Casare cu trimitere spre rejudecare. Pronunţarea pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

Casare cu trimitere spre rejudecare. Pronunţarea pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Motivul de casare este cel prevăzut de art.385/9 pct.12 din Codul de procedură penală.

Neconcordanţa între motivarea soluţiei şi dispozitiv. Motivul de casare este cel prevăzut de art.385/9 pct.9 din Codul de procedură penală.

Instanţa de fond a decis condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat însă şi-a motivat soluţia că fapta săvârşită de inculpat constituie complicitate la furt calificat, această neconcordanţă între motivarea soluţiei şi dispozitiv afectând hotărârea de nulitate, cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecare la instanţa de fond.

Decizia penală nr. 196/R/10.04.2008

(dosar nr. 74/111/2007 )

Prin sentinţa penală nr. 2198 din 24 noiembrie 2006, Judecătoria Oradea, în baza art. 208 al.1-209 lit. a,g,i Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului C.A.F. la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

In baza art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile accesorii prev. de art. 64 lit.a-c Cod penal până la terminarea executării pedepsei.

In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii din 25.10.2005 pana la 26.10.2005.

In baza art. 118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea speciala a sumei de 300 RON.

In baza art. 208 al. 1 – 209 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul P.P.G. la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

In baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile accesorii prev. de art. 64 lit.a-c Cod penal pâna la terminarea executarii pedepsei.

In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii din 25.10.2005 pana la 26.10.2005.

S-a luat act ca partea civila SC Adikant SRL Oradea, reprezentata prin K.M., a renunţat la pretenţiile civile şi s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 12 septembrie 2005, în baza unei înţelegeri prealabile de a sustrage bunuri, inculpaţii C.A.F şi P.P.G. s-au deplasat cu autoturismul inculpatului P.P. la depozitul de fier vechi aparţinând de SC Adikant Com SRL, situat pe str. Matei Corvin din Oradea, unde ştiau că se afla un cazan de cupru pe care inculpatul C.A.F. l-a observat de mai multe ori trecând prin zona. În timp ce inculpatul P.P.G. a rămas in autoturism asigurând paza, inculpatul C.A.F. a escaladat gardul de la depozitul de fier vechi, a sustras cazanul de cupru şi în momentul in care intenţiona sa părăsească depozitul a observat 3 cauciucuri de autoturism. Deoarece era in dubii, neştiind dacă să le sustragă sau nu, l-a sunat de pe numărul său de celular pe inculpatul P.P. întrebându-l dacă să le sustragă sau nu. Inculpatul P.P.G. i-a spus să le sustragă. După terminarea discuţiei telefonice, inculpatul P.P.G. a cu autoturismul personal şi împreună cu inculpatul C.AF.. a încărcat cazanul de cupru si cauciucurile furate în autoturism, după care s-au deplasat la un punct de colectare a fierului vechi situat pe str. Navigatorilor din Oradea, unde inculpatul C.A.F.a valorificat cazanul sustras .

C. M. a cumpărat cazanul cu suma de 3.000.000 lei fără să cunoască că bunul achiziţionat era furat. Cauciucurile sustrase i-au revenit inculpatului P. P.

Instanţa de fond a reţinut că starea de fapt, astfel cum a fost descrisă, se probează cu declaraţia inculpatului C.A.F. din faza de urmărire penală, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi declaraţia martorului C. M.

Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 317/A din 5 noiembrie 2007, a admis sub aspectul aplicării pedepselor accesorii, apelurile inculpaţilor împotriva sentinţei, pe care a desfiinţat-o în sensul că a limitat aplicarea pedepselor accesorii la dispoziţiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, menţinând restul dispoziţiunilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Inculpatul C. A. F. a solicitat, prin recursul declarat, casarea celor două hotărâri pronunţate în cauză, în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, susţinând că faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive, câtă vreme inculpaţii au luat bunurile cu acordul administratorului societăţii.

Inculpatul P. P.G.,prin recursul declarat a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 12 Cod procedură penală, respectiv condamnarea sa pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată.

Prin cererile subsidiare, inculpatul P. P. G. a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se caseze cele două hotărâri pronunţate în cauză în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Cu privire la această cerere, s-a mai solicitat şi înlăturarea interceptărilor, susţinându-se că aceasta au fost valorificate în cauză cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Prin cealaltă cerere subsidiară s-a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, instanţă care a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, neprocedând la audierea lor şi neacordându-le ultimul cuvânt.

Examinând hotărârile prin prisma recursurilor declarate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385/6 şi art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea a constatat că acestea sunt temeinice dar nelegale în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.P.G. astfel că, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a admis recursul penal declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 5 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor şi a sentinţei penale nr. 2198 din 24 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Oradea, a casat hotărârile atacate şi a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul C.A.F. împotriva aceleiaşi decizii.

Curtea a constatat că instanţele au reţinut în mod corect starea de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului C.A. pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că faptei i-ar lipsi unul dintre elementele constitutive, câtă vreme probele administrate în cauză nu au demonstrat existenţa unei înţelegeri prealabile între inculpat şi martorul K.M. De altminteri, în mod corect, instanţa de apel a făcut o analiză a probelor administrate în acest sens şi a înlăturat, motivat, declaraţiile date în faţa primei instanţe de către inculpat şi martorul K. M., precum şi cea dată în faţa instanţei de apel de martorul K. K. R.

Astfel fiind, curtea a apreciat că, în mod corect, s-a reţinut vinovăţia inculpatului C.A.F., probele administrate în cauză dovedind, fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată acestuia corespunde, sub aspectul naturii şi duratei ei, gravităţii faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

Însă, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P. P. G., curtea a reţinut că, într-adevăr, în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 punctele 9 şi 12 Cod procedură penală.

Astfel, inculpatul P.P.G. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul din 15 mai 2006 dat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în dosarul nr. 5333/P/2005, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. şi ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 – 209 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Cu toate acestea, Judecătoria Oradea, prin sentinţa penală nr. 2198 din 24 noiembrie 2006, deşi reţine în considerentele acesteia că fapta inculpatului P.P.G. constituie infracţiunea de complicitate la furt calificat, dispune, aşa cum rezultă din minuta sentinţei şi din dispozitivul acesteia, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 – 209 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Curtea nu a mai analizat celelalte motive de recurs invocate de inculpat, acesta având posibilitatea să le invoce cu ocazia rejudecării cauzei.