile din salarii fiind supuse impozitării, conform dispoz. art. 55 din Codul fiscal.

Sumele reţinute au constituit, la momentul reţinerii lor, obligaţii fiscale, în sensul Codului de pr. fiscală. Art. 22 Cod pr. fiscală arată că, prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege, printre alte obligaţii enumerate, şi obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

De asemenea, prin art. 1, alin.2 din Codul de pr. fiscală se prevede expres că, acest cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care, prin lege, nu se prevede altfel.

Faţă de aceste dispoziţii legale indicate, este evident că obiectul prezentei acţiuni îl constituie restituirea/compensarea obligaţiilor fiscale achitate în mod necuvenit de către reclamantă, potrivit susţinerii acesteia, situaţie care demonstrează că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Codului de pr. fiscală.

Art. 113, lit. f din Codul de pr. fiscală stabileşte că se restituie, la cererea debitorului, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente, potrivit legii, or, în cauză, reclamanta invocă că, prin hotărâri definitive şi irevocabile, s-a stabilit că sumele achitate, ce au reprezentat obligaţii fiscale, nu erau datorate.

În considerarea celor expuse, se constată că, în mod legal, instanţa de apel a stabilit că prezentei cauze nu i se aplică legea civilă, ci normele fiscale, ceea ce a dus la stabilirea altei competenţe materiale în primă instanţă, conform art. 2, lit. d Cod pr. civ., în favoarea tribunalului.

Urmează ca, aplicând art. 312, alin. 1 Cod pr. civ., să se respingă ca nefondat recursul.

??

??

??

??

1