Prin sentinţa penală nr. 1246/2002 a Judecătoriei Buzău s-a dispus condamnarea inculpatului T.E. la 1 an închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.
Instanţa de fond a reţinut că, în data de 21.12.2001, în timp ce conducea autoturismul său, inculpatul 1-a acroşat pe minorul S.O. şi i-a cauzat leziuni la cap, necesitând pentru vindecare 3 zile de îngrijiri medicale, după care, întrucât acesta a refuzat să fie dus la spital, 1-a condus în apropierea domiciliului.
Prin decizia penală nr. 541/2002 a Tribunalului Buzău, a fost admis apelul inculpatului şi s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prin decizia penală nr. 86/2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău împotriva deciziei Tribunalului Buzău, pe care a casat-o şi a menţinut hotărârea primei instanţe.
Instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul avea obligaţia anunţării organelor de poliţie, cu atât mai mult cu cât partea vătămată s-a lovit la cap şi era posibil să sufere un traumatism cranio-cerebral grav, care să necesite intervenţie chirurgicală. Aceste elemente indică un vădit pericol social al faptei şi al făptuitorului, iar fapta trebuie sancţionată conform legii penale.
Curtea de Apel Ploieşti, decizia penală nr. 86 din 24 ianuarie 2003
