Comunicarea actului administrativ individual. Sarcina probei


Prin decizia nr. 50 din 10 martie 2006 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva actului constatator nr. 83 din 24 iulie 2001 emis de organele vamale din cadrul Biroului Vamal T.

Reclamanta a susţinut că nu i-a fost comunicat actul constatator menţionat despre existenţa căruia a luat la cunoştinţă numai la data începerii executării silite a sumelor stabilite prin titlul de creanţă atacat, arătând că nu a semnat confirmarea de primire şi solicitând proba cu expertiza grafologică în acest sens. Pârâtele au depus la dosarul cauzei xerocopia confirmării de primire a actului constatator originalul fiind pierdut, situaţie în care nu se poate efectua expertiza grafologică. Culpa pentru pierderea originalului confirmării de primire revine pârâtei Autoritatea Naţională a Vămilor. Direcţia Regională Vamală A – Biroul Vamal T.

Instanţa a constatat că semnătura de pe confirmarea de primire a actului constatator atacat este vădit diferită de cca de pe confirmarea de primire a decizici nr. 50/2006 emisă de DGFP Braşov, care coincide cu cca a reclamantei de pe scriptclc de comparaţie.

Conform art. 171 alin. (1) C. proc. fisc., devenit în urma modificării art. 207 alin. (1). contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

în baza acestor dispoziţii legale, rccurcntclc trebuiau să facă dovada comunicării cătrc reclamantă a actului constatator nr. 83 din 24 iulie 2001 emis de organele vamale din cadrul Biroului Vamal T, pentru ca. în funcţie de data comunicării actului să se poată aprecia dacă reclamanta a formulat contestaţie şi rcspcctiv dacă aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Aşa cum corcct a reţinut prima instanţă, reclamantei nu i s-a comunicat actul constatator cu numărul mai sus arătat, aceasta luând cunoştinţă de existenţa actului numai cu ocazia începerii executării silite a sumelor care făceau obiectul titlului executoriu. Recurentele nu au putut face dovada comunicării cu confirmarea de primire în original, depunând la dosar o copie din care rezultă că semnătura de primire nu aparţine reclamantei.

în lipsa originalului confirmării de primire, prima instanţă a fost în imposibilitatea de a dispune o expertiză grafologică, condiţii în care în mod corect a procedat la compararea semnăturii reclamantei existente pe alte scripte depuse la dosar, rezultând că semnătura de pe copia confirmării de primire este total diferită de cea depusă de reclamantă pe alte înscrisuri dintre care unele fiind autentificate de notarul public.

Recurentele nu au probat susţinerile din motivele de recurs şi în mod greşit susţin că reclamanta a formulat tardiv contestaţia împotriva actului constatator nr. 83 24 iulie 2001.

C.A. Braşov, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 17 7/R din 11 martie 2008