Punerea în executare a deciziei de impunere. Pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei prin aducerea societăţii în stare de incapacitate de plată


Prin punerea în a deciziei, s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei prin aducerea societăţii în stare de incapacitate de plată, cauzând prejudicii atât ei, cât şi societăţilor cu care colaborează. Societatea are în derulare o serie

de contracte importante de creditare, precum şi de leasing financiar, contracte care au grafice de rambursare strict stabilite. Plata în acest moment a sumei de 2 miliarde vechi, în contextul crizei economice, ar duce la imposibilitatea continuării activităţii şi, implicit, şi onorării contractelor în desfăşurare. Prejudiciul material este iminent şi dacă s-ar produce ar cauza pagube materiale ireparabile societăţii. Contractele ar fi reziliate sau ar curge penalităţi la sumele neachitate la termen. în situaţia în care s-ar admite fie şi parţial contestaţia reclamantei şi s-ar restitui sumele achitate nu s-ar mai putea repune părţile în situaţia actuală.

C.A. Braşov, secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 7/R/05.01.2010, înJurindex

Prin sentinţa civilă nr. 906/CA/22.10.2009, pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC N.D. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice B. şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 440/15.06.2009 emisă de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la contestaţia nr. 69776A/17.07.2009 formulată de reclamantă.

Pentru a pronunţa accastă soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC N.D. SRL a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 440/15.06.2009 emisă de pârâta D.G.F.P. B.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pc lângă cerinţa iniţierii procedurii dc anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube carc, astfel, poate fi prevenită.

Reclamanta SC N.D. SRL a formulat contestaţie împotriva deciziei dc impunere, contestaţie înregistrată la pârâtă sub nr. 69776/A/

17.07.2009.

Celelalte două condiţii, prin tonul lor restrictiv – imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie dc natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat” şi a „iminenţei procedurii pagubei”.

Cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) se consideră îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Tribunalul a apreciat că reclamanta a dovedit, în condiţiile art. 1169 C. civ., existenţa cumulativă a celor două condiţii speciale.

Aparenţa de nelegalitate a actului contestat constă în aceea că, prin acest act fiscal, s-au stabilit pentru reclamantă la data de 15.06.2009 obligaţii de plată pentru perioada 01.01.2003 – 15.06.2009 (mai vechi dc cinci ani), în condiţiile în care, potrivit art. 91 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabilii obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani.

Paguba iminentă este, de asemenea, evidentă, câtă vreme, în baza decizici contestate, reclamanta trebuie să restituie o sumă importantă dc bani 204.725 lei, iar veniturile acesteia fiind evident mult mai mici. Câtă vreme există dubii asupra temeiniciei deciziei dc impunere, s-a apreciat că, la acest moment, nu se impune achitarea sumei stabilite prin decizic.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, tribunalul a admis ccrcrea de suspendare formulată dc reclamantă.

împotriva accstei sentinţe au declarat recurs pârâtele Administraţia Finanţelor Publice B. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa civilă atacată, raportat la motivele de recurs invocate, curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Reclamanta SC N.D. SRL a fost controlată de Inspecţia Fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice B. şi s-a întocmit

Raportul de inspecţie fiscală nr. 3419/15.06.2009. In baza acestui raport, s-a emis decizia de impunere nr. 440/15.06.2009. Reclamanta a contestat actele administrative fiscale întocmite.

Conform art. 205 din Ordonanţa de Guvern 92/2003 – Posibilitatea

de contestare: „împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii”.

Potrivit art. 209, „(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a deciziilor pentru regularizarea situaţiei, emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, se soluţionează după cum urmează: a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal …”

Contestaţia SC N.D. SRL a fost depusă la Administraţia Finanţelor Publice B. şi trimisă spre soluţionare Direcţiei Generale a Finanţelor Publice B.

Contestaţia este o cale administrativă de atac echivalentă procedurii prealabile, nu se confundă cu procedura administraţi v-jurisdicţio-nală, pentru a fi pertinent motivul invocat de Administraţia Finanţelor Publice B.

Potrivit art. 215 din acelaşi act normativ – Suspendarea executării actului administrativ fiscal: „Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei”.

SC N.D. SRL a solicitat instanţei de judecată suspendarea executării actului administrativ în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a depus cauţiunea stabilită.

Potrivit articolului menţionat „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării actelor administrative atacatc până la pronunţarea instanţei de fond în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul.

In speţă, reclamanta a formulat plângere prealabilă, contestaţie împotriva deciziei nr. 440/15.06.2009 la autoritatea emitentă în data dc 17.07.2009, fapt confirmat cu înscrisurile de la dosar şi necontestat de către pârâte şi a depus cauţiune.

Se vor analiza, în consecinţă, întrunirea celorlalte două cerinţe, respectiv, existenţa „cazului bine justificat şi a pagubei iminente”.

Sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004]. Paguba iminentă este prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public [art. 2 alin. (1) lit. ş)].

Se reţine deci că admiterea cererii de suspendare este condiţionată de dovedirea unor motive bine justificate şi a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului sau ar perturba grav funcţionarea unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, logic neputându-se vorbi despre caz bine justificat fară a exista pericolul producerii pagubei şi, invers, nu poate fi vorba despre iminenţa pagubei când cazul nu este bine justificat.

In speţă, prin actul administrativ contestat s-a dispus obligarea SC N.D. SRL la plata sumei de 204.725 lei, sumă ce a rezultat din impozite şi taxe stabilite suplimentar, respectiv: -63.939 lei; majorări de întârziere şi penalităţi aferente TVA – 100.716 lei; impozit pe profit – 22.985 Ici; majorări de întârziere aferente impozitului pe profit – 17.085 lei.

Prin contestaţia formulată de SC N.D. SRL, a susţinut că:

1. In legătură cu consumul dc 21,7 tone în luna decembrie 2005 în sumă de 36.470,50 lei, societatea a utilizat materiile prime consemnate

în bonul de consum fn/22.12.2005 pentru a realiza în regie proprie o împrejmuire la locaţia unde este organizarea de şantier pentru ţinerea materialelor şi utilajelor pentru care s-a întocmit procesul-verbal de recepţie din 31.12.2005;

2. In legătură cu consumul de obiecte de inventar a căror valoare este mai mare dccât valoarea legală dc 1.500 Ici, situaţia a fost corectată la nivelul anului 2008;

3. Referitor la serviciile primite dc la SC T. SRL în sumă de 9.412 lei, societatea a refacturat o parte dintre serviciilc primite către clicnţii SC U.B. SRL, SC H. SRL, motivaţia echipei de control nefiind justificată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc., în măsura în care aceste servicii au stat la baza obţinerii de venituri impozabile dc către societate.

4. In legătură cu estimarea bazei de impunere pentru factura lipsă nr. (…) în sumă de 1.342 lei, echipa de inspecţie fiscală a procedat la estimarea veniturilor fară să aibă indicii care să stea la baza unor alte tranzacţii care ar fi fost în acest fel desfăşurate de societate. Nu s-a demonstrat că societatea ar fi efectuat operaţiuni comerciale generatoare de venituri regăsite la posibili clienţi prin această factură fiscală. Nu au fost înregistrate alte încasări în conturile bancare sau în casieria societăţii care să conducă la concluzia că societatea a desfăşurat şi alte operaţiuni în afara celor înscrise în evidenţele societăţii;

5. In legătură cu aplicarea prescripţiei extinctive de către organul fiscal pentru suma de 88.251 lei, se arată că singurele referinţe sunt cuprinse în alin. (4) lit. o) al art. 21 C. fisc., dar şi în acest caz lipseşte temeiul legal în care o entitate este obligată ca după împlinirea termenului de prescripţie să procedeze la anularea creanţelor/datoriilor;

6. In legătură cu TVA deductibilă în sumă dc 14.863 lei aferente facturilor emise de SC E.C. SRL, se arată că socictatea a fost beneficiarul unor servicii de construcţii, săpături şi demolări realizate de către prestator, SC E.C. SRL, servicii utilizate de către societate în cadrul activităţii curente. Or, atâta timp cât societatea SC N.D. SRL deţine originalul facturilor emise de către SC E.C. SRL nu-i poate fi afectat dreptul de deducere pe motiv dc lipsă a formei. Celelalte documente (contract, situaţii de lucrări, devize) privesc fondul operaţiunii care nu a fost contestat de către organul fiscal:

7. In legătură cu TVA în sumă de 11.968 lei aferent serviciilor efectuate de către SC F. SA, societatea a încheiat contractul dc exccuţic lucrări cu Dirccţia Generală Pentru Protecţia Copilului B. nr. 17953/06.11.2003, având ca obiect „modernizare şi amenajare centrală N. Prinţ”. Lucrările au fost finalizate în luna decembrie 2003

şi au fost consemnate în facturile nr. (…)/15.12.2003 şi (…)/ 17.12.2003;

8. In legătură cu TVA în sumă de 9.462 lei aferent serviciilor efectuate de către SC O.C. SRL de inspecţia fiscală, a arătat că ataşat la factură se aflau situaţii de lucrări care nu au fost semnate şi ştampilate de către furnizor. Atâta vreme cât pentru aceleaşi sume, SC

O.C. SRL a fost impusă, organele fiscale stabilind în sarcina acestei societăţi sume de plată la bugetul de stat izvorâte din raporturile economice dintre accasta şi firma SC N.D. SRL, impunerea suplimentară în sumă de 9.462 lei a fost făcută cu încălcarea principiului dublei impuneri şi a legislaţiei comunitare în domeniul TVA (directiva VI, directiva 112/2006);

9. In legătură cu TVA aferent consumului de 21,7 tone de în luna decembrie 2005 în sumă de 36.470,50 lei se arată că societatea a utilizat materiile prime consemnate în bonul de consum fn/22.12.2005 pentru a realiza în regie proprie o împrejmuire la locaţia unde este organizarea de şantier pentru ţinerea materialelor şi utilajelor pentru care s-a întocmit procesul-verbal de recepţie din 31.12.2005;

11. In legătură cu TVA în sumă de 1.788 lei aferent serviciilor efectuate de către SC T. SRL, societatea a refacturat o parte dintre serviciile primite de către SC U.B. SRL şi SC H. SRL;

12. In legătură cu TVA în sumă de 14.798 lei aferentă anului 2004 constatată ca diferenţă între suma din deconturile de TVA şi suma înregistrată în contabilitate, se arată că în contabilitatea societăţii nu există sume despre care echipa de inspecţie fiscală a făcut referire în raportul de inspecţie fiscală, drept urmare consideră nelegală încadrarea în TVA nedeductibil a sumei de 14.798 RON pe care organul fiscal a efectuat-o;

13. In legătură cu TVA în sumă de 5.181 lei aferentă trimestrului I – 2005, constatată ca diferenţă între suma din deconturile de TVA şi suma înregistrată în se arată că administratorul societăţii nu a dat răspunsul la întrebarea pusă de echipa de inspecţie fiscală, astfel că suma a fost considerată ca nedeductibilă. Totodată, organul fiscal a făcut menţiunea că această sumă „nu a fost dedusă în baza unor documente justificative, fapt ce contravine prevederilor art. 145 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

14. S-a contestat suma de TVA 12.787 lei împreună cu majorările de întârziere şi penalităţile aferente, constatată ca nedeductibilă de către echipa de control, aferentă facturii nr. (…)/22.12.2003 emisă de furnizorul SC E.C. SRL, pentru că aceasta era prescrisă la data la care echipa de inspecţie a stabilit-o, respectiv 15.06.2009.

Toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială cu privire la legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat. Cu ocazia soluţionării cererii de suspendare, instanţa nu analizează fondul, ci doar îl „pipăie”. Deşi prima instanţă a reţinut doar aspectul prescripţiei, din contestaţia reclamantei rezultă că există posibilitatea ca şi alte constatări ale organului fiscal să fie neconforme cu situaţia de fapt şi dc drept.

Prin punerea în executare a deciziei, s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei, prin aducerea societăţii în stare dc incapacitate de plată, cauzând prejudicii atât ei, cât şi societăţilor cu care colaborează. Societatea are în derulare o serie de contracte importante de ereditare, precum şi de leasing financiar, contracte care au grafice de rambursare strict stabilite. Plata în acest moment a sumei dc 2 miliarde vechi, în contextul crizei economice, ar duce la imposibilitatea continuării activităţii şi, implicit, şi onorării contractelor în desfaşurare. Prejudiciul material este iminent şi dacă s-ar produce ar cauza pagube materiale ireparabile societăţii. Contractele ar fi reziliate

sau ar curge penalităţi la sumele neachitate la termen. In situaţia în care s-ar admite fie şi parţial contestaţia reclamantei şi s-ar restitui sumele achitate nu s-ar mai putea repune părţile în situaţia actuală.

Raportat la circumstanţele cauzei, apreciem că în speţă condiţia „pagubei iminente” se verifică. De asemenea, am arătat că există „cazul justificat”.

Pentru a pronunţa o soluţie cu privire la cererea dedusă judecăţii instanţa va avea în vedere şi Recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Comisiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pc măsura posibilului.

Nu se aplică un tratament fiscal preferenţial reclamantei faţă de alţi contribuabili. Sc analizează situaţia concretă în fiecare caz în parte.

Pentru toate considerentele arătate, apreciind că sunt întrunite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa urmează să constate că măsura dispusă dc tribunal este legală şi temeinică.

In consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., s-au respins recursurile declarate şi s-a menţinut sentinţa civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.

Notă: Cu privire la cea de-a doua condiţie cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, corect a reţinut instanţa că punerea în executare a actelor administrativ-fiscale ar crea reclamantei o pagubă în patrimoniu, paralizându-i activitatea prin neonorarea contractelor comer

ciale şi a obligaţiilor asumate faţă de partenerii de afaceri, putându-se ajunge la suspendarea activităţii sau la faliment, cu disponibilizarea angajaţilor societăţii.