C. proc. civ., art. 133 alin. (1)
Persoana sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie a depus la agentul constatator plângerea sa în două exemplare, dar la momentul la care a fost înaintată instanţei, originalul a fost înregistrat sub un număr, în timp ce pentru copia plângerii s-a format un alt dosar, cu un alt număr. Deşi petentul a învederat acest aspect, precizând ca cea de-a doua plângere nu reprezintă voinţa sa şi nu înţelege să o semneze, instanţa de fond s-a considerat în mod greşit legal sesizată să se pronunţe pe fondul cererii. Prin urmare, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea respectivă nefiind atestată ori însuşită de petent, trebuia declarată nulă, iar nu respinsă pe fond.
Trib. Bucureşti, s. a Vlll-a confl. mun., asig. soc., cont. adm. şi fisc.,
dec. civ. nr. 1458/R/2006, nepublicată
Prin plângerea din data de 8 decembrie 005, petentul G.A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, şi asigurătorul SC A. SA, a
solicitat anularea procesului-verbal scria PR nr. 0291152 din 5
decembrie 2005, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petentul a arătat că fapta reţinuta în sarcina sa nu este reală. La data de 23 ianuarie 2006, petentul a depus la dosarul având ca obiect plângerea contravenţională înregistrată sub nr. 91/2006 o cerere prin care arată că nu înţelege să îşi însuşească plângerea respectivă, aceasta fiind o simplă fotocopie, în timp ce plângerea originală a fost înregistrată sub nr. 90/2006 pe rolul aceleiaşi instanţe. Petentul a considerat că cererea ce face obiectul dosarului nr. 91/2006 este nulă, pentru că lipseşte semnătura în original, refuzând să ateste o copie ce nu reprezintă voinţa sa. Trecând peste această cerere, prin sentinţa civilă nr. 4223 din 14 martie 2006 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată plângerea, cu motivarea că petentul nu a răsturnat prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul-verbal. Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, arătând că prima instanţă nu se putea pronunţa pe fondul plângerii, cât timp cererea respectivă era nulă, nefiind însuşită de petent.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: petentul a depus la intimată plângerea sa în două exemplare, dar la momentul la care a fost înaintată instanţei, originalul a fost înregistrat sub nr. 90/2006, în timp ce pentru copia plângerii s-a format un alt dosar, cu nr. 91/2006, nr. unic 95/299/2006. Deşi petentul a învederat instanţei acest aspect, precizând ca cea de-a doua plângere nu reprezintă voinţa sa şi nu înţelege să o semneze, instanţa de fond s-a considerat în mod greşit legal sesizată să se pronunţe pe fondul plângerii. Astfel, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea respectivă nefiind atestată ori însuşită de petent, trebuia declarată nulă, iar nu respinsă pe fond.
Prin urmare, instanţa de fond a pronunţat soluţia de respingere a plângerii cu aplicarea greşită a legii, deci subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul fiind admis de tribunal, cu consecinţa anulării cererii ca nesemnată.
