Aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 332 alin. 2 din C.pr.penală referitoare la restituirea cauzei la procuror. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


În mod evident, în cazul nerespectarii acestor dispozitii legale se impune sa se procedeze la restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale deoarece încalcarea lor este sanctionata potrivit art. 197 alin. 2 si 3 din C.pr.pen. cu nulitate absoluta, care nu poate fi înlaturata în nici un mod, astfel ca actele lovite de nulitate trebuie refacute de catre organul judiciar care le-a întocmit initial.

În mod evident, în cazul nerespectarii acestor dispozitii legale se impune sa se procedeze la restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale deoarece încalcarea lor este sanctionata potrivit art. 197 alin. 2 si 3 din C.pr.pen. cu nulitate absoluta, care nu poate fi înlaturata în nici un mod, astfel ca actele lovite de nulitate trebuie refacute de catre organul judiciar care le-a întocmit initial.

În cauza nu s-a dovedit ce vatamare s-a adus drepturilor procesuale ale inculpatului prin încalcarea dispozitiilor legale mentionate de aparatorul acestuia (art. 70 alin. 2 si 3 C.pr.penala, art. 73 alin. 1 C.pr.penala, art. 250, 253, 257 C.pr.penala, 171 C.pr.penala), simpla afirmatie ca aceasta vatamare ar exista nefiind suficienta pentru a se constata nulitatea actelor si necesitatea refacerii lor.

De asemenea, caracterul ilegal al mijloacelor de proba obtinute în cursul urmaririi penale ori insuficienta lor nu poate constitui motiv de restituire a cauzei la procuror atâta vreme cât nu s-a efectuat înca cercetarea judecatoreasca în cauza.

Prin sentinta penala nr. nr. 118 din 18 mai 2010 a Judecatoriei Viseu de Sus, în baza art. 332 alin. 2 din C.pr.pen. s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul B.P. procurorului în vederea refacerii urmaririi penale.

În baza art. 192 alin. 3 din C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de catre stat au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a hotarî astfel, judecatoria a retinut ca prin rechizitoriul nr. 68/P/2006 înregistrat initial la instanta sub nr. 1455/336/2006 (format vechi 800/2006) Parchetul de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus a trimis în judecata pe inculpatul B.P. pentru savârsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 77 al. 1 si 2 si 78 al. 1 din nemodificata cu aplicarea art. 33 lit. „a” c.pen. comise prin aceea în data de 5.01.2006 a condus pe DN 18 si DJ 187 Ruscova autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare G-843FD (Austria) radiat din circulatie din 27.08.2005 si fara a poseda permis de conducere.

Prin sentinta penala nr. 180/2.05.2006 a Judecatoriei Viseu de Sus, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 4 luni închisoare dispunându-se suspendarea conditionata pe durata termenului de încercare de 2 ani si 4 luni si atragându-i-se atentia asupra consecintelor prev. de art. 83 penal. Totodata a fost obligat cheltuielilor judiciare catre stat în cuantum de 1.500.000 ROL incluzând si onorariul avocatial din oficiu.

Prin Decizia penala nr. 188/A 5.XI.2009 a Tribunalului Maramures a fost admis apelul peste termen declarat de inculpat, hotarârea desfiintata integral iar cauza trimisa în rejudecare instantei de fond.

S-a retinut în considerente ca inculpatul a lipsit la toate termenele de judecata si judecatoria luând cunostinta ca este plecat în Spania, avea obligatia de a-l cita si prin afisare la sediul Consiliului Local de la locul comiterii faptei.

În rejudecare cauza a fost înregistrata sub nr. 397/336/2010.

Inculpatul legal citat nu s-a prezentat la dezbateri însa prin aparator ales a solicitat restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale, aratând ca urmarirea penala este lovita de nulitate absoluta deoarece:

– i-a fost încalcat dreptul la aparare (art. 6 si 171 c.pr.pen., art. 23 din Constitutie, art. 6 CEDO) deoarece cu ocazia audierii nu i s-a spus ca are dreptul la aparator;

– nu i s-a comunicat în scris începerea urmaririi penale si confirmarea ei conform art. 228 pct. 6 c.pr.pen.

– nu a condus autoturismul în data de 5.01.2006 pe drumurile publice, la dosar nu exista un proces verbal de constatare a infractiunii;

– nu exista nici un martor care sa sustina cele retinute în sarcina sa;

– instanta nu a fost sesizata legal deoarece în referatul politiei se propune trimiterea în judecata pentru 2 infractiuni iar în rechizitoriu se retin 3 infractiuni.

