CERERE DE REVIZUIRE ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢIILE ART. 322 pct. 4 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. CONDIŢII PENTRU A FI INCIDENT ACEST MOTIV AL CĂII EXTRAORDINARE DE ATAC


CERERE DE REVIZUIRE ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢIILE ART. 322 pct. 4 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. CONDIŢII PENTRU A FI INCIDENT ACEST MOTIV AL CĂII EXTRAORDINARE DE ATACPotrivit textului invocat drept temei juridic al cererii de revizuire şi anume art. 322 pct. 4 teza II Cod pr. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.Pe de altă parte, aşa cum s-a decis în doctrină şi s-a arătat în jurisprudenţă pentru a fundamenta admiterea cererii de revizuire înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii în sensul că în lipsa sa soluţia ar fi fost alta( Decizia nr. 200 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).Prin Decizia nr. 200 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuientul A.I. împotriva deciziei civile nr. 468 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în contradictoriu cu pârâţii B.E., A.C., A.M., A.N., A. G.. şi I.O..Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că A.I. a investit iniţial Judecătoria Pucioasa cu o cerere de revizuire a Sentinţei civile nr. 1770/20.10.1998 a aceleiaşi instanţe, cale extraordinară de atac formulată în contradictoriu cu intimaţii B.E., A.I., A.Ş. A.N., I.O. şi A.G.. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civ.La baza demersului judiciar al revizuientului a stat susţinerea acestuia potrivit cu care prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat s-a dat eficienţă juridică unui pe care reclamanta B.E. l-a invocat în motivarea acţiunii sale şi care a fost constatat nul absolut prin Sentinţa civilă din 18.12.2006 rămasă definitivă şi irevocabilă.Potrivit textului invocat drept temei juridic al cererii de revizuire şi anume art. 322 pct. 4 teza II Cod pr. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.Pe de altă parte, aşa cum s-a decis în doctrină şi s-a arătat în jurisprudenţă pentru a fundamenta admiterea cererii de revizuire înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii în sensul că în lipsa sa soluţia ar fi fost alta.

Ori, în speţa dedusă judecăţii înscrisul arătat de revizuient ca fiind fals nu a fost determinat în pronunţarea hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac, în accepţiunea menţionată în precedent.Astfel, deşi reclamanta a depus la dosar testamentul olograf aflat la filele 3-5 în Încheierea interlocutorie din data de 02.04.1997 s-a reţinut că devoluţiunea este una legală, iar nu testamentară, părţile având calitatea de moştenitori legali, iar nu de legatari aşa cum erau menţionaţi în înscrisul intitulat testament.Totodată, prin expertiza specialitate agricultură a fost efectuată o singură variantă de lotizare, necontestată de părţi, iar în motivarea sentinţei civile nr. 1770/20.10.1998 nu s-a reţinut nici un moment că la omologarea acesteia s-a avut în vedere drept criteriu de atribuire respectivul testament.Aşa fiind critica recurentului în sensul că în speţa dedusă judecăţii pretinsul testament a fost invocat în motivarea acţiunii de către reclamantă şi apoi a fost avut în vedere şi de către expert care a făcut lotizările în raport de voinţa testatorului, astfel încât deşi este nul absolut el a produs efecte juridice a fost apreciată ca nefondată.În ceea ce priveşte critica potrivit care hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motivările cuprinse în considerente fiind contradictorii Curtea a reţinut că dovada falsului se face prin hotărâre judecătorească, nefiind suficientă simpla afirmaţie a revizuientului.Pe de altă parte, în jurisprudenţă s-a decis că înscrisul este fals în sensul art. 322 pct. 4 Cod pr. civ. nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărârea de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni, ci şi atunci când prin operaţiunea de alterare a realităţii nu s-a comis o infracţiune.Numai că trebuie avute în vedere acele situaţii în care acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare sau nu mai poate fi exercitată pentru unul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod pr. pen., iar nu acelea în care înscrisul este simulat sau clauzele sale nu corespund voinţei reale ale părţilor.

Ori, din considerentele Sentinţei civile nr. 1201/18.12.2006 se reţine că ceea ce a stat la baza constatării nulităţii testamentului a fost reglementarea cuprinsă în art. 859 şi art. 886 Cod civil, respectiv împrejurarea că actul nu a fost scris, datat şi semnat de către testator.Fiind vorba de vicii de formă nu se poate susţine că înscrisul este fals sau că a avut loc o operaţiune de alterare a realităţii, împrejurarea corect reţinută şi de către instanţa de apel, considerentele hotărârii nefiind contradictorii.Susţinerea că a formulat plângere penală pentru falsificarea respectivului înscris, dar pentru că faptele erau prescrise Parchetul de pe lângă Judecătoria Puciaosa nu a dat curs cercetărilor penale nu are relevanţă în speţă, întrucât eventualul fals poate fi cercetat şi de instanţa civilă, dar în condiţiile analizate pe parcursul considerentelor deciziei.