Contestație proces-verbal. Depăşirea limitei maxime de viteză. Stare de necesitate


Depăşirea limitei maxime de viteză. Existenţa unei cauze exoneratoare de răspundere care înlătură caracterul contravenţional al faptei. Starea de necesitate

O.G. nr. 2/2001, art. 11 alin. (1)

Instanţa a constatat că, dată fiind gravitatea dovedită în mod obiectiv a problemelor medicale prezentate de copilul conducătorului auto sancţionat, precum şi starea efectivă în care acesta se afla la momentul când părintele său a fost surprins circulând cu viteza de 117 km/h în drum spre spital, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind existenţa stării de necesitate, context în care în speţă este înlăturat caracterul contravenţional al faptei.

Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1824 din 25 mai 2009, nepublicată

Prin cererea înregistrată sub nr. 8177/299/CV/2008, recurentul I.R. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 10746 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 8177/299/2008, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, solicitând modificarea sentinţei recurate, admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal. In motivarea cererii, recurentul arată că nu a contestat şi nu contestă săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, însă, aşa cum a dovedit prin actele depuse în dosar, a fost nevoit să acţioneze astfel şi să circule cu depăşirea vitezei legale, întrucât copilul său în vârstă de 5 ani se afla într-o stare foarte gravă, prezenta vărsături în cascadă survenite într-un interval foarte scurt de timp, care i-au provocat o deshidratare severă şi se impunea luarea unor măsuri medicale de urgenţă într-un spital, ceea ce s-a şi întâmplat de altfel, fiind spitalizat timp de 9 zile, context în care nu putea aştepta nici măcar sosirea ambulanţei, fiind de notorietate că acestea de obicei sosesc după un interval mare de timp de când sunt apelate şi nu au întotdeauna aparatura necesară rezolvării situaţiilor de urgenţă pentru care au fost solicitate. Toate aceste împrejurări dovedesc că fapta contravenţională a fost săvârşită tară vinovăţie, din cauza unei stări de necesitate care, potrivit art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, înlătură caracterul contravenţional al faptei şi, implicit, răspunderea contravenţională.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, iar în recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 10746 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 8177/299/2008, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de recurentul I.R. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 0364970 din 11 mai 2008. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat recurentul-petent a fost sancţionat contravenţional, pentru că a fost depistat conducând autoturismul pe sos. Siseşti -Bucureşti – Târgovişte, fiind înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 117 km/h, încălcând astfel dispoziţiile art. 121 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Petentul a semnat pro-cesul-verbal fără obiecţiuni.

Instanţa a constatat că procesul-verbal este legal încheiat, iar petentul nu a administrat probe în susţinerea plângerii formulate de natură să răstoarne prezumţia relativă de temeinicie a procesului-verbal şi nu au fost constatate motive care să atragă nulitatea acestuia, fapta fiind confirmată şi de înregistrarea realizată cu mijloacele tehnice omologate (aparatul radar).

Analizând recursul declarat de petent împotriva acestei sentinţe şi din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a constatat că, în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod greşit prima instanţă a reţinut că procesul-verbal este legal şi temeinic, în condiţiile în care petentul a făcut dovada că a fost determinat să săvârşească fapta contravenţională reţinută în sarcină, pe care nu o contestă, din cauza stării de necesitate intervenite ca urmare a faptului că fiul său, în vârstă de 5 ani, avea grave probleme de sănătate, care impuneau transportarea de urgenţă a acestuia la spital.

In acest sens, tribunalul a reţinut că, din biletul de ieşire din spital eliberat de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexan-drescu”, rezultă că fiul petentului a fost internat de la data de 11 mai 2008 până la 19 mai 2008, cu diagnosticul de sindrom acut de deshidratare prin vărsături şi amigdalită acută pultacee, iar din epicriza realizată de medicul curant reiese că această stare s-ar datora administrării, la recomandarea unui alt medic, a unui antibiotic la care copilul este alergic, astfel că starea sa necesită de urgenţă intervenţie medicală şi tratament adecvat.

In aceste circumstanţe, având în vedere situaţia relatată, tribunalul a constatat că, dată fiind gravitatea dovedită în mod obiectiv a problemelor medicale prezentate de copilul petentului, precum şi starea efectivă în care acesta se afla la momentul când petentul a fost surprins circulând cu viteza de 117 km/h în drum spre spital (din contractul de vânzare-cumpărare rezultând că locuinţa acestuia se afla în apropierea zonei unde a fost surprins de aparatul radar), în cauză devin incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind existenţa stării de necesitate, context în care s-a constatat că în speţă este înlăturat caracterul contravenţional al faptei reţinute în sarcina petentului.

Ca urmare a celor reţinute, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. raportat la art. 11 alin. (1) şi (5) şi art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că a admis plângerea formulată şi a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 0364970 din 11 mai 2008, încheiat de intimată.