Parchetul de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus a solicitat respingerea cererii, cu motivarea ca aspectele de nelegalitate invocate fiind nefondate doarece:

– la audiere i s-a adus la cunostinta învinuirea precum si prevederile art. 70 al. 2 c.pr.pen., inculpatul facând declaratiile în cunostinta de cauza;

– au fost respectate garantiile procesuale si cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala de catre procuror fiind audiat în legatura cu toate trei infractiunile;

– art. 228 al. 6 c.pr.pen. vizeaza acordul procurorului cu privire la propunerea formulata de organul de cercetare penala neexistând nici o legatura cu problemele de drept enuntate iar celelalte aspecte vizeaza solutionarea cauzei.

Analizând actele si lucrarile dosarului de urmarire penala precum si actul de sesizare a instantei întocmite în ordine cronologica instanta a constatat urmatoarele aspecte:

La data de 5.01.2006 (nu este trecuta ora) B.P. da o declaratie olografa (nu se stie in ce calitate si unde) în legatura cu o persoana din Sighetu Marmatiei „Marius” care se ocupa cu întocmirea de permise de conducere false si la care au apelat mai multe cunostinte de-ale sale din comuna Ruscova inclusiv el, precizând si sumele în EURO platite. La finalul declaratiei mentioneaza: „recunosc ca am condus autoturismul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere în ziua de 5.01.2005 pe ruta Ruscova – Repedea” în loc de „astazi 5.01.2006 „cum era firesc (fila 13).

– La fila 14 exista o declaratie, dactilografiata care se refera la aceleasi aspecte, fara data, fara a se cunoaste în fata cui a fost data, la ce ora si în ce scop.

– În aceeasi zi, 5.01.2006 în comuna Ruscova judetul Maramures, A.S.P. R.V. din cadrul Politiei Viseu de Sus prin proces verbal se sesizeaza din oficiu despre faptul ca numitul B.P. în jurul orelor 13,oo a condus pe DJ. 187 respectiv comuna Repedea – Ruscova autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare G-843-FD înmatriculat în Austria fara a poseda permis de conducere categoria B urmând a se efectua cercetari sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. si ped. de art. 77 al. 1 si 2 si 78 al. 1 din OG 195/2002 (fila 3).

Sesizarea din oficiu conform art. 221 c.pr.pen. are la baza simpla declaratie a acestuia, la dosar neexistând un proces verbal de constatare a infractiunilor (data, ora la care a fost oprit la control în trafic, de catre cine ).

– La data de 18.01.2006 sesizarea din oficiu este înregistrata sub nr. 57044 la Politia orasului Viseu de Sus si sub nr. 68/P/18.01.2006 (fila 3), se întocmeste proces verbal de începere a urmaririi penale (fila 2), se confirma de procuror, i se aduce la cunostinta învinuirea, i se ia declaratie în aceasta calitate (fila 15) si i se prezinta materialul de urmarire penala de catre procuror conform art. 250 c.pr.pen. aducându-i-se la cunostinta ca va fi trimis în judecata (fila 17).

– Ulterior se mai administreaza probe si se mai întocmesc acte, informatii în legatura cu înmatricularea masinii si introducerea în tara, de la Directia Politiei de Frontiera Oradea în 23.01.2006, informatii în legatura cu permisul de conducere de la Serviciul public comunitare regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor în 9.02.2006 (fila 4), referat de terminare a urmaririi penale în 23.03.2006 (fila 1).

– Prin rechizitoriul din 6.03.2006 nesemnat de procuror, s-a pus în miscare actiunea penala si a fost trimis în judecata.

Sub aspectul faptelor retinute în sarcina inculpatului si încadrarii lor juridice instanta a constatat:

– i s-a adus la cunostinta ca este învinuit doar de savârsirea unei singure infractiuni si anume prev. de art. 78 al. 1 din OUG.195/2992 sens în care i s-a luat declaratie (fila 15);

– i s-a prezentat materialul de urmarire penala si a fost înstiintat ca va fi trimis în judecata pentru savârsirea a doua infractiuni si anume prev. de art. 77 al. 1 si art. 78 al. 1 din OUG 195/2002;

– a fost pusa în miscare actiunea penala si trimis în judecata pentru savârsirea a trei infractiuni , art. 77 al. 1 si 2 si art. 78 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. „a” c.pen.

Prin nesocotirea dispozitiilor art. 70 al. 2 si 3 c.pr.pen. rap. la art. 73 al. 1 c.pr.pen., art. 257 rap. la art. 250 si 253 c.pr.pen. instanta a apreciat ca s-a încalcat grav dreptul de aparare al inculpatului iar vatamarea produsa nu poate fi înlaturata decât prin refacerea urmaririi penale.

Prin decizia penala nr. 245/R din 24.08.2010 tribunalul a admis recursul declarat de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus împotriva sentintei penale nr. 118 din 18 mai 2010 a Judecatoriei Viseu de Sus pe care în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c, 3856 alin 3 si 38517 alin 1 din C.pr.pen a casat-o în totalitate si a dispus rejudecarea cauzei de catre Judecatoria Viseu de Sus.

În considerentele deciziei s-a retinut ca prima instanta a dispus restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. 2 din C.pr.pen. cu motivarea ca prin nesocotirea dispozitiilor art. 70 alin. 2 si 3 raportat la art. 73 alin. 1 din C.pr.pen., art. 257 raportat la art. 250 si 253 din C.pr.pen. s-a încalcat în mod grav dreptul la aparare al inculpatului iar vatamarea produsa nu poate fi înlaturata decât prin refacerea urmaririi penale.

Potrivit art. 322 alin. 2 din C.pr.pen.: „Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale în cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.

În cursul urmaririi penale asistenta juridica este obligatorie conform art. 171 alin. 2 din C.pr.pen., când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alta cauza ori când organul de urmarire penala apreciaza ca învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea.

Or, în cauza, învinuitul B.P. nu s-a aflat în cursul urmaririi penale în nici una dintre aceste situatii astfel ca prima instanta nu putea invoca încalcarea dispozitiilor legale cu privire la asistarea învinuitului de catre aparator ca temei pentru restituirea cauzei procurorului. De asemenea, în conformitate cu principiul legalitatii procesului penal reglementat de art. 2 din C.pr.pen., instanta de fond nu putea asimila acestui caz de restituire a cauzei procurorului fundamentat pe încalcarea unor dispozitii legale sanctionate cu nulitate absoluta, alte situatii care în aprecierea sa constituie încalcari grave ale dreptului la aparare dar potrivit legii sunt sanctionate cu nulitate relativa.

Pe de alta parte încalcarea dispozitiilor legale la care face trimitere prima instanta, fiind sanctionata doar cu nulitatea relativa, potrivit art. 197 alin. 4 din C.pr.pen., întrucât învinuitul a fost prezent, putea fi invocata doar în cursul efectuarii actelor dar, în speta a fost invocata în cel de-al doilea ciclu procesual, dupa trimiterea cauzei spre rejudecare de catre instanta de recurs, ceea ce conduce la concluzia ca prin neinvocarea în termen nulitatea s-a acoperit si nu mai poate fi ridicata de partea interesata.

În acelasi timp, în cauza nu s-a dovedit ce vatamare s-a produs în drepturile procesuale ale învinuitului prin încalcarea dispozitiilor legale mentionate, simpla afirmatie ca aceasta ar exista nefiind suficienta pentru a se constata nulitatea actelor si necesitatea refacerii lor.

Prima instanta a invocat ca si motiv de restituire a cauzei procurorului si faptul ca rechizitoriul nu este semnat de procurorul care l-a întocmit.

Cu privire la acest aspect, instanta de recurs constata ca neregularitatile actului de sesizare a instantei constituie motiv de restituire a cauzei procurorului în conditiile art. 300 din C.pr.pen. si nu în baza art. 322 alin.2 din C.pr.pen., cum a procedat instanta de fond.

Oricum, în speta, neregularitatea mentionata nu poate constitui motiv de restituire a cauzei procurorului întrucât în rechizitoriu este indicat numele si prenumele procurorului, actul de sesizare poarta stampila institutiei iar adresa de înaintare a dosarului este semnata de procurorul care a întocmit rechizitoriul astfel ca se poate concluziona în mod evident ca rechizitoriul a fost întocmit si exprima vointa acestuia.

În considerentele hotarârii instanta de fond a invocat pentru a justifica restituirea cauzei si aspecte privind caracterul ilegal al mijloacelor de proba obtinute în cursul urmaririi penale ori insuficienta lor, dar tribunalul a retinut ca asupra acestora instanta nu se putea pronunta în aceasta faza, ci numai dupa efectuarea cercetarii judecatoresti si dupa dezbateri, prin hotarârea asupra învinuirii aduse inculpatului.

Fata de cele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c, 3856 alin. 3 si 38517 alin. 1 din C.pr.pen. s-a casat în totalitate hotarârea atacata si s-a dispus rejudecarea cauzei de catre Judecatoria Viseu de Sus